REIST c. SUISSE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Affaire communiquée
REIST c. SUISSE (CtEDO, 2017)
Comunicat la 26 ianuarie 2017 SECȚIUNEA a treia Cerere nr. 39246/15 Steve Somgiat REIST împotriva Elveției introdusă la 5 august 2015 EXPOSAT DE FAPTE Reclamantul, domnul Steve Somgiat Reist, este un resortisant elvețian născut în 1996 și rezident în Koppigen. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Bürge, avocat la Berna. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 18 martie 2014, reclamantul, născut la 8 iulie 1996, a fost condamnat prin ordonanță penală (Strafbefehl) la 5 zile de închisoare cu suspendare. Pe lângă această condamnare, s-a pronunțat o măsură de asistență personală în sensul articolului 13 din dreptul penal al minorilor (DPMin) ; a se vedea mai jos. Condamnarea se referea, în special, la cumpărarea, consumul și vânzarea de canabis. Prin ordonanțe penale din 13 și 26 mai 214, a fost condamnat la o prestație personală de o zi din nou pentru infracțiuni în materie de droguri și pentru port de armă. La 26 noiembrie 2014, procurorul general al minorilor a introdus o procedură ulterioară (nachträgliches Verfahren ) prin modificarea măsurii în temeiul articolului 18 DPMin, ca urmare a incompatibilității măsurii ordonate la 18 martie 2014 cu evoluția personală a cererii. La 3 decembrie 2014, procurorul general al minorilor a dispus plasarea provizorie a activității de asigurare a activității în exploatație în cadrul Fundației Viktoria, pentru o perioadă maximă de trei luni ( Die vorsorglich Einweisung des Beschwerdeführers in die offene Einrichtung der Viktoria Stiftung erfolgte während der Eintrittsphase für die Dauer von maxim drei Montaten geschlossen ... La 30 ianuarie 2015, reclamantul sesizează Tribunalul Federal cu privire la o acțiune în materie penală prin care solicită eliberarea imediată a plasamentului provizoriu și prin care se invocă o încălcare a articolului 5 alineatul (1) din convenție. Prin hotărârea din 22 aprilie 2015, Tribunalul Federal a respins acțiunea. El a amintit că o măsură de plasare putea fi pronunțată până la vârsta de 22 de ani, fără consimțământul tânărului adult. El a menționat, de asemenea, că legea prevedea posibilități de adaptare a măsurilor în funcție de evoluția situației (art. 18 DPMin) ; mai jos) și că măsurile provizorii prevăzute pentru etapa de laminare (art. 5 DPMin; de mai jos) puteau fi, de asemenea, ordonate, mutatis mutandis în timpul executării în cadrul procedurii în vederea adaptării măsurilor auch während din Massnahmenvolzugs im Verfahren betreffendÄnderung Massnahme). Curtea Supremă a considerat că plasarea într-o instituție deschisă nu reprezenta în mod normal decât o atingere limitată la libertate. În măsura în care plasarea anticipată a reclamantului în Fundația Victoria, instituție, în principiu, a fost ordonată pe o perioadă de trei luni și într-un mod închis, acesta putea totuși să se prevaleze de privarea de libertate, adică de garanțiile care decurg din art. 5 din Convenție. Instanța susține, de asemenea, că, din cauza faptului că reclamantul a atins între timp majoritatea, plasamentul provizoriu nu putea fi ordonat în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (d) din Convenție. Pe de altă parte, acesta intra în joc subparagraful (a) al acestei dispoziții, în măsura în care o măsură fusese dispusă în cadrul ordonanței penale, sau o asistență personală. Această măsură ar fi fost ulterior transformată pentru a rămâne adaptată la circumstanțele în spiritul flexibilității care stă la baza întregului DPMin și, prin urmare, era acoperită de ordonanța penală inițială. Potrivit informațiilor avocatului reclamantului, acesta ar fi fost eliberat de la plasarea în Fundația Viktoria la 15 aprilie 2015, dar ar fi încă sub regimul de plasament provizoriu. Dreptul național relevant la art. 3 din dreptul penal al minorilor (DPMin) din 20 iunie 2003 este formulat după cum urmează art. 3 □ Condiții personale Prezenta lege se aplică oricui comite un act care poate fi pedepsit între 10 și 18 ani. În cazul în care mai multe infracțiuni comise înainte și după vârsta de 18 ani trebuie judecat în același timp, CP se aplică numai în ceea ce privește pedepsele. Același lucru este valabil și în cazul pedepselor complementare (art. 49 al. 2, CP) pronunțate pentru un act comis înainte de vârsta de 18 ani. Atunci când este necesară o măsură, autoritatea de judecată dispune cea prevăzută de Codul penal sau de prezenta lege, în funcție de circumstanțe. În cazul în care o procedură penală a minorilor este introdusă înainte de cunoașterea unui act comis după vârsta de 18 ani, această procedură rămâne aplicabilă. În celelalte cazuri, se aplică procedura penală privind adulții. Capitolul 2 din aceeași lege reglementează dreptul la liberă circulație (articolele 5-9). art. 5 din aceaceasta este formulat după cum urmează art. 5 În timpul procesului, autoritatea competentă poate dispune, cu titlu provizoriu, măsurile de protecție menționate la art. 12-15. Capitolul 3 reglementează măsurile de protecție și pedepsele (articolele 10-35). Articolele relevante pentru această cauză sunt prezentate după cum urmează art. 13 În cazul în care supravegherea prevăzută la art. 12 nu este suficientă, autoritatea de judecată desemnează o persoană capabilă să-i sprijine pe părinți în activitatea lor educațională și să ofere asistență personală minorului..... art. 15 În cazul în care educația sau tratamentul aplicat de statul minorului nu pot fi efectuate altfel, autoritatea de judecată dispune plasarea sa. Această poziție se desfășoară la persoane fizice sau într-o instituție de învățământ sau de tratament în măsură să furnizeze suport educațional sau terapeutic necesar. (...) art. 18 În cazul în care circumstanțele se schimbă, măsura ordonată poate fi înlocuită cu o altă măsură. În cazul în care noua măsură este mai severă, aceaceasta este reglementată de autoritatea de judecată. Schimbarea măsurii poate fi solicitată de minor sau de reprezentanții săi legali. Reclamantul susține că a existat o încălcare a articolului 5 alineatul (1) pentru lipsa unui temei juridic în dreptul intern, în măsura în care DPMin prevede o măsură provizorie numai în cadrul unei noi proceduri, dar nu și pentru procedura în vederea adaptării unei măsuri deja adoptate. Or, o nouă procedură nu ar fi fost deschisă în cazul său. Prin urmare, măsura în cauză nu ar fi luată în considerare în conformitate cu căile legale. Întrebări cu privire la părți Amplasarea reclamantului ordonată pentru trei luni, la 3 decembrie 2014, a fost luată în considerare în conformitate cu căile legale mai exact, în sensul articolului 5 alineatul (1) din convenție a fost temeiul juridic în dreptul intern al acestei privări de libertate Care sunt evoluțiile relevante de la hotărârea Tribunalului Federal din 22 aprilie 2015? Care este situația actuală a reclamantului