T.E. c. SUISSE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 36801/13 T.E. împotriva Elveției Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 13 noiembrie 2014 într-o cameră compusă din Guido Raimondi, președinte, András Sajó, Nebojša Vučinić, Helen Keller, Paul Lumpres, Egidijus Kūris, Jon Fridrik Kjølbro și Stanley Naismith, grefier de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 6 iunie 2013, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl T.E., este un resortisant din Sri Lanka născut în 1977 și rezident în Zurich. Președintele secțiunii a acceptat cererea de nedivulgare a identității sale formulată de reclamant [art. 47 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Dl Bosonnet, avocat la Zurich. Guvernul elvețian a fost reprezentat de agentul său supleant, dl A. Scheidegger, de la unitatea Drept european și protecția internațională a drepturilor omului la Oficiul Federal de Justiție. După respingerea cererii sale de azil, prin decizia Tribunalului Administrativ Federal din 7 mai 2013, reclamantul a susținut că trimiterea sa la Sri Lanka la a face obiectul unor riscuri de tratament care intră sub incidența articolului 3 din convenție. La 10 iunie 2013, prin măsuri provizorii, președintele secțiunii a informat guvernul că suspendarea trimiterii reclamantului către Sri Lanka ar trebui să fie ordonată și a invitat guvernul să își prezinte observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii până la 22 iulie 2013. La 12 iulie 2013, guvernul a transmis grefei observațiile sale. Acestea au fost adresate reclamantului la 16 iulie 2013, care a fost invitată să își trimită observațiile ca răspuns înainte de 3 septembrie 2013. Prin cererea reprezentantului reclamantului din 27 august 2013, termenul a fost prelungit până la 10 septembrie 2013. Prin scrisoarea din 23 iunie 2014, guvernul a informat Curtea că Oficiul Federal pentru Migrație a adoptat o nouă decizie la 20 iunie 2014, potrivit căreia, având în vedere evoluția situației din Sri Sri Sri Sri Lanka În consecință, guvernul a solicitat Curții să elimine cauza din rol. Prin scrisoarea din 30 iunie 2014, Curtea a solicitat reclamantului dacă dorește să își mențină cererea, indicând că aceasta nu a răspuns înainte de 15 iulie 2014, Curtea ar presupune că nu va mai fi menținută. Prin scrisoarea din 15 iulie 2014, reprezentantul reclamantului a confirmat că acesta din urmă a obținut dreptul de azil și că nu mai dorește să își mențină cererea în fața Curții. Cu toate acestea, înainte de a da un răspuns i-ar plăcea să soluționeze problemele financiare În acest scop, reprezentantul reclamantului a solicitat o prelungire la 5 august 2014 pentru a răspunde scrisorii din 30 iunie 2014. În plus, acesta a adăugat la aceasta o justificare a cheltuielilor sale de judecată, calculate și defalcate pe rubrici, fie suma de 4 931,80 franci elvețieni (CHF), fie aproximativ 088 EUR (EUR), legată de acțiunea în fața Tribunalului Administrativ Federal și 8 135,20 CHF, adică aproximativ 6 743 EUR, pentru cererea în fața Curții. În cele din urmă, a solicitat 1 000 CHF, adică aproximativ 829 EUR, pentru prejudiciul moral. Prin scrisoarea din 17 iulie 2014, Curtea a informat reclamantul că președintele secțiunii a decis să nu primească cererea de prelungire. 10. La 18 august 2014, Curtea a invitat guvernul să se pronunțe asupra cererilor de satisfacție echitabilă ale reclamantului. 11. Prin scrisoarea din 15 septembrie 2014, guvernul se pronunță în această privință. În lumina celor de mai sus și în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (b) din convenție, Curtea consideră că litigiul a fost soluționat. 13. Pe de altă parte, nu există motive speciale pentru respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și a protocoalelor sale n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea arată, în sfârșit, că, având în vedere considerațiile de mai sus, este necesar să se elimine măsura provizorie prevăzută la art. 39 din Regulamentul Curții. 15. În temeiul articolului 43 alineatul (4) din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când o hotărâre a fost retrasă din rol, cheltuielile de judecată sunt lăsate la latitudinea Curții. (...) . 16. În pasajele sale relevante, art. 60 din Regulamentul de procedură al Curții este astfel redactat: (3) În cazul în care reclamantul nu îndeplinește cerințele descrise în paragrafele anterioare, camera poate respinge integral sau parțial pretențiile sale. (...) Curtea subliniază că, spre deosebire de art. 41 din Convenție, care consideră că este necesar să se aplice numai în cazul în care Curtea a aplicat în prealabil Syssoyeva și altele, cum ar fi Letonia (radiație) [GC], 60654/00, § 132, CEDO 2007 ; Chevanova c. Letonia (radiație) [GC], n 58822/00, § 52, 7 decembrie 2007 ; și Kovačić și alții c. Slovenia [GC], n 44574/98, 44533/98 și 48316/99, § 275, 3 octombrie 2008). 18. Curtea amintește că principiile generale care reglementează rambursarea cheltuielilor în temeiul articolului 43 alineatul (4) din regulament sunt în esență identice cu cele aplicate în temeiul articolului 41 din convenție. În plus, în temeiul articolului 60 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, ................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................. În aplicarea acestor principii, în măsura în care reclamantul solicită un prejudiciu moral, Curtea amintește că o satisfacție, în acest sens, nu poate fi acordată decât în cazul încălcării Convenției (art. 41). Prin urmare, această cerere trebuie respinsă. 20. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, guvernul constată că, având în vedere complexitatea cauzei și sumele alocate în cauze similare, o sumă de 3 000 CHF, adică 2 486 EUR, pentru cheltuielile de judecată legate de acțiunea în fața Tribunalului Administrativ Federal și de 4 000 CHF, adică 3 314 EUR, pentru cererea adresată Curții ar fi adecvată. 21. În speță, având în vedere documentele aflate în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră rezonabilă suma de 6 000 EUR pentru ansamblul cheltuielilor și cheltuielilor efectuate în fața Tribunalului Administrativ Federal și a Curții, plus orice sumă care poate fi datorată de reclamant cu titlu de impozit. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol; (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data notificării prezentei decizii, suma de 6000 EUR (șase mii EUR), care trebuie convertită în franci elvețieni, la rata aplicabilă la data regulamentului, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamant (b) de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. Stanley Naismith Guido Raimondi Prezidenți

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

36801/13

T.E.

contre la Suisse

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 13 novembre 2014 en une chambre composée de

:

Guido Raimondi,

président,

András Sajó,

Nebojša Vučinić,

Helen Keller,

Paul Lemmens,

Egidijus Kūris,

Jon Fridrik Kjølbro,

et de Stanley Naismith,

greffier de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 6 juin 2013,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

1.

Le requérant, M. T.E., est un ressortissant sri-lankais né en 1977 et résidant à Zürich. Le président de la section a accédé à la demande de non

‑

divulgation de son identité formulée par le requérant (article 47 § 3 du règlement). Il est représenté devant la Cour par M

e

M. Bosonnet, avocat à Zürich.

2.

Le gouvernement suisse («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent suppléant, M. A. Scheidegger, de l’unité Droit européen et protection internationale des droits de l’homme à l’Office fédéral de la Justice.

3.

Après le rejet de sa demande d’asile, par décision du

Tribunal administratif fédéral

du 7 mai 2013, le requérant a allégué que son renvoi au Sri Lanka l’exposerait à des risques de traitements contraires à l’article 3 de la Convention.

4.

Le 10 juin 2013, par la voie de mesures provisoires, le président de la section a indiqué au Gouvernement que la suspension du renvoi du requérant vers le Sri Lanka devait être ordonnée et a invité le Gouvernement à transmettre ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête jusqu’au 22 juillet 2013.

5.

Le 12 juillet 2013, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations. Celles-ci ont été adressées à la partie requérante le 16

juillet

2013, laquelle a été invitée à faire parvenir les siennes en réponse avant le 3

septembre 2013. Par demande du représentant du requérant du 27

août 2013, le délai a été prorogé jusqu’au 10 septembre 2013. Le 8

septembre 2013, le requérant a transmis au greffe ses observations ainsi que la demande de satisfaction équitable.

6.

Par lettre du 23 juin 2014, le Gouvernement a informé la Cour que l’Office fédéral des migrations avait pris une nouvelle décision le 20

juin

2014

selon laquelle, en raison de l’évolution de la situation au Sri

Lanka et des éléments du dossier, le droit d’asile avait été accordé au requérant. Par conséquent, le Gouvernement demanda à la Cour de rayer l’affaire du rôle.

7.

Par lettre du 30 juin 2014, la Cour a demandé au requérant s’il souhaitait maintenir sa requête en indiquant qu’en l’absence de réponse avant le 15 juillet 2014, la Cour présumerait qu’il n’entendait plus la maintenir.

8.

Par lettre du 15 juillet 2014, le représentant du requérant a confirmé que ce dernier avait obtenu le droit d’asile et qu’il n’entendait plus maintenir sa requête devant la Cour.

Pourtant, avant de donner une réponse il aimerait «

régler les affaires financières

» avec la Suisse qui «

n’a pas encore attribué des dommages

‑

intérêts (honoraires d’avocat) et aussi pas de satisfaction

». À ces fins, le représentant du requérant sollicita une prorogation au 5

août

2014 pour répondre à la lettre du 30 juin 2014.

En outre, il y joignit un justificatif de ses dépens, chiffrés et ventilés par rubrique, soit la somme de 4

931,80 francs suisses (CHF), soit environ

4

088 euros (EUR), liée au recours devant le Tribunal administratif fédéral et 8

135,20 CHF, soit environ 6

743 EUR, pour la requête devant la Cour. Enfin, il demanda 1

000 CHF, soit environ 829 EUR, pour le dommage moral.

9.

Par lettre du 17 juillet 2014, la Cour informa la partie requérante que le président de section avait décidé de ne pas accueillir la demande de prorogation.

10.

Le 18 août 2014, la Cour invita le Gouvernement à se prononcer sur les demandes de satisfaction équitable du requérant.

11.

Par lettre du 15 septembre 2014, le Gouvernement se prononça à cet égard.

EN DROIT

12.

À la lumière de ce qui précède et conformément à l’article 37 § 1 b) de la Convention, la Cour considère que le litige a été résolu.

13.

Par ailleurs, aucun motif particulier touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête en vertu de l’article 37 § 1

in fine

de la Convention. Il y a donc lieu et de rayer l’affaire du rôle.

14.

La Cour relève enfin que, compte tenu des considérations qui précèdent, il y a lieu de lever la mesure provisoire prévue par l’article 39 du règlement de la Cour.

15.

Aux termes de l’article 43 § 4 du règlement de la Cour,

« Lorsqu’une requête a été rayée du rôle, les dépens sont laissés à l’appréciation de la Cour. (...) ».

16.

En ses passages pertinents, l’article 60 du règlement de la Cour est ainsi rédigé :

« (...)

17.

La Cour souligne que, contrairement à l’article 41 de la Convention, qui ne trouve à s’appliquer que si la Cour a préalablement « déclar[é] qu’il y a[vait] eu violation de la Convention ou de ses Protocoles », l’article 43 § 4 du règlement l’autorise à accorder une somme au requérant pour frais et dépens – et à ce titre seulement – lorsque la requête est rayée du rôle (voir, à titre d’exemple,

Syssoyeva et autres c. Lettonie

(radiation)

[GC],

n

o

60654/00, § 132, CEDH 2007

‑

I

; Chevanova c. Lettonie

(radiation) [GC], n

o

58822/00, § 52, 7 décembre 2007 ; et

Kovačić et autres c. Slovénie

[GC], n

os

44574/98, 45133/98 et 48316/99, § 275, 3 octobre 2008).

18.

La Cour rappelle que les principes généraux régissant le remboursement des frais au titre de l’article 43 § 4 du règlement sont en substance identiques à ceux appliqués dans le cadre de l’article 41 de la Convention. De surcroît, en vertu de l’article 60 § 2 du règlement, l’intéressé doit chiffrer et ventiler par rubrique toutes ses prétentions, auxquelles il doit joindre les justificatifs nécessaires, faute de quoi la Cour peut rejeter ses demandes, en tout ou en partie (

Kovačić et autres c. Slovénie

[GC], précité, § 276).

19.

En application de ces principes, dans la mesure où le requérant réclame un préjudice moral, la Cour rappelle qu’une satisfaction, à ce titre, ne peut être octroyée qu’en cas de violation de la Convention (article 41). Dès lors, cette demande doit être rejetée.

20.

En ce qui concerne les dépens, le Gouvernement soulève qu’au regard de la complexité de l’affaire et des montants alloués dans des affaires semblables, un montant de 3

000 CHF, soit 2 486 EUR, pour les dépens liés au recours devant le Tribunal administratif fédéral et de 4

000 CHF, soit 3

314 EUR, pour la requête à la Cour serait approprié.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

1.

Décide

de rayer la requête du rôle ;

2.

Dit

,

a) que l’État défendeur doit verser au requérant, dans les trois mois à compter de la date de la notification de la présente décision, la somme de 6000

EUR (six mille euros), à convertir en francs suisses, au taux applicable à la date du règlement, pour frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par le requérant

;

b) qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage.

Stanley Naismith

Guido Raimondi

Greffier

Président