SECȚIUNEA 2 Cererea nr 32505/12 Suradj AHMADI împotriva Elveției introdusă la 30 mai 2012 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul este un cetățean afgan, născut în 1987 și rezident la Basel. În fața Curții este reprezentat de dl G. Ehrler, avocat în Baroul Basel. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează: Până în aprilie 2009, reclamantul și familia sa, alcătuită din părinții săi (născuți în 1969 și 1971) și din cei trei frați și surori ai săi (născuți în 1995 și 1999) trăiau în provincia Herat (Afganistan). Printr-o primă decizie din 26 ianuarie 2010, Oficiul Federal pentru Migrație a respins cererea de azil depusă de părinți și de frații și surorile reclamantului. Cu toate acestea, în acest din urmă punct, decizia administrativă nu este motivată, singură indicând faptul că, în cazul de față, Oficiul Federal pentru Migrație consideră că punerea în aplicare a landului către țara de proveniență, de origine sau către un stat terț nu poate fi efectuată la momentul actual, având în vedere toate circumstanțele și dosarul. Printr-o a doua decizie din 18 martie 2010, Oficiul Federal pentru Migrație a respins cererea de azil depusă de reclamant și a dispus expulzarea sa din Elveția. În ceea ce privește refuzul de a-l pune în beneficiul admiterii provizorii, autoritatea administrativă a arătat că situația generală din provincia Herat era relativ sigură și că putea să se bazeze pe sprijinul altor membri ai familiei sale aflate la fața locului. Ea nu a menționat nicăieri faptul că părinților săi, precum și fraților și surorilor săi li se permitea să rămână în Elveția. Reclamantul sesizează Tribunalul Administrativ Federal și susținea că familia sa a părăsit Afganistanul ca urmare a amenințărilor și a răpirii unuia dintre membrii săi prin comanda unui post de poliție din Herat care voia să se căsătorească cu sora sa, ceea ce a dus la concluzia că întoarcerea sa în Afganistan era un risc de persecuție. În plus, el s-a plâns că numai părinții și frații și surorile sale fuseseră puse în beneficiul admiterii provizorii. Prin hotărârea din 24 noiembrie 2011, instanța a respins recursul. În ceea ce privește situația reclamantului din Afganistan, Comisia a considerat că situația din orașul Herat era relativ stabilă și că afirmațiile reclamantului cu privire la plecarea membrilor familiei sale nu erau credibile. În ceea ce privește situația celorlalți membri ai familiei sale, instanța administrativă federală este imma că nu putea deduce nimic din aceasta în favoarea sa. Prin actul din 18 ianuarie 2012, reclamantul a solicitat revizuirea hotărârii Tribunalului Administrativ Federal și-a reafirmat obiecțiunile cu privire la fuga membrilor familiei sale. El a indicat că o cunoaștere a avut loc întâmplător la Mashad (Iran) și că a putut comunica prin intermediul Crucii Roșii. Prin hotărârea din 1 ianuarie 2012 În martie 2012, Tribunalul Administrativ Federal a respins cererea de revizuire. Instanța a considerat că reclamantul ar fi trebuit să își exercite mijloacele în cursul procedurii care se încheiase prin hotărârea din 24 noiembrie 2011. În orice caz, întâlnirea întâmplătoare cu bunicul său în Iran a fost puțin credibilă, iar explicațiile reclamantului cu privire la acest aspect nu erau foarte coerente. Prin scrisoarea din 30 mai 2012, reclamantul a sesizat Curtea de Ceans. În sprijinul cererii sale, a solicitat ca guvernul elvețian, ca măsură provizorie, să nu fie exmatriculat pe durata procedurii. Prin faxul din 7 iunie 2012, grefa a indicat avocatului reclamantului că judecătorul care acționează ca președinte al secțiunii căreia i s-a atribuit cauza a decis să nu aplice art. 39 din Regulamentul de procedură al Curții. Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul se plânge că refuzul de a-l pune în beneficiul admiterii provizorii și decizia de a expulza din teritoriul Elveției constituie o ingerință disproporționată în dreptul său de a-și respecta viața de familie. Pe teren de la art. 3 din Convenție, susține că întoarcerea sa în Afganistan este un risc de abuz din cauza situației generale din țară și a amenințărilor pe care familia sa le-a făcut anterior. Punerea în aplicare a deciziei de expulzare a reclamantului din Elveția ar aduce încălcarea dreptului reclamantului de a-și respecta viața de familie, astfel cum este garantat prin art. 8 din convenție, în măsura în care aceasta l-ar separa de ceilalți membri ai familiei sale autorizați să rămână în Elveția În momentul în care a examinat situația personală a reclamantului, autoritățile elvețiene au ținut seama suficient de legăturile sale familiale, în special de faptul că a fugit din Afganistan cu alți membri ai familiei sale autorizați să rămână în Elveția
Requête n
o
32505/12
Suradj AHMADI
contre la Suisse
introduite le 30 mai 2012
Le requérant est un ressortissant afghan, né en 1987 et résidant à Bâle. Devant la Cour il est représenté par M
e
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit
:
Jusqu’en avril 2009, le requérant et sa famille, composée de ses parents (nés en 1969 et 1971) et de ses trois frères et sœurs (nés en 1995 et 1999) vivaient dans la province de Herat (Afghanistan). Suite à des menaces proférées par un tiers, ils décidèrent de quitter le pays.
Le 30 juin 2009, le requérant et sa famille demandèrent l’asile auprès des autorités suisses.
Par une première décision du 26 janvier 2010, l’office fédéral de la migration rejeta la demande d’asile présenté par les parents et les frères et sœurs du requérant. L’autorité estima toutefois que leur expulsion vers l’Afghanistan ne pouvait être mise à exécution et prononça, par voie de conséquence, leur admission provisoire. Sur ce dernier point, la décision administrative n’est pas motivée, seule figurant l’indication que «
dans le cas d’espèce, l’office fédéral de la migration considère cependant que la mise à exécution de l’expulsion vers le pays de provenance, respectivement d’origine ou vers un Etat tiers ne peut être exigée à l’heure actuelle au vu de l’ensemble des circonstances et du dossier.
»
Par une seconde décision du 18 mars 2010, l’office fédéral de la migration rejeta la demande d’asile présentée par le requérant et ordonna son expulsion de Suisse. S’agissant du refus de le mettre au bénéfice de l’admission provisoire, l’autorité administrative releva que la situation générale dans la province de Herat était relativement sure et qu’il pouvait compter sur l’appui d’autres membres de sa famille demeurés sur place. Elle ne mentionna nulle part le fait que ses parents ainsi que ses frères et sœurs avaient été autorisés à demeurer en Suisse.
Le requérant saisit le tribunal administratif fédéral. Il alléguait que sa famille avait quitté l’Afghanistan suite à des menaces et à l’enlèvement d’un de ses membres par le commandement d’un poste de police de Herat qui voulait épouser sa sœur. Il en déduisait que son retour en Afghanistan l’exposait à un risque de persécution. Il se plaignait en outre que seuls ses parents et ses frères et sœurs avaient été mis au bénéfice de l’admission provisoire.
Par jugement du 24 novembre 2011, la juridiction rejeta le recours. S’agissant de la situation du requérant en Afghanistan, elle estima que la situation dans la ville de Herat était relativement stable et que les allégations du requérant quant au départ des membres de sa famille n’étaient pas crédibles. Concernant la situation des autres membres de sa famille, le tribunal administratif fédéral estima qu’«
il ne pouvait rien en déduire de favorable à son égard
»
Par acte du 18 janvier 2012, le requérant demanda la révision de l’arrêt du tribunal administratif fédéral. Il réitérait ses griefs concernant la fuite des membres de sa famille. Il indiqua qu’une connaissance avait par hasard rencontré son grand-père à Mashad (Iran) et qu’il avait pu communiquer par l’intermédiaire de la Croix-Rouge.
Par jugement du 1
er
mars 2012, le tribunal administratif fédéral rejeta la demande de révision. La juridiction considéra que le requérant aurait dû faire valoir ses moyens au cours de la procédure qui s’était achevée par le jugement du 24 novembre 2011. En tout état de cause, la rencontre fortuite d’un tiers avec son grand-père en Iran paraissait peu crédible et les explications du requérants à ce propos n’étaient guères cohérentes.
Par lettre du 30 mai 2012, le requérant a saisi la Cour de céans. A l’appui de sa requête il demandait qu’il soit indiqué au Gouvernement suisse, à titre de mesure provisoire, de ne pas l’expulser pour la durée de la procédure.
Par télécopie du 7 juin 2012, le Greffe a indiqué à l’avocat du requérant que le juge faisant fonction de président de la section à laquelle l’affaire avait été attribuée avait décidé de ne pas appliquer l’article 39 du Règlement de la Cour.
Invoquant l’article 8 de la Convention, le requérant se plaint que le refus de le mettre au bénéfice de l’admission provisoire et la décision de l’expulser hors du territoire suisse constituent une ingérence disproportionnée dans son droit au respect de sa vie familiale.
Sur le terrain de l’article 3 de la Convention, il soutient que son retour en Afghanistan l’expose à un risque de mauvais traitements en raison de la situation générale dans le pays et des menaces dont sa famille a fait précédemment l’objet.
1.
La mise à exécution de la décision d’expulser le requérant hors du territoire suisse emporterait-elle violation du droit du requérant au respect de sa vie familiale, tel que garanti par l’article 8 de la Convention, dans la mesure où elle le séparerait des autres membres de sa famille autorisés à demeurer en Suisse
?
2.
Au moment d’examiner la situation personnelle du requérant, les autorités suisses ont-elles suffisamment tenu compte de ses liens familiaux, plus particulièrement du fait qu’il avait fuit l’Afghanistan avec d’autres membres de sa famille autorisés à demeurer en Suisse
?