K.U. c. SUISSE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 30349/13 K.U. împotriva Elveției Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 20 ianuarie 2015 într-o cameră compusă din Ișil Karakaș, președinte, András Sajó, Nebojša Vučinić, Helen Keller, Paul Lémpres, Egidijus Kūris, Robert Spano, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 7 mai 2013, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl K.U., este un resortisant sri lankez născut în 1990 și rezident la Biberist. Președintele secțiunii a acceptat cererea de nedivulgare a identității sale formulată de reclamant [art. 47 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Rätz, avocat în Lyss. Guvernul elvețian (atît de mult timp) a fost reprezentat de agentul său suplinitor, dl A. Scheidegger, de la unitatea Drept european și de la protecția internațională a drepturilor omului la Oficiul Federal al Justiției. După respingerea cererii sale de azil de către Oficiul pentru Migrație al Cantonului de Soare și respingerea diferitelor acțiuni introduse împotriva acestei decizii, în ultimă instanță printr-o decizie a Tribunalului Federal din 16 aprilie 2013 , reclamantul susține că trimiterea sa la Sri Lanka la a face obiectul unor riscuri de tratament în conformitate cu art. 3 din Convenție și afirmă, de asemenea, că trimiterea ar încălca dreptul său la respectarea vieții de familie garantat prin art. 8 din Convenție. La 10 mai 2013, în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, judecătorul care prezidează secțiunea a informat guvernul să nu trimită reclamantul înapoi în Sri Lanka. La 16 mai 2013, acesta a invitat guvernul să își prezinte observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii până la 5 septembrie 2013. La 26 august 2013, guvernul a transmis grefei observațiile sale. Acestea au fost adresate reclamantei la 2 septembrie 2013, care a fost invitată să transmită observațiile sale ca răspuns înainte de 14 septembrie 2013. La 14 octombrie 2013, reclamantul a transmis grefei observațiile sale, precum și cererea de satisfacție echitabilă. Aceste observații au fost transmise guvernului la 18 octombrie 2013, care a fost invitat să răspundă până la 15 noiembrie 2013. Prin scrisoarea din 25 octombrie 2013, guvernul a solicitat prelungirea acestui termen până la 30 aprilie 2014, pentru a permite autorităților elvețiene să examineze situația din Sri Lanka. Această cerere a fost acceptată de președintele secțiunii la 15 noiembrie 2013. La cererea guvernului, termenul a fost prelungit ulterior până la 30 iunie 2014, prin decizia președintelui secțiunii din 10 aprilie 2014 și, din nou, prin decizia din 26 iunie 2014, până la 30 septembrie 2014. Prin scrisoarea din 29 septembrie 2014, guvernul a informat Curtea cu privire la revizuirea de către Oficiul pentru Migrație al Cantonului de Soare a cazului reclamantului și cu privire la faptul că, la 25 septembrie 2014, Oficiul Federal pentru Migrație l-a readmis pe reclamant pe teritoriul național. Întrucât reclamantul nu mai riscă să fie trimis înapoi în Sri Lanka, guvernul consideră că litigiul a fost soluționat în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (b) din convenție și a solicitat Curții să șteargă cauza din rol. Prin scrisoarea din 8 octombrie 2014, Curtea a solicitat reclamantului dacă dorește să își mențină cererea, indicând faptul că, în lipsa unui răspuns la 24 octombrie 2014, Curtea presupunea că nu mai este menținută. Prin scrisoarea din 21 octombrie 2014, reclamantul a considerat că guvernul a recunoscut o încălcare a articolului 3 din convenție și-a reiterat cererea de satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul material și cheltuielile de judecată. Aceste observații au fost transmise guvernului până la 5 noiembrie 2014, care a fost invitat să răspundă până la 25 noiembrie 2014. În conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție, Curtea consideră că litigiul a fost soluționat la 19 noiembrie 2014. Pe de altă parte, nu există motive speciale pentru respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și a protocoalelor sale n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea arată, în sfârșit, că, având în vedere considerațiile de mai sus, este necesar să se elimine măsura provizorie prevăzută la art. 39 din Regulamentul Curții. 11. În temeiul articolului 43 alineatul (4) din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când o hotărâre a fost retrasă din rol, cheltuielile de judecată sunt lăsate la latitudinea Curții. (...)................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... În pasajele sale relevante, art. 60 din Regulamentul de procedură al Curții este astfel redactat: (3) În cazul în care reclamantul nu îndeplinește cerințele descrise în paragrafele anterioare, camera poate respinge integral sau parțial pretențiile sale. (...) Curtea subliniază că, spre deosebire de art. 41 din Convenție, care consideră că este necesar să se aplice numai în cazul în care Curtea a aplicat în prealabil Syssoyeva și alții, cum ar fi Letonia (radiație) [GC], 60654/00, § 132, CEDH 2007 Chevanova c. Letonia (radiație) [GC], n 58822/00, § 52, 7 decembrie 2007 ; și Kovačić și alții c. Slovenia [GC], n 44574/98, 45133/98 și 48316/99, § 275, 3 octombrie 2008 14. Curtea amintește că principiile generale care reglementează rambursarea cheltuielilor în temeiul articolului 43 alineatul (4) din regulament sunt în esență identice cu cele aplicate în temeiul articolului 41 din convenție. În plus, în temeiul articolului 60 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, ........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... În conformitate cu aceste principii, în măsura în care reclamantul solicită un prejudiciu material, Curtea amintește că o satisfacție, în acest sens, nu poate fi acordată decât în cazul încălcării Convenției (art. 41). Prin urmare, această cerere trebuie respinsă. 16. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, reclamantul solicită 22 971,60 franci elvețieni (CHF), adică aproximativ 19 În acest caz, având în vedere documentele aflate în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră rezonabilă suma de 6 000 EUR pentru toate cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și a Curții, plus orice sumă care poate fi datorată de reclamant cu titlu de impozit. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol ; Spune că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data notificării prezentei decizii, suma de 6 000 EUR (șase mii EUR), care urmează să fie convertită în franci elvețieni, la rata aplicabilă la data regulamentului, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamant de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, această sumă va crește de la dobânda simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. În limba franceză și comunicat în scris la 12 februarie 2015. Stanley Naismith Ișikașier Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

30349/13

K.U.

contre la Suisse

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 20 janvier 2015 en une chambre composée de

:

Ișıl Karakaș,

présidente,

András Sajó,

Nebojša Vučinić,

Helen Keller,

Paul Lemmens,

Egidijus Kūris,

Robert Spano,

juges,

et de Stanley Naismith, greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 7 mai 2013,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

1.

Le requérant, M. K.U., est un ressortissant sri

‑

lankais né en 1990 et résidant à Biberist. Le président de la section a accédé à la demande de non

‑

divulgation de son identité formulée par le requérant (article 47 § 3 du règlement). Il a été représenté devant la Cour par M

e

R.

Rätz, avocat à Lyss.

2.

Le gouvernement suisse («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent suppléant, M. A. Scheidegger, de l’unité Droit européen et protection internationale des droits de l’homme à l’Office fédéral de la Justice.

3.

Après le rejet de sa demande d’asile par l’Office des migrations du Canton de Soleure et le rejet des différents recours intentés contre cette décision, en dernier lieu par une décision du

Tribunal fédéral du 16

avril

2013

, le requérant allègue que son renvoi au Sri Lanka l’exposerait à des risques de traitements contraires à l’article 3 de la Convention. Il allègue également que le renvoi violerait son droit au respect de la vie familiale garanti par l’article 8 de la Convention.

4.

Le 10 mai 2013, en application de l’article 39 du Règlement de la Cour, le juge faisant fonction de président de la section a indiqué au Gouvernement de ne pas renvoyer le requérant vers le Sri Lanka. Le 16

mai

2013, il a invité le Gouvernement à transmettre ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête au plus tard le 5

septembre

2013.

5.

Le 26 août 2013, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations. Celles-ci ont été adressées à la partie requérante le 2

septembre 2013, laquelle a été invitée à faire parvenir les siennes en réponse avant le 14

octobre 2013. Le 14 octobre 2013, le requérant a transmis au greffe ses observations ainsi que la demande de satisfaction équitable. Ces observations ont été transmises le 18 octobre 2013 au Gouvernement, qui a été invité à y répondre au plus tard le 15

novembre

septembre 2014.

6.

Par lettre du 29 septembre 2014, le Gouvernement a informé la Cour que l’Office des migrations du Canton de Soleure avait réexaminé le cas du requérant et que, le 25 septembre 2014, l’Office fédéral des migrations avait réadmis le requérant sur le territoire national. Le requérant ne risquant plus d’être renvoyé vers le Sri Lanka, le Gouvernement considère que le litige a été résolu au sens de l’article 37 § 1 (b) de la Convention et a demandé à la Cour de rayer l’affaire du rôle.

7.

Par lettre du 8 octobre 2014, la Cour a demandé au requérant s’il souhaitait maintenir sa requête en indiquant qu’en l’absence de réponse au 24 octobre 2014, la Cour présumerait qu’il n’entendait plus la maintenir. Par lettre du 21 octobre 2014, le requérant a considéré que le Gouvernement avait reconnu une violation de l’article 3 de la Convention et a réitéré sa demande de satisfaction équitable en ce qui concerne le préjudice matériel et les frais et dépens. Ces observations ont été transmises le 5

novembre

2014 au Gouvernement, qui a été invité à y répondre au plus tard le 25

novembre 2014. Le Gouvernement y a répondu le 19

novembre

2014.

EN DROIT

8.

À la lumière de ce qui précède et conformément à l’article 37 § 1 b) de la Convention, la Cour considère que le litige a été résolu.

9.

Par ailleurs, aucun motif particulier touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête en vertu de l’article 37 § 1

in fine

de la Convention. Il y a donc lieu et de rayer l’affaire du rôle.

10.

La Cour relève enfin que, compte tenu des considérations qui précèdent, il y a lieu de lever la mesure provisoire prévue par l’article 39 du règlement de la Cour.

11.

Aux termes de l’article 43 § 4 du règlement de la Cour,

« Lorsqu’une requête a été rayée du rôle, les dépens sont laissés à l’appréciation de la Cour. (...). »

12.

En ses passages pertinents, l’article 60 du règlement de la Cour est ainsi rédigé :

« (...)

13.

La Cour souligne que, contrairement à l’article 41 de la Convention, qui ne trouve à s’appliquer que si la Cour a préalablement « déclar[é] qu’il y a[vait] eu violation de la Convention ou de ses Protocoles », l’article 43 § 4 du règlement l’autorise à accorder une somme au requérant pour frais et dépens – et à ce titre seulement – lorsque la requête est rayée du rôle (voir, à titre d’exemple,

Syssoyeva et autres c. Lettonie

(radiation)

[GC],

n

o

60654/00, § 132, CEDH 2007

‑

I

;

Chevanova c. Lettonie

(radiation) [GC], n

o

58822/00, § 52, 7 décembre 2007 ; et

Kovačić et autres c. Slovénie

[GC], n

os

44574/98, 45133/98 et 48316/99, § 275, 3 octobre 2008).

14.

La Cour rappelle que les principes généraux régissant le remboursement des frais au titre de l’article 43 § 4 du règlement sont en substance identiques à ceux appliqués dans le cadre de l’article 41 de la Convention. De surcroît, en vertu de l’article 60 § 2 du règlement, l’intéressé doit chiffrer et ventiler par rubrique toutes ses prétentions, auxquelles il doit joindre les justificatifs nécessaires, faute de quoi la Cour peut rejeter ses demandes, en tout ou en partie (

Kovačić et autres c. Slovénie

[GC], précité, § 276).

15.

En application de ces principes, dans la mesure où le requérant réclame un préjudice matériel, la Cour rappelle qu’une satisfaction, à ce titre, ne peut être octroyée qu’en cas de violation de la Convention (article

41). Dès lors, cette demande doit être rejetée.

16.

En ce qui concerne les frais et dépens, le requérant réclame 22

971,60 francs suisses (CHF), soit environ 19

100 euros (EUR). Le Gouvernement invite à rejeter ces prétentions comme non-justifiées.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle ;

Dit

,

a)

que l’État défendeur doit verser au requérant, dans les trois mois à compter de la date de la notification de la présente décision, la somme de 6

000

EUR (six mille euros), à convertir en francs suisses, au taux applicable à la date du règlement, pour frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par le requérant

;

b)

qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage.

Fait en français puis communiqué par écrit le 12 février 2015.

Stanley Naismith

Ișıl Karakaș

Greffier

Présidente