Comunicat la 10 iulie 2014 Secțiunea a doua Cerere nr. 10109/14 Beat Meier împotriva Elveției introdusă la 26 ianuarie 2014 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, Beat Meier, este un resortisant elvețian născut în 1946 și rezident în Regendorf. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul B. Rambert, avocat la Zurich. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Prin Hotărârea din 4 iulie 2003, Tribunalul Superior (Obergericht) din cantonul Zürich l-a condamnat pe reclamant pentru acte sexuale multiple cu minori, precum și pentru constrângeri sexuale multiple la patru ani și patru luni de închisoare fermă. martie 2010, Tribunalul Superior a suspendat executarea pedepsei privative de libertate în favoarea unui intern (Verwahrung) La 6 decembrie 2011, reclamantul a solicitat să fie exonerat de obligația de a lucra în cadrul executării pedepselor și a măsurilor. Această cerere a fost respinsă la 19 martie 2012 de către oficiul de executare judiciară a cantonului Zurich. La 10 ianuarie 2013, acțiunea reclamantului în fața instanței administrative a cantonului Zurich a fost respinsă. În hotărârea sa 6B_182/2013 din 18 iulie 2013, care a adus la cunoștința reclamantului la 31 iulie 2013, Tribunalul Federal a stat, pe scurt, că obligația de a lucra în cadrul executării pedepselor și a măsurilor avea drept scop principal de a ocupa deținuții, de a-și structura viața de zi cu zi și de a menține ordinea în unitate. În ceea ce privește deținuții de vârstă înaintată, munca ar ajuta la evitarea izolării, precum și a degenerației fizice și psihice. Tribunalul Federal a respins recursul în această privință. În art. 123, Constituția federală a Confederației Elvețiane din 18 aprilie 1999 (RS Organizația Judiciară și Administrația Justiției, precum și executarea pedepselor și a măsurilor în materie de drept penal sunt de competența cantoanelor, cu excepția cazului în care legea prevede altfel. Confederația poate legifera cu privire la executarea pedepselor și a măsurilor. Ea poate acorda cantoanelor contribuții: a. pentru construcția de părți ; b. îmbunătățirea executării pedepselor și a măsurilor; c. pentru susținerea instituțiilor în care sunt puse în aplicare măsurile educative destinate copiilor, adolescenților sau tinerilor adulți. Codul penal elvețian din 21 decembrie 1937 (CP: RS 311), stabilește principiile executării pedepselor privative de libertate și a măsurilor care conduc la privarea de libertate în următoarele moduri: art. 74 □ Principii Deținutul și persoana care execută o măsură au dreptul la respectarea demnității lor. Exercitarea drepturilor lor nu poate fi restricționată decât în măsura impusă de privarea de libertate și de cerințele vieții colective în instituție. Execuția pedepsei private de libertate trebuie să îmbunătățească comportamentul social al deținutului, în special abilitatea sa de a trăi fără a-și asuma responsabilitatea. Ea trebuie să corespundă cât mai mult posibil unor condiții de viață obișnuite, să asigure detenția la distanță necesară, să combată efectele dăunătoare ale privării de libertate și să țină seama în mod corespunzător de nevoia de protecție a colectivității, a personalului și a deținuților. (...) Regulamentul instituției prevede că se stabilește un plan de punere în aplicare împreună cu deținutul. Planul se referă în special la posibilitatea de a lucra și de a dobândi o formare sau perfecționare, la repararea prejudiciului, la relațiile cu lumea exterioară și la pregătirea eliberării. Deținutul trebuie să participe activ la eforturile de resocializare puse în aplicare și la pregătirea eliberării sale. Preocupările și nevoile specifice ale deținuților, în funcție de sex, trebuie luate în considerare. art. 81 În cazul în care persoana în cauză este aptă de muncă, persoana în cauză poate fi angajată pe lângă un angajator privat. În acest caz, art. 81-83 se aplică prin analogie. În punctul 103 din Ordonanța zuricheză privind executarea pedepselor din 6 decembrie 2006 (Justizvollzugsverordnung ; JVV), definește obligația de a lucra după cum urmează: § 103 Obligația de a lucra (...) În executarea pedepselor și a măsurilor, fie într-un mediu închis, fie în condiții de eliberare condiționată, persoanele condamnate sunt obligate să efectueze munca care le-a fost atribuită. La atribuirea muncii se va ține seama, pe cât posibil și rezonabil de capacitățile lor. (...). GRIFS 10. Invocând art. 4 alineatul (2) din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său de a nu fi supus unei munci forțate sau obligatorii. De fapt, el se plânge că trebuie să lucreze în cadrul executării pedepselor și a măsurilor care au atins deja vârsta de pensionare. 11. Reclamantul invocă, de asemenea, încălcarea articolului 14 din Convenție, coroborat cu art. 4. El se plânge, în ceea ce privește obligația de a lucra, de discriminare între - deținuți care au atins vârsta de pensionare și persoanele din afara acesteia care au atins vârsta de pensionare - deținuți în vârstă de muncă și deținuți care au atins vârsta de pensionare - deținute în cadrul executării măsurilor și deținute în cadrul executării pedepselor. A existat vreo încălcare a dreptului reclamantului de a nu fi supus unei munci forțate sau obligatorii, în sensul articolului 4 din convenție? În această privință, ia în considerare Elveția situația specială a deținuților care au atins vârsta de pensionare în cadrul executării pedepselor și a măsurilor privind obligația de a lucra? 2. A existat, în cazul de față, o încălcare a articolului 14 din convenție, combinată cu art. 4?
Communiquée le 10 juillet 2014
Requête n
o
10109/14
Beat MEIER
contre la Suisse
introduite le 26 janvier 2014
1.
Le requérant, Beat Meier, est un ressortissant suisse né en 1946 et résidant à Regensdorf. Il est représenté devant la Cour par M
e
A.
Les circonstances de l’espèce
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
3.
Par arrêt du 4 juillet 2003, le tribunal supérieur (
Obergericht
) du canton de Zürich condamna le requérant pour actes sexuels multiples avec des mineurs ainsi que pour contraintes sexuelles multiples à quatre ans et quatre mois de prison ferme.
4.
Le 1
er
mars 2010, le tribunal supérieur suspendit l’exécution de la peine privative de liberté en faveur d’un internement (
Verwahrung
).
5.
Le 6 décembre 2011, le requérant demanda à être dispensé de l’obligation de travailler dans le cadre de l’exécution des peines et des mesures. Cette requête fut rejetée le 19 mars 2012 par l’office de l’exécution judiciaire du canton de Zürich. Le 10 janvier 2013, le recours du requérant devant le tribunal administratif du canton de Zürich fut rejeté.
6.
Dans son arrêt 6B_182/2013 du 18 juillet 2013, porté à la connaissance du requérant le 31 juillet 2013, le Tribunal fédéral statua, en résumé, que l’obligation de travailler dans le cadre de l’exécution des peines et des mesures avait pour but principal d’occuper les détenus, de structurer leur quotidien et de maintenir l’ordre dans l’établissement. Il estima qu’en ce qui concerne les détenus d’un âge avancé, le travail aiderait à éviter l’isolement ainsi que la dégénération physique et psychique. Le Tribunal fédéral rejeta le recours à cet égard.
B.
Le droit interne pertinent
7.
Dans son article 123, la Constitution fédérale de la Confédération suisse du 18 avril 1999 (RS – Recueil systématique du droit fédéral – 101), définit les compétences de manière suivante :
«
Article 123 – Droit pénal
1
La législation en matière de droit pénal et de procédure pénale relève de la compétence de la Confédération.
2
L’organisation judiciaire et l’administration de la justice ainsi que l’exécution des peines et des mesures en matière de droit pénal sont du ressort des cantons, sauf disposition contraire de la loi.
3
La Confédération peut légiférer sur l’exécution des peines et des mesures. Elle peut octroyer aux cantons des contributions :
a. pour la construction d’établissements ;
b. pour l’amélioration de l’exécution des peines et des mesures ;
c. pour le soutien des institutions où sont exécutées les mesures éducatives destinées aux enfants, aux adolescents ou aux jeunes adultes. »
8.
Le Code pénal suisse du 21 décembre 1937 (CP : RS 311), définit les principes de l’exécution des peines privatives de liberté et des mesures entraînant une privation de liberté de manière suivante :
«
Article 74 – Principes
Le détenu et la personne exécutant une mesure ont droit au respect de leur dignité. L’exercice de leurs droits ne peut être restreint que dans la mesure requise par la privation de liberté et par les exigences de la vie collective dans l’établissement.
Article 75 – Exécution des peines privatives de liberté / Principes
1
L’exécution de la peine privative de liberté doit améliorer le comportement social du détenu, en particulier son aptitude à vivre sans commettre d’infractions. Elle doit correspondre autant que possible à des conditions de vie ordinaires, assurer au détenu l’assistance nécessaire, combattre les effets nocifs de la privation de liberté et tenir compte de manière adéquate du besoin de protection de la collectivité, du personnel et des codétenus.
2
(...)
3
Le règlement de l’établissement prévoit qu’un plan d’exécution est établi avec le détenu. Le plan porte notamment sur l’assistance offerte, sur la possibilité de travailler et d’acquérir une formation ou un perfectionnement, sur la réparation du dommage, sur les relations avec le monde extérieur et sur la préparation de la libération.
4
Le détenu doit participer activement aux efforts de resocialisation mis en œuvre et à la préparation de sa libération.
5
Les préoccupations et les besoins spécifiques des détenus, selon leur sexe, doivent être pris en considération.
Article 81 – Travail
1
Le détenu est astreint au travail. Ce travail doit correspondre, autant que possible, à ses aptitudes, à sa formation et à ses intérêts.
2
S’il y consent, le détenu peut être occupé auprès d’un employeur privé.
Article 90 – Exécution des mesures
1-2
(...)
3
Si la personne concernée est apte au travail, elle doit être incitée à travailler pour autant que le traitement institutionnel ou les soins le requièrent ou le permettent. Dans ce cas, les art. 81 à 83 sont applicables par analogie.
9.
Dans son Paragraphe 103, l’ordonnance zurichoise sur l’exécution des peines du 6 décembre 2006 (
Justizvollzugsverordnung
; JVV), définit l’obligation de travailler de manière suivante :
«
103.Obligation de travailler (...)
1
Dans l’exécution des peines et mesures, soit en milieu fermé ou en libération conditionnelle, les personnes condamnées sont obligées d’accomplir le travail qui leur a été attribué. Lors de l’attribution du travail il sera tenu compte, dans la mesure du possible et du raisonnable, de leurs aptitudes.
2
(...).
»
10.
Invoquant l’article 4 § 2 de la Convention, le requérant se plaint d’une violation de son droit de ne pas être soumis à un travail forcé ou obligatoire. En fait, il se plaint d’être obligé de travailler dans le cadre de l’exécution des peines et des mesures bien qu’ayant déjà atteint l’âge de la retraite.
11.
Le requérant invoque aussi la violation de l’article 14 de la Convention, combiné avec l’article 4. Il se plaint, quant à l’obligation de travailler, d’une discrimination entre
:
- détenus ayant atteint l’âge de la retraite et personnes à l’extérieur ayant atteint l’âge de la retraite
;
- détenus en âge de travailler et détenus ayant atteint l’âge de la retraite
;
- détenus dans le cadre de l’exécution des mesures et détenus dans le cadre de l’exécution des peines.
1.
Y a-t-il eu une violation du droit du requérant de ne pas être soumis à un travail forcé ou obligatoire, au sens de l’article 4 de la Convention? À cet égard, la Suisse tient-elle compte de la situation spéciale des détenus qui ont atteint l’âge de la retraite dans le cadre de l’exécution des peines et des mesures quant à l’obligation de travailler ? Comment en particulier
?
2.Y a-t-il eu, dans le cas d’espèce, une violation de l’article 14 de la Convention, combiné avec l’article 4 ?