SHARIFI c. SUISSE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 69486/11 Reza SHARIFI împotriva Elveției Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 4 decembrie 2012 într-o cameră compusă din Guido Raimondi, președinte, Danutė Jočienė, Peer Lorenzen, Dragoljub Popović, Nebojša Vučić, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune; Având în vedere cererea formulată anterior la 9 noiembrie 2011 Având în vedere măsura provizorie indicată la 10 noiembrie 2011 guvernului pârât în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, având în vedere scrisoarea din 4 mai 2012, primită la grefa Curții la 11 din aceeași lună, prin care guvernul pârât solicită Curții să suspende examinarea prezentei cereri Având în vedere scrisoarea din 25 iunie 2012, primită la grefa Curții la data de 27 a aceleiași luni, în temeiul căreia reclamantul acceptă suspendarea procedurii, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACERI ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Reza Sharifi, este un resortisant afgan născut în 1988 și are reședința în Zurich. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Urs Enböther, din cadrul cabinetului său. Advokatur Kanonengasse, avocat în Zürich. Guvernul elvețian a fost reprezentat de agentul său suplinitor, Adrian Schidegger, de la Oficiul Federal de Justiție. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În iulie 2007, reclamantul a fost internat în Grecia și a primit cu această ocazie o carte roșie, care a fost reînnoită de mai multe ori, plecând din Grecia în decembrie 2010 și trecând prin Italia. La 12 decembrie 2010, el a depus o cerere de azil în Elveția. Prin decizia din 30 martie 2011, Oficiul Federal pentru Migrație a refuzat să examineze cererea, pe motiv că autoritățile elene erau singure competente pe baza acordului din 26 octombrie 2004 dintre Confederația Elvețiană și Uniunea Europeană privind criteriile și mecanismele de determinare a statului responsabil de examinarea unei cereri de azil depuse într-un stat membru sau în Elveția. Recurentul a contestat această decizie în fața Tribunalului Administrativ Federal. Prin hotărârea din 19 septembrie 2011, instanța l-a despăgubit și a confirmat în totalitate decizia Oficiului pentru Migrație. Aceasta a considerat că reclamantul nu ar fi intrat într-un necaz existențial (existențial Notlage ) în cazul în care s-ar fi întors în Grecia. Prin actul din 21 septembrie 2011, reclamantul a solicitat revizuirea hotărârii Tribunalului Administrativ Federal, susținând că documentele prezentate de autoritățile elene nu constituie un permis de ședere și că este, prin urmare, expus riscului de a fi expulzat în Afganistan sau Turcia. 10. Prin hotărârea din 3 noiembrie 2011, Tribunalul Administrativ Federal a respins cererea de revizuire, după ce a declarat admisibilă. Instanța a confirmat că reclamantul avea dreptul la un permis de ședere valabil care permite expulzarea sa în Grecia. 11. Prin decizia din 10 noiembrie 2011, instanța care prezida secțiunea căreia i s-a atribuit cauza a decis să aplice art. 39 din Regulamentul Curții și să invite guvernul elvețian să nu repună reclamantul în Grecia pe durata procedurii în fața Curții. 12. La 13 februarie 2012, președintele secțiunii căreia i s-a atribuit cauza a decis să comunice cererea guvernului pârât. 13. Prin scrisoarea din 4 mai 2012, primită la grefa Curții la 11 din aceeași lună, guvernul pârât a solicitat suspendarea procedurii. În sprijinul cererii sale, acesta a explicat că Oficiul Federal pentru Migrație și-a anulat decizia din 30 martie 2011 și că a fost dispus acum să examineze cererea de azil depusă de solicitant. O copie a unei scrisori adresate reclamantului la 30 aprilie 2012 de către Oficiul Federal pentru Migrație a fost atașată la aceasta și este redactată în modul următor (Traducere, domnule Sharifi, Prin decizia din 30 martie 2011, Oficiul Federal pentru Migrație [...] nu a intrat în discuție cu privire la cererea dumneavoastră de azil din 12 decembrie 2010, în temeiul articolului 34 alineatul (2) litera (d) din Legea privind azilul și a pronunțat expulzarea dumneavoastră în Grecia. Din cauza unei schimbări de practică și după expirarea termenului de transfer în Grecia, competența de tratare a cererii dumneavoastră de azil trece în Elveția în conformitate cu art. 19f din Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului. Decizia din 30 martie 2011 trebuie, prin urmare, anulată și procedura națională de azil trebuie reluată în Elveția. Decizia Oficiului Federal pentru Migrație [...] din 30 martie 2011 este anulată. Procedura națională de azil este reluată și instruită în conformitate cu dispozițiile legale. Cele mai bune salutări. [semnături] 14. Prin scrisoarea din 25 iunie 2012, primită la grefa Curții la data de 27 din aceeași lună, reclamantul a declarat că nu se opune unei suspendări a procedurii. Dreptul intern relevant Legea federală din 26 iunie 1998 privind azilul art. 42 Oricine depune o cerere de azil în Elveția poate să locuiască acolo până la încheierea procedurii. art. 105 Acțiunea împotriva deciziilor judecătorești este reglementată de legea din 17 iunie 2005 privind Tribunalul Administrativ Federal.art. 107a Acțiunile depuse împotriva deciziilor de neintrare în discuție privind cererile de azil ale reclamanților care se pot deplasa într-o țară competentă pentru desfășurarea procedurii de azil și de trimitere în temeiul unui tratat internațional nu au un efect suspensiv. Reclamantul de azil poate solicita acordarea efectului suspensiv pe durata termenului de recurs. Tribunalul Administrativ Federal hotărăște în termen de cinci zile de la depunerea cererii. În cazul în care efectul suspensiv nu este acordat în acest termen, trimiterea poate fi executată. Legea federală din 17 iunie 2005 privind instanța administrativă federală art. 37 Procedura în fața Tribunalului Administrativ Federal este reglementată de [Legea federală din 20 decembrie 1968 privind procedura administrativă], în măsura în care prezenta lege nu prevede altfel. Legea federală din 20 decembrie 1968 privind procedura administrativă art. 55 (1) Acțiunea are efect suspensiv. (2) Cu excepția cazului în care decizia se referă la o prestație pecuniară, autoritatea inferioară poate prevedea că o acțiune eventual nu va avea efect suspensiv; după depunerea căii de atac, autoritatea de recurs, președintele sau judecătorul instructor are aceeași competență. (3) LA: autoritatea de recurs, președintele sau judecătorul instructor poate reține efectul suspensiv al unei căi de atac la care autoritatea inferioară a retras-o; cererea de restituire a efectului suspensiv este tratată fără întârziere [...] GRIFS 15. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul susține că întoarcerea sa în Grecia ar risca să se confrunte cu condiții de existență sau de detenție care încalcă art. 3 din Convenție. 16. Pe terenul art. 3 și 13 din Convenție, reclamantul se plânge că întoarcerea sa în Grecia ar risca să fie reprimată în Afganistan. Curtea arată că guvernul pârât solicită doar suspendarea procedurii. Cu toate acestea, Comisia consideră că acest lucru nu îi interzice din oficiu să șteargă cererea în conformitate cu art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție, în cazul în care circumstanțele permit să se ajungă la concluzia că, din orice alt motiv (...), nu se mai justifică continuarea examinării [acestuia]. Din acești termeni reiese că aceasta dispune de o mare libertate în ceea ce privește identificarea motivelor care ar putea fi reținute pentru a proceda la o radiere pe această bază, cu toate acestea, având în vedere că acestea trebuie să se afle în circumstanțele specifice fiecărei cauze (asociația SOS Attinats și Boëry c. Franța [GC] (dec.), nr 76642/01, § 37, CEDH 2006-XIV). 19. În această privință, Curtea arată că a considerat deja că nu se mai justifica să examineze o hotărâre în cazul în care guvernul pârât era angajat să nu expulzeze reclamantul în așteptarea unei noi decizii cu privire la situația sa de către autoritățile naționale (F.Ic. Regatul Unit (dec.), 8655/10, 15 martie 2011), chiar dacă procedura în cauză nu putea fi considerată o cale de atac internă care trebuie epuizată înainte de sesizarea Curții (Atmaca c. Germania (dec.), nr 45293/06, 6 martie 2012 20. Îndreptându-se spre circumstanțele din speță, în special în ceea ce privește situația actuală a reclamantului, Curtea constată că Õ este autorizat să rămână în Elveția pe durata procedurii în fața autorităților din această țară, acest drept fiind recunoscut în mod expres în temeiul articolului 42 din Legea federală privind azilul. Prin urmare, în prezent este mai expus riscului de a fi expulzat în Grecia 21. Tribunalul Federal pentru Migrație, care a indicat în mod expres că: va trata cererea de azil a reclamantului în conformitate cu procedura prevăzută de lege, Curtea nu are niciun motiv să se îndoiască de faptul că Õ va putea contesta această decizie în fața Tribunalului Administrativ Federal, astfel cum se prevede la art. 105 din Legea federală privind azilul 22. În ceea ce privește efectul suspensiv al unei astfel de căi de atac, Curtea constată că: ..................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 23. Chiar dacă se presupune că Oficiul Federal pentru Migrație adoptă o nouă decizie de refuz al intrării în vigoare, reclamantul poate, în temeiul articolului 107a din Legea federală privind azilul, să solicite restituirea efectului suspensiv pe durata procedurii în fața instanței administrative federale 24. Pe scurt, Curtea constată că reclamantul este în prezent autorizat să locuiască în Elveția și că, la sfârșitul procedurii în fața Oficiului Federal pentru Migrație, acesta poate exercita acțiuni care vor fi prevăzute cu efect suspensiv, fie automat, fie la cererea sa. 25. În plus, dacă expulzarea sa către Grecia ar fi ordonată din nou de către autoritățile naționale, Curtea nu are niciun motiv să se îndoiască de faptul că ar fi în măsură să se adreseze acesteia în timp util pentru a solicita indicarea unor noi măsuri provizorii. 26. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că nu se mai justifică continuarea examinării cererii în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. 27. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în fine, Curtea consideră că Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului și să se pună capăt aplicării articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, din cauza faptului că reclamantul nu mai este expus unui risc de prejudiciu ireparabil. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Stanley Naismith Guido Raimondi Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

69486/11

Reza SHARIFI

contre la Suisse

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 4 décembre 2012 en une chambre composée de

:

Guido Raimondi,

président,

Danutė Jočienė,

Peer Lorenzen,

Dragoljub Popović,

Nebojša Vučinić,

Paulo Pinto de Albuquerque,

Helen Keller,

juges,

et de Stanley Naismith,

greffier de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 9 novembre 2011

;

Vu la mesure provisoire indiquée le 10 novembre 2011 au gouvernement défendeur en vertu de l’article 39 du règlement de la Cour

;

Vu la lettre du 4 mai 2012, parvenue au greffe de la Cour le 11 du même mois, par laquelle le gouvernement défendeur demande à la Cour de suspendre l’examen de la présente requête

;

Vu la lettre du 25 juin 2012, parvenue au greffe de la Cour le 27 du même mois, aux termes de laquelle le requérant accepte une suspension de la procédure,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

1.

Le requérant, M. Reza Sharifi, est un ressortissant afghan né en 1988 et résidant à Zürich. Il a été représenté devant la Cour par M

e

Urs Enböther, du cabinet «

Advokatur Kanonengasse

», avocat à Zürich.

2.

Le gouvernement suisse («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent suppléant, M. Adrian Scheidegger, de l’office fédéral de la justice.

A.

Les circonstances de l’espèce

3.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

4.

Le 6

juillet 2007, le requérant demanda l’asile en Grèce. Il reçut à cette occasion une «

carte rouge

», qui fut renouvelée plusieurs fois.

5.

S’estimant en danger, il quitta la Grèce en décembre 2010 et se rendit en Suisse, en passant par l’Italie. Le 12 décembre 2010, il déposa une demande d’asile en Suisse.

6.

Par décision du 30 mars 2011, l’office fédéral des migrations refusa d’examiner la demande, au motif que les autorités grecques étaient seules compétentes sur la base de l’Accord du 26 octobre 2004 entre la Confédération suisse et l’Union européenne relatif aux critères et aux mécanismes permettant de déterminer l’Etat responsable de l’examen d’une demande d’asile introduite dans un Etat membre ou en Suisse.

7.

Le requérant contesta cette décision devant le tribunal administratif fédéral.

8.

Par jugement du 19

septembre 2011, la juridiction le débouta et confirma intégralement la décision de l’office des migrations. Elle estima que le requérant ne serait pas plongé dans une détresse existentielle (

existenzielle Notlage

) s’il rentrait en Grèce.

9.

Par acte du 21 septembre 2011 le requérant demanda la révision du jugement du tribunal administratif fédéral. Il alléguait que les documents remis par les autorités grecques ne constituaient pas un titre de séjour et qu’il était dès lors exposé au risque d’être expulsé vers l’Afghanistan ou la Turquie.

10.

Par jugement du 3 novembre 2011, le tribunal administratif fédéral rejeta la demande de révision, après l’avoir déclarée recevable. La juridiction confirma que le requérant était au bénéfice d’un titre de séjour valable autorisant son expulsion vers la Grèce.

11.

Par décision du 10 novembre 2011, la juge faisant fonction de présidente de la section à laquelle l’affaire avait été attribuée décida de faire application de l’article 39 du Règlement de la Cour et d’inviter le Gouvernement suisse à ne pas refouler le requérant vers la Grèce pour la durée de la procédure devant la Cour.

12.

Le 13 février 2012, la présidente de la section à laquelle l’affaire avait été attribuée décida de communiquer la requête au gouvernement défendeur.

13.

Par lettre du 4 mai 2012, parvenue au greffe de la Cour le 11 du même mois, le gouvernement défendeur demanda la suspension de la procédure. A l’appui de sa demande, il exposait que l’office fédéral de la migration avait annulé sa décision du 30 mars 2011 et qu’il était désormais disposé à examiner la demande d’asile présentée par le requérant. Une copie d’une lettre adressée au requérant le 30 avril 2012 par l’office fédéral de la migration était jointe. Elle est rédigée de la manière suivante (

traduction

)

:

«

Cher Monsieur Sharifi,

Par décision du 30 mars 2011, l’office fédéral de la migration [...] n’est pas entré en matière sur votre demande d’asile du 12 décembre 2010 en application de l’article 34 alinéa 2 lettre d de la Loi sur l’asile et a prononcé votre expulsion vers la Grèce.

En raison d’un changement de pratique, et après que le délai pour vous transférer en Grèce s’est écoulé, la compétence pour traiter votre demande d’asile passe à la Suisse conformément à l’article 19f du Règlement (CE) n

o

343/2003 du Conseil. La décision du 30 mars 2011 doit dès lors être annulée et la procédure nationale d’asile doit être reprise en Suisse.

Par voie de conséquence il est décidé

:

1.

La décision de l’office fédéral de la migration [...] du 30 mars 2011 est annulée.

2.

La procédure nationale d’asile est reprise et instruite conformément aux dispositions légales.

Meilleures salutations.

[signatures]

»

14.

Par lettre du 25 juin 2012, parvenue au greffe de la Cour le 27 du même mois, le requérant a déclaré qu’il ne s’opposait pas à une suspension de la procédure.

B.

Le droit interne pertinent

1.

Loi fédérale du 26 juin 1998 sur l’asile

Article 42

«

Quiconque dépose une demande d’asile en Suisse peut y séjourner jusqu’à la clôture de la procédure.

»

Article 105

«

Le recours contre les décisions de l’office est régi par la loi du 17 juin 2005 sur le Tribunal administratif fédéral.

»

Article 107a

«

Les recours déposés contre les décisions de non-entrée en matière sur des demandes d’asile de requérants qui peuvent se rendre dans un pays compétent pour mener la procédure d’asile et de renvoi en vertu d’un traité international n’ont pas d’effet suspensif. Le requérant d’asile peut demander l’octroi de l’effet suspensif pendant le délai de recours. Le Tribunal administratif fédéral statue dans les cinq jours suivant le dépôt de la demande. Lorsque l’effet suspensif n’est pas accordé dans ce délai, le renvoi peut être exécuté.

»

2.

Loi fédérale du 17 juin 2005 sur le tribunal administratif fédéral

Article 37

«

La procédure devant le Tribunal administratif fédéral est régie par la [Loi fédérale du 20 décembre 1968 sur la procédure administrative], pour autant que la présente loi n’en dispose pas autrement.

»

3.

Loi fédérale du 20 décembre 1968 sur la procédure administrative

Article 55

«

»

GRIEFS

15.

Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant soutient que son retour en Grèce l’exposerait au risque de devoir faire face à des conditions d’existence ou de détention violant l’article 3 de la Convention.

16.

Sur le terrain des articles 3 et 13 de la Convention, le requérant se plaint que son retour en Grèce l’exposerait au risque d’être refoulé vers l’Afghanistan.

EN DROIT

17.

La Cour relève d’emblée que le gouvernement défendeur demande uniquement la suspension de la procédure. Elle estime toutefois que cela ne lui interdit pas d’envisager d’office la radiation de la requête en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention, si « les circonstances permettent de conclure » que, « pour tout autre motif (...), il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de [celle-ci] ».

18.

Il ressort de ces termes qu’elle dispose d’une grande latitude quant à l’identification des motifs susceptibles d’être retenus pour procéder à une radiation sur ce fondement, étant entendu cependant qu’ils doivent se trouver dans les circonstances particulières à chaque cause (

Association SOS Attentats et de Boëry c. France

[GC] (déc.), n

o

76642/01, § 37, CEDH

2006-XIV).

19.

A ce propos, la Cour relève qu’elle a déjà considéré qu’il ne se justifiait plus d’examiner une requête lorsque le gouvernement défendeur s’était engagé à ne pas expulser le requérant dans l’attente d’une nouvelle décision sur sa situation par les autorités nationales (

F.I c. Royaume-Uni

(déc.), n

o

8655/10, 15 mars 2011), même si la procédure en question ne pouvait être considérée comme une voie de recours interne devant être épuisée avant la saisine de la Cour (

Atmaca c. Allemagne

(déc.), n

o

45293/06, 6 mars 2012).

20.

Se tournant vers les circonstances de l’espèce, plus particulièrement en ce qu’elles concernent la situation actuelle du requérant, la Cour constate qu’il est autorisé à demeurer en Suisse pour la durée de la procédure devant les autorités de ce pays, ce droit lui étant expressément reconnu en application de l’article 42 de la Loi fédérale sur l’asile. Il n’est donc actuellement plus exposé au risque d’être expulsé vers la Grèce.

21.

L’office fédéral de la migration ayant expressément indiqué qu’il traiterait la demande d’asile du requérant selon la procédure prévue par la loi, la Cour n’aperçoit aucune raison de douter du fait qu’il pourra contester cette décision devant le tribunal administratif fédéral, comme cela est prévu à l’article 105 de la Loi fédérale sur l’asile.

22.

S’agissant de l’effet suspensif attaché à un tel recours, la Cour constate qu’il ressort de l’article 55 de la Loi fédérale sur la procédure administrative, à laquelle la Loi fédérale sur le tribunal administratif fédéral et la Loi fédérale sur l’asile renvoient, que les recours sont en principe suspensifs et que le retrait de l’effet suspensif par l’autorité dont la décision est contestée ne lie pas la juridiction saisie, qui peut le restituer à la demande de la partie recourante.

23.

Même à supposer que l’office fédéral de la migration adopte une nouvelle décision de refus d’entrée en matière, le requérant pourra alors, sur le fondement de l’article 107a de la Loi fédérale sur l’asile, demander la restitution de l’effet suspensif pour la durée de la procédure devant le tribunal administratif fédéral.

24.

En résumé, la Cour constate que le requérant est actuellement autorisé à résider en Suisse et qu’à l’issue de la procédure devant l’office fédéral de la migration, il pourra exercer des recours qui seront pourvus de l’effet suspensif, soit automatiquement, soit à sa demande.

25.

Par ailleurs, si son expulsion vers la Grèce était de nouveau ordonnée par les autorités nationales, la Cour n’a aucune raison de douter du fait qu’il serait en mesure de s’adresser à elle en temps utile afin de demander l’indication de nouvelles mesures provisoires.

26.

A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête au sens de l’article 37 § 1 c) de la Convention.

27.

Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1

in fine

, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête.

28.

Il y a donc lieu de rayer l’affaire

du rôle et de mettre fin à l’application de l’article 39 du Règlement de la Cour, faute désormais pour le requérant d’être exposé à un risque de préjudice irréparable.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Stanley Naismith

Guido Raimondi

Greffier

Président