Secțiunea a doua Cerere nr. 69486/11 Reza SHARIFI împotriva Elveției introdusă la 9 noiembrie 2011 EXPOSAT DE FAPT, reclamantul, dl Reza Sharifi, este un cetățean afgan, născut în 1988 și rezident în Oberweningen (canton de Zürich). El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Urs Enböther, de la firma de avocatură Advocatur Kanonen Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată necunoscută, el a părăsit Afganistanul pentru a merge la sai stabilit în Iran împreună cu tatăl său. În anul 2007, el a părăsit Iranul și a depus, la 6 iulie 2007, o cerere de azil politic în Grecia. El a primit cu această ocazie o carte roșie. Acest titlu a fost prelungit în mod regulat cu șase luni în șase luni, plecând din Grecia în decembrie 2010 și trecând prin Italia. La 12 decembrie 2010, el a depus o nouă cerere de azil în Elveția. Prin decizia din 30 martie 2011, Oficiul Federal pentru Migrație a refuzat să examineze cererea, pe motiv că autoritățile elene erau singure competente pe baza acordului din 26 octombrie 2004 dintre Confederația Elvețiană și Uniunea Europeană privind criteriile și mecanismele de determinare a statului responsabil de examinarea unei cereri de azil depuse într-un stat membru sau în Elveția. Pe de altă parte, autoritatea administrativă a constatat că nu există nicio aparență de încălcare a articolului 3 din Convenție în cazul în care reclamantul se întoarce în Grecia și că expulzarea era fezabilă din punct de vedere tehnic. Prin hotărârea din 19 septembrie 2011, instanța l-a decăzut și a confirmat pe deplin hotărârea Oficiului pentru Migrație. În primul rând, aceasta a considerat că reclamantul vorbea foarte bine limba greacă și lucrase în domeniul restaurării. În ceea ce privește riscul unor tratamente abuzive, aceasta s-a datorat faptului că M.S.S. c. Belgia și Grecia; Orice expulzare în Grecia a fost, în principiu, interzisă; cu toate acestea, Comisia a considerat că acestea erau totuși eligibile atunci când persoana expulzată beneficia de un permis de ședere grecesc și că aceasta nu putea fi reținută la sosirea sa în Grecia. Constatând că reclamantul avea dreptul să pună la dispoziție un card roz Deținea un permis de conducere grecesc, lucrase în Grecia și vorbea grecește, și îl deducea că nu ar fi intrat într-un necaz existențial (Domenial Notlage) În plus, Comisia a observat că reclamantul părăsise Grecia din cauza amenințărilor prezentate de terți și că, în această privință, putea să se bazeze pe sprijinul autorităților elene. Prin actul din 21 septembrie 2011, reclamantul a solicitat revizuirea hotărârii Tribunalului Administrativ Federal. În plus, autoritățile elene nu au emis un permis de ședere, ci doar un document de identitate pentru reclamanții de azil, chiar dacă, în realitate, acesta a servit drept substitut pentru permisul de ședere. Prin urmare, Tribunalul Administrativ Federal a considerat că Tribunalul Administrativ Federal a pronunțat o hotărâre contrară documentelor cazului. Prin hotărârea din 3 noiembrie 2011, Tribunalul Administrativ Federal a respins cererea de revizuire, după ce a declarat admisibil. Instanța a amintit, cu titlu introductiv, că revizia nu a fost deschisă decât în cazul în care anumite părți ale spătarului nu au fost luate în considerare în mod involuntar și că această neintenționare a avut o consecință asupra rezultatului procedurii. În conformitate cu jurisprudența sa, autoritățile elene au examinat instanța și nu s-a constatat nicio neintenționare în acest sens. Subsidiar, Tribunalul Administrativ Federal a confirmat că Prin decizia din 10 noiembrie 2011, instanța care prezidează secțiunea căreia i s-a atribuit cauza a decis să pună în aplicare art. 39 din Regulamentul Curții și a invitat guvernul elvețian să nu repună reclamantul în Grecia pe durata procedurii în fața Curții. Dreptul internațional și practica internă relevantă Hotărârea din 26 octombrie 2004 dintre Confederația Elvețiană și Uniunea Europeană privind criteriile și mecanismele de determinare a statutului responsabil de examinarea unei cereri de azil depuse într-un stat membru sau în Elveția art. 1 Dispozițiile - din Regulamentul modalitățile de aplicare a Dublinului vor fi puse în aplicare de Confederația Elvețiană, denumită în continuare "Denumirea" Elveția, și aplicate în relațiile sale cu statele membre ale Uniunii Europene, denumite în continuare "statele membre" Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe ( În cazul în care reclamantul deține un permis de ședere valabil, statul membru care a eliberat acest titlu este responsabil de examinarea cererii de azil. (...) Legea federală din 26 iunie 1998 privind azilul art. 34 În general, oficiul [federal al migrației] nu intră în domeniul de aplicare al unei cereri de azil atunci când reclamantul [...] poate călători într-un stat terț competent, în temeiul unui acord internațional, pentru desfășurarea procedurii de azil și de trimitere (...) GRIEFS Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul susține că întoarcerea sa în Grecia ar risca să se confrunte cu condiții de existență sau de deținere care încalcă art. 3 din Convenție. Pe teren de la articolele 3 și 13 din convenție, reclamantul se plânge că întoarcerea sa în Grecia se expunea riscului de a fi reprimat în Afganistan. Întrebări cu privire la părți în lumina hotărârii Curții pronunțate în cauza M.S.S. c. Belgia și Grecia [GC] (n 30696/09, Hotărârea din 21 ianuarie 2011) l Având în vedere practica urmată de autoritățile elene, cererea de azil depusă de reclamant va fi examinată în mod corespunzător cu respectarea cerințelor prevăzute la art. 3 din convenție, adoptată sub aspectul său formal
Requête n
o
69486/11
Reza SHARIFI
contre la Suisse
introduite le 9 novembre 2011
Le requérant, M. Reza Sharifi, est un ressortissant afghan, né en 1988 et résidant à Oberweningen (canton de Zürich). Il a été représenté devant la Cour par M
e
Urs Enböther, du cabinet «
Advokatur Kanonengasse
», avocats à Zürich.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
A une date indéterminée, il quitta l’Afghanistan pour aller s’établir en Iran avec son père.
Au cours de l’année 2007, il quitta l’Iran et déposa, le 6 juillet 2007, une demande d’asile politique en Grèce. Il reçut à cette occasion une «
carte rouge
», soit un titre de séjour remis aux demandeurs d’asile en Grèce. Ce titre fut prolongé régulièrement de six mois en six mois.
S’estimant en danger, il quitta la Grèce en décembre 2010 et se rendit en Suisse, en passant par l’Italie. Le 12 décembre 2010, il déposa une nouvelle demande d’asile en Suisse.
Par décision du 30 mars 2011, l’office fédéral des migrations refusa d’examiner la demande, au motif que les autorités grecques étaient seules compétentes sur la base de l’Accord du 26 octobre 2004 entre la Confédération suisse et l’Union européenne relatif aux critères et aux mécanismes permettant de déterminer l’Etat responsable de l’examen d’une demande d’asile introduite dans un Etat membre ou en Suisse. Par ailleurs, l’autorité administrative constata qu’il n’existait aucune apparence de violation de l’article 3 de la Convention en cas de retour du requérant en Grèce et que l’expulsion était techniquement réalisable. Elle l’ordonna par voie de conséquence.
Le requérant saisit le tribunal administratif fédéral d’un recours dirigé contre la décision de l’office fédéral de la migration.
Par jugement du 19 septembre 2011, la juridiction le débouta et confirma intégralement la décision de l’office des migrations. Elle releva, tout d’abord, que le requérant parlait très bien le grec et avait travaillé dans la restauration. Elle nota, ensuite, qu’il était titulaire de la «
carte rouge
» qui lui donnait accès au marché du travail. S’agissant du risque de mauvais traitements, elle releva qu’en raison de l’arrêt
M.S.S. c. Belgique et Grèce,
toute expulsion vers la Grèce était en principe prohibée. Cela étant, elle estima que celles-ci étaient toutefois admissibles lorsque la personne expulsée bénéficiait d’un titre de séjour grec et qu’elle ne risquait pas d’être placée en détention lors de son arrivée en Grèce. Constatant que le requérant s’était vu remettre une «
carte rose
», était titulaire d’un permis de conduire grec, avait travaillé en Grèce et parlait grec, elle en déduisit qu’il ne serait pas plongé dans une détresse existentielle (
existenzielle Notlage
) s’il retournait dans ce pays. Elle observa, par ailleurs, que le requérant avait quitté la Grèce en raison de menaces proférées par des tiers et qu’il pouvait, sur ce point, compter sur l’appui des autorités grecques.
Par acte du 21 septembre 2011 le requérant demanda la révision du jugement du tribunal administratif fédéral. Il alléguait que la «
carte rouge
» délivrée par les autorités grecques ne constituait pas un titre de séjour, mais uniquement un document d’identité pour demandeurs d’asile, même si dans les faits elle servait de substitut au titre de séjour. Il en déduisit qu’il ne pouvait être considéré comme étant autorisé à séjourner en Grèce et qu’il était exposé au risque d’être expulsé vers l’Afghanistan ou la Turquie. Il estimait, dès lors, que le tribunal administratif fédéral avait rendu un jugement contraire aux pièces du dossier.
Par jugement du 3 novembre 2011, le tribunal administratif fédéral rejeta la demande de révision, après l’avoir déclarée recevable. La juridiction rappela, à titre liminaire, que la révision n’était ouverte que si certaines pièces du dossier n’avaient involontairement pas été prises en considération et que cette inadvertance avait eu une conséquence sur l’issue de la procédure. Or la question de la nature de la «
carte rouge
» délivrée par les autorités grecques avait été examinée par la juridiction à la lumière de sa propre jurisprudence et aucune inadvertance ne ressortait du dossier sur ce point. Subsidiairement, le tribunal administratif fédéral confirma que la «
carte rose
» remise au requérant constituait un titre de séjour autorisant son expulsion vers la Grèce.
Par décision du 10 novembre 2011, la juge faisant fonction de présidente de la section à laquelle l’affaire a été attribuée a décidé de faire application de l’article 39 du Règlement de la Cour et d’inviter le Gouvernement suisse à ne pas refouler le requérant vers la Grèce pour la durée de la procédure devant la Cour.
B.
Le droit international et la pratique interne pertinents
1.
Accord du 26 octobre 2004 entre la Confédération suisse et l’Union européenne relatif aux critères et aux mécanismes permettant de déterminer l’Etat responsable de l’examen d’une demande d’asile introduite dans un Etat membre ou en Suisse
Article 1
«
1.
Les dispositions
:
- du règlement «
Dublin
»
- du règlement «
Eurodac
»
- du règlement «
modalités d’application d’Eurodac
»
- du règlement «
modalités d’application de Dublin
»
Seront mises en œuvres par la Confédération suisse, ci-après dénomée «
Suisse
», et appliquées dans ses relations avec les Etats membres de l’Union européenne, ci-après dénomés «
Etats membres
».
2.
Règlement (CE) n
o
343/2003 du Conseil du 18 février 2003 établissant les critères et mécanismes de détermination de l’État membre responsable de l’examen d’une demande d’asile présentée dans l’un des États membres par un ressortissant d’un pays tiers (Règlement «
Dublin
»)
Article 9
«
1.
Si le demandeur est titulaire d’un titre de séjour en cours de validité, l’État membre qui a délivré ce titre est responsable de l’examen de la demande d’asile.
(...)
»
3.
Loi fédérale du 26 juin 1998 sur l’asile
Article 34
«
2.
En règle générale, l’office [fédéral de la migration] n’entre pas en matière sur une demande d’asile lorsque le requérant
:
(...)
d.
peut se rendre dans un État tiers compétent, en vertu d’un accord international, pour mener la procédure d’asile et de renvoi
;
(...)
»
Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant soutient que son retour en Grèce l’exposerait au risque de devoir faire face à des conditions d’existence ou de détention violant l’article 3 de la Convention.
Sur le terrain des articles 3 et 13 de la Convention, le requérant se plaint que son retour en Grèce l’exposerait au risque d’être refoulé vers l’Afghanistan.
A la lumière de l’arrêt de la Cour rendu dans l’affaire
M.S.S. c. Belgique et Grèce
[GC] (n
o
30696/09, arrêt du 21 janvier 2011) l’intéressé risque-t-il d’être soumis à des traitements contraires à l’article 3 de la Convention si son expulsion vers la Grèce était mise à exécution
?
Eu égard à la pratique suivie par les autorités grecques, la demande d’asile présentée par le requérant sera-t-elle examinée de manière conforme aux exigences de l’article 3 de la Convention pris sous son aspect formel
?