Ahmadi împotriva Elveției

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr 32505/12 Suradj AHMADI împotriva Elveției Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 30 aprilie 2013 într-o cameră compusă din Guido Raimondi, președinte, Peer Lorenzen, Dragoljub Popović, András Sajó, Nebojša Vučić, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 30 mai 2012, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Suradj Ahmadi, este un resortisant afgan născut la 11 iulie 1987 și rezident la Diegten. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul G. Ehrler, avocat la Basel. Guvernul elvețian ( A fost reprezentat de agentul său supleant, A. Schidegger, de la unitatea Drept european și protecția internațională a drepturilor omului din cadrul Oficiului Federal al Justiției.

Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul declară că expulzarea sa l-ar separa de restul familiei sale. De asemenea, susține că aceasta se află în pericol de rele tratamente, în conformitate cu art. 3. În primul rând, Curtea amintește că, printr-o decizie parțială din 7 iunie 2012, a decis să comunice guvernului imputabilul reclamant, astfel cum este prevăzut la art. 8, astfel cum este descris mai sus. Pe de altă parte, s-a decis să nu se indice guvernului măsura provizorie solicitată de reclamant în conformitate cu art. 39 din Regulamentul de procedură al Curții. Prin scrisoarea din 21 septembrie 2012, guvernul a informat grefa că, printr-o decizie pronunțată la 20 septembrie 2012, Oficiul Federal pentru Migrație (ODM) a calificat ca fiind inexigibilă trimiterea reclamantului din motive legate de starea de sănătate a acestuia și, prin urmare, a pronunțat admiterea provizorie a acestuia din urmă în Elveția.

Având în vedere cele de mai sus, reclamantul nu mai are niciun risc de expulzare. Prin urmare, guvernul a invitat Curtea să șteargă din rolul prezentei cereri. În răspunsul său din 15 octombrie 2012, reclamantul nu se opune radierii rolului în cauză. În plus, solicită dreptul de proprietate asupra unui avocat de 5-442 franci elvețieni (CHF) (aproximativ 4 535 EUR). Curtea arată că nu mai este necesar să se examineze în continuare cererea formulată de reclamantă din următoarele motive. Comisia constată că reclamantul nu mai este amenințat în prezent de expulzare, deoarece i s-a acordat admiterea provizorie.

Având în vedere acest element și în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în fine, Curtea consideră că În măsura în care reclamantul solicită rambursarea cheltuielilor suportate de reclamant pentru apărarea sa în fața Curții, aceasta amintește că acestea sunt lăsate la aprecierea sa atunci când cererea este retrasă din rol [art. 43 alineatul (4) din Regulamentul de procedură].

În această privință, Comisia reamintește practica sa obișnuită conform căreia nu se acordă nicio sumă de cheltuieli în cazul în care reclamantul nu a fost invitat să prezinte observații ca răspuns la observațiile prezentate de guvern ca urmare a comunicării cererii (a se vedea recent Sarwari c. Austria (dec.), nr 21662/10, 3 noiembrie 2011; Ali Gedi și alții c. Austria (dec.), 61567/10, 62152/10 și 62153/10, 4 octombrie 2011 ; Ali Zada și alții c. Austria (dec.), n 17127/10, 51191/10, 62159/10, 62188/10, 668299/10 și 67595/10, 5 iulie 2011 ; Khaled c. Italia (dec.), n 37355/10, 31 mai 2011). De asemenea, aceasta remarcă faptul că a avut deja ocazia de a aplica un astfel de principiu la radierea mai multor cauze referitoare la Elveția (Tewolde c. Elveția (dec.), nr. 67808/10, 6 martie 2012 ; Asanaj c. Elveția (dec.), nr 18486/08, 14 octombrie 2010 Soedji c. Elveția (dec.), nr 21714/11, 3 iulie 2012 și M.Z.

și N.Z. c. Elveția (dec.), nr. 74110/11, 10 iulie 2012). Curtea nu a conchis nici un motiv pentru a se abține de la această practică în speță. În aceste circumstanțe, aceasta consideră că nici o sumă nu se datorează cheltuielilor de judecată. Având în vedere cele de mai sus și în l … Stanley Naismith Guido Raimondi Modululer Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 32505/12 Suradj AHMADI contre la Suisse La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 30 avril 2013 en une chambre composée de : Guido Raimondi, président, Peer Lorenzen, Dragoljub Popović, András Sajó, Nebojša Vučinić, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, juges, et de Stanley Naismith, greffier de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 30 mai 2012, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

Le requérant, M. Suradj Ahmadi, est un ressortissant afghan né le 11 juillet 1987 et résidant à Diegten. Il a été représenté devant la Cour par M e G. Ehrler, avocat à Bâle. Le gouvernement suisse (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent suppléant, A. Scheidegger, de l’unité Droit européen et protection internationale des droits de l’homme de l’Office fédéral de la Justice. Invoquant l’article 8 de la Convention, le requérant allègue que son expulsion le séparerait du reste de sa famille. Il soutient également qu’elle l’expose à un risque de mauvais traitements, contraires à l’article 3. La Cour rappelle d’abord que, par une décision partielle du 7 juin 2012, elle a décidé de communiquer au Gouvernement le grief du requérant tiré de l’article 8, tel qu’exposé ci-dessus.

Par contre, il a été décidé de ne pas indiquer au Gouvernement la mesure provisoire demandée par le requérant conformément à l’article 39 du règlement de la Cour. Par un courrier du 21 septembre 2012, le Gouvernement a informé le greffe que, par une décision rendue le 20 septembre 2012, l’Office fédéral des migrations (ODM) a qualifié d’inexigible le renvoi du requérant pour des raisons liées à l’état de santé de celui-ci. Il a ainsi prononcé l’admission provisoire de ce dernier en Suisse. Au vu de ce qui précède, le requérant ne court plus de risque d’expulsion. Partant, le Gouvernement a invité la Cour à rayer du rôle la présente requête. Dans sa réponse du 15 octobre 2012, le requérant ne s’est pas opposé à la radiation du rôle de l’affaire.

Il réclame par ailleurs les honoraires d’avocat s’élevant à 5 442 francs suisses (CHF) (environ 4 535 euros (EUR)). EN DROIT La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant la requête introduite par la partie requérante pour les motifs suivants. Elle constate que le requérant n’est plus menacé actuellement d’expulsion, l’admission provisoire lui ayant été octroyée. Au vu de cet élément, et conformément à l’article 37 § 1 in fine, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Dans la mesure où le requérant réclame le remboursement des frais engagés par le requérant pour sa défense devant la Cour, cette dernière rappelle qu’ils sont laissés à son appréciation lorsque la requête est rayée du rôle (article 43 § 4 du Règlement de la Cour).

A ce propos, elle rappelle sa pratique habituelle selon laquelle aucun montant n’est octroyé au titre des dépens lorsque le requérant n’a pas été invité à déposer des observations en réponse à celles présentées par le Gouvernement suite à la communication de la requête (voir, récemment, Sarwari c. Autriche (déc.), n o 21662/10, 3 novembre 2011 ; Ali Gedi et autres c. Autriche (déc.), n os 61567/10, 62152/10 et 62153/10, 4 octobre 2011 ; Ali Zada et autres c. Autriche (déc.), n os 17127/10, 51191/10, 62159/10, 62188/10, 66829/10 et 67595/10, 5 juillet 2011 ; Khaled c. Italie (déc.), n o 37355/10, 31 mai 2011). Elle note également qu’elle a déjà eu l’occasion de faire application d’un tel principe lors de la radiation de plusieurs affaires concernant la Suisse ( Tewolde c. Suisse (déc.), n o 67808/10, 6 mars 2012 ; Asanaj c. Suisse (déc.), n o 18486/08, 14 octobre 2010 ; Soedji c. Suisse (déc.), n o 21714/11, 3 juillet 2012, et M.Z.

et N.Z. c. Suisse (déc.), n o 74910/11, 10 juillet 2012). La Cour n’aperçoit aucune raison de s’écarter de cette pratique en l’espèce. Dans ces circonstances, elle estime qu’aucun montant n’est dû au titre des dépens. A la lumière de ce qui précède et en l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour conformément à l’article 37 § 1 a) de la Convention, considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Stanley Naismith Guido Raimondi Greffier Président