AFFAIRE K.M. c. SUISSE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Non-violation de l'article 8 - Droit au respect de la vie privée et familiale (Article 8 - Expulsion;Article 8-1 - Respect de la vie familiale;Respect de la vie privée)
AFFAIRE K.M. c. SUISSE (CtEDO, 2015)
SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL K.M. c. ELVEȚIA (solicitarea nr. 6009/10) HOTĂRÂREA STRASBURG 2 iunie 2015 DEFINITIVF 19/10/2015 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza K.M. c. Elveția, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din Ișl Karakaș, președinte, András Sajó, Helen Keller, Paul Lémpres, Egidijus Kūris, Robert Spano, Jon Fridrik Kjølbro, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune, După ce a deliberat într-o cameră a consiliului la 14 aprilie 2015, Renunță la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 6009/10) îndreptată împotriva Confederației Elvețiene și al cărei resortisant albanez, domnul K.M. ( reclamantul a sesizat Curtea la 20 ianuarie 2010 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind dreptul omului). Președintele secțiunii a răspuns la cererea de nedivulgare a identității sale formulată de solicitant [art. 47 alineatul (4) din Regulamentul de procedură]. Reclamantul a fost reprezentat de domnul meu Frederic Boutheon și de Sandra Lachal de la Centrul Social Protestant. Guvernul elvețian ( 8 din Convenție. La 14 noiembrie 2012, cererea a fost comunicată guvernului. Informat cu privire la dreptul său de a acționa în cadrul procedurii [art. 36 alineatul (1) din Convenție], guvernul albanez nu și-a dorit acest lucru. Reclamantul a sosit în Elveția în aprilie 1991 cu soția și fiica sa, născută în 1989, și a depus o cerere de azil. Prin decizia din 30 iulie 1992, Biroul Federal al Refugiaților, care a devenit ulterior Oficiul Federal pentru Migrație ( Ca urmare a unei cereri de reconsiderare, la 18 decembrie 1992, la ODM a decis să își anuleze decizia anterioară din cauza problemelor de sănătate ale fiicei reclamantului. Această decizie a pus reclamantul și familia sa în beneficiul unei admiteri provizorii individuale. 10. Prin urmare, reclamantul a lucrat pentru diverse întreprinderi genevose ca mecanic de precizie și a fost, încă din august 1995, independent de orice asistență financiară acordată refugiaților sau admis provizoriu. 11. Suspectat de spălare de bani în legătură cu traficul de droguri, a fost arestat la 9 martie 1999 și pus în detenție preventivă timp de 189 de zile și apoi eliberat, iar apoi și-a reluat activitatea profesională la Geneva. 12. Noiembrie 2001, tribunalul corecțional din Côte du canton de Vaud l-a condamnat pe reclamant la doi ani și jumătate de închisoare și la zece ani de expulzare din teritoriul elvețian, cu suspendare timp de cinci ani, pentru spălare de bani pe ocupație. 2000 de franci elvețieni (CHF) la 200.000 CHF și de la obținerea unui profit de 10 % din această sumă. Această hotărâre a fost confirmată la 20 iunie 2002 de Curtea de Casație Penală a tribunalului cantonal vudez și de o hotărâre a Tribunalului Federal la 5 mai 2003. Condamnarea sa a devenit executorie și el însuși s-a prezentat la închisoare la 18 noiembrie 2003 pentru a-și ispăși pedeapsa. 13. Prin Decizia din 15 ianuarie 2003, bazată pe art. 14a alineatul (6) anterior din Legea federală privind șederea și stabilirea străinilor (LSEE) (a se vedea punctul 33 de mai jos, Reclamantul a formulat o acțiune în fața comisiei federale pentru soluționarea contestațiilor în materie de azil, care a devenit Tribunalul Administrativ Federal cu efect de la 1 ianuarie 2007 [1] 15. La 4 februarie 2004, soția reclamantului a obținut divorțul. 16. Reclamantul a beneficiat de un regim de semilibertate începând cu luna august 2004 din cauza bunei sale conduite și a început să lucreze din nou la Geneva în luna septembrie a aceluiași an 17. La 30 decembrie 2004, reclamantul a depus o cerere de autorizație de ședere la oficiul cantonal al populației din cantonul Geneva și și-a subliniat dreptul la relații familiale, în sensul articolului 8 din convenție, cu cei doi copii minori ai săi. 18. Această cerere a fost respinsă prin decizia din 31 octombrie 2005 din cauza condamnării penale a reclamantului 19. La 14 decembrie 2006, comisia federală pentru acțiuni în materie de azil a respins recursul formulat împotriva deciziei din 15 ianuarie 2003, a retras admiterea provizorie și a ordonat reclamantului să părăsească Elveția până la 15 ianuarie 2007 cel târziu. La 11 ianuarie 2007, reclamantul a prezentat o nouă cerere de autorizație de ședere pe lângă oficiul cantonal al populației de la Geneva, evidențiind comportamentul exemplar și reintegrarea sa profesională de la condamnarea sa penală, precum și relațiile cu copiii săi, devenite resortisanți elvețieni între timp. 21. La 5 martie 2007, s-a recăsătorit cu fosta sa soție, care a obținut cetățenia elvețiană între timp. Prin decizia din 13 martie 2007, noua cerere de autorizație de ședere a fost respinsă pe motiv că ........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Reclamantul a formulat o acțiune în fața comisiei cantonale de recurs în materie de poliție a străinilor din cantonul Geneva la 5 aprilie 2007, care a fost primită prin decizia din 9 octombrie 2007. 24. La 9 noiembrie 2007, oficiul cantonal al populației a transmis dosarul la Acesta din urmă l-a informat pe solicitant la 29 ianuarie 2008 că a intenționat să refuze aprobarea sa, dându-i posibilitatea de a se face auzit în această privință. . . . După ce a ascultat, l La 6 mai 2008, Tribunalul Administrativ Federal a introdus o acțiune la Tribunalul Administrativ Federal care a restituit efectul suspensiv prin decizia din 15 mai 2008. Reclamantul a afirmat că nu a avut mai multe legături cu țara sa de origine, familia sa emigrand în Statele Unite, iar salariul său ar fi venitul principal al familiei și ar contribui întotdeauna la întreținerea copiilor săi care urmează studii. 28. Prin hotărârea din 5 iunie 2009, recursul său a fost respins din cauza gravității vinovăției comise și a lipsei de căință. marcat de ceea ce el a negat faptele până la absurd, s . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ani, deoarece el a fost în beneficiul unei autorizații provizorii între 1991 și 1998 și la ieșirea sa din închisoare, el nu ar fi putut rămâne în Elveția ca urmare a procedurilor pe care le-a introdus. Soția sa s-a recăsătorit cu el cunoscând situația sa și a trebuit să accepte riscul de separare; în plus, fiica sa fiind majoră, nu putea invoca niciun drept de ședere în Elveția în acest sens. Pe de altă parte, acest drept a fost recunoscut în ceea ce privește fiul său încă minor, cu care a avut relații efective și strânse, dar numai pentru câteva luni, acesta din urmă ajungând la majoritatea sa în februarie 2010. Prin urmare, interesul privat al persoanei care are dreptul de a locui în Elveția nu a dus la retrimiterea unui delincvent care prezenta, conform hotărârii, un pericol pentru ordinea și securitatea publică, chiar dacă faptele datează de acum zece ani. 29. Reclamantul a introdus o acțiune în materie de drept public în fața Tribunalului Federal prin care solicita anularea hotărârii din 5 iunie 2009 și trimiterea cauzei în fața Tribunalului Administrativ Federal pentru aprobarea acordării autorizației de ședere. Reclamantul a susținut că Tribunalul Administrativ Federal a pus în discuție interesele inadmisibile. 30. Efectul suspensiv al acțiunii a fost admis prin Ordonanța din 21 iulie 2009. 31. Prin hotărârea din 21 octombrie 2009, Tribunalul Federal, pe baza articolului 10 alineatul (1) anterior LSEE, a respins acțiunea reclamantului, susținând încă o dată că interesul său personal și relațiile familiale cu copiii săi și cu soția sa nu au adus atingere interesului public de a-l îndepărta pe reclamant de Elveția. Motivația acestei hotărâri este în mod substanțial aceeași cu cea a Tribunalului Administrativ Federal. 32. Curtea nu a fost informată cu privire la o eventuală expulzare a recurentului. II. JUSTIȚIA INTERNE PERTINENT 33. Dispozițiile relevante ale Legii federale din 26 martie 1931 privind șederea și stabilirea străinilor (LSEE), atunci în vigoare, dar abrogată cu efect de la 1 În ianuarie 2008 prin Legea federală din 16 decembrie 2005 privind străinii (LETR), au fost formulate după cum urmează art. 7 Soțul străin al unui resortisant elvețian are dreptul la acordarea și prelungirea autorizației de ședere. După o ședere legală și neîntreruptă de cinci ani, are dreptul la autorizația de stabilire. Acest drept este valabil atunci când Õ există un motiv de expulzare. art. 10 În străinătate poate fi expulzat din Elveția sau dintr-un canton numai din următoarele motive: a. dacă a fost condamnat de o autoritate judiciară pentru infracțiune sau infracțiune; b. în cazul în care conduita sa, în ansamblu, și actele sale permit să se încheie că mai degrabă nu dorește să se adapteze la ordinea stabilită în țara care îi oferă ospitalitatea sau nu este în măsură să facă acest lucru; c. dacă, ca urmare a unei boli mentale, afectează ordinea publică; d. dacă el însuși, sau o persoană care are nevoie de îngrijire, cade în mod continuu și în mare măsură în sarcina asistenței publice. art. 11 În acest caz, străinul poate fi pur și simplu repatriat. art. 14a În cazul în care executarea trimiterii sau a e-mailului nu este posibilă, nu este legală sau nu poate fi impusă în mod rezonabil, Oficiul Federal al Refugiaților decide să rețină temporar străinul. În cazul în care o persoană fizică sau juridică este o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană sau o persoană fizică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană sau o persoană fizică, o persoană sau o persoană sau o persoană fizică, o persoană sau o persoană fizică sau juridică, o persoană sau o persoană sau o persoană fizică, o persoană sau o face sau o persoană fizică sau juridică, o persoană sau o face, o persoană sau o face sau o face, o persoană sau o face sau o face, o face, o persoană sau o face, o face sau o face, o face, o face sau o face sau o face, o face sau o face, o face, o face sau o face sau o face, o face, o face sau o face sau o face sau o face sau o face, o face sau o face sau o face sau o face sau o face. În cazul în care executarea trimiterii îl pune pe reclamantul de azil într-o situație de urgență personală gravă, în sensul art. 44 al. 3 din Legea din 26 iunie 1998 privind azilul, Oficiul Federal pentru Refugiați poate decide să îl rețină provizoriu. ... Al. 4 și 4a nu se aplică atunci când străinul expulzat sau exmatriculat a compromis securitatea și ordinea publică sau le-a afectat grav. PE VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 8 DIN CONVENȚIA 34. Recurentul susține că refuzul de a-i acorda o autorizație de ședere și pronunțarea trimiterii sale de pe teritoriu, după o lungă ședere în Elveția, nu sunt proporționale și, prin urmare, nu sunt necesare într-o societate democratică și, prin urmare, nu și-au respectat dreptul la respectarea vieții private și familiale, astfel cum se prevede la art. 8 din convenție, astfel cum se prevede la art. 8 din convenție. Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și familiale, a domiciliului și a corespondenței sale. Nu poate interveni o autoritate publică în exercitarea acestui drept decât în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, securitatea publică, binele public să fie economic al țării, să apere ordinea și să prevină infracțiunile, să protejeze sănătatea sau moralitatea, sau să protejeze drepturile și libertățile de la aceasta. 35. Curtea constată că Tribunalul nu este în mod clar întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarată admisibilă. Pe fond Tezele părților Reclamantul 37. Reclamantul nu contestă faptul că refuzul de a-i acorda o autorizație de ședere și pronunțarea trimiterii sale de pe teritoriu s-au bazat pe un temei juridic suficient și că urmăresc obiective legitime în sensul articolului 8 alineatul (2) din convenție. În schimb, contrar guvernului, acesta susține că măsurile în litigiu nu erau necesare într-o societate democratică. 38. Reclamantul subliniază, de asemenea, că a comis o singură infracțiune gravă, pentru care și-a ispășit în întregime pedeapsa. În plus, el susține că conduita sa în închisoare a fost exemplară, după cum reiese din eliberarea sa anticipată, la fel ca și comportamentul său după ce a fost eliberat din închisoare și că nu mai poate fi considerat un pericol pentru ordinea sau securitatea publică din Elveția. 39. Reclamantul susține, de asemenea, că este vorba despre o viață de familie cu soția și cei doi copii ai săi, toți trei de cetățenie elvețiană. El susține că Elveția este la mijloc centrul vieții sale private și de familie și că este pe deplin integrată în aceasta, în special profesional. ; țară în care nu s-a mai întors de la sosirea sa în Elveția și unde nu mai are nicio legătură de familie. Guvernul 40. Referindu-se la dispozițiile menționate anterior (a se vedea punctul 33 de mai sus) Mai sus), guvernul consideră că ingerința era prevăzută de lege și susține, de asemenea, că refuzul de a acorda reclamantului o autorizație de ședere și pronunțarea trimiterii sale urmăreau obiective legitime în sensul articolului 8 alineatul (2), adică apărarea ordinii, prevenirea infracțiunilor și protecția drepturilor și libertăților da .41. Guvernul este convins că măsura era de asemenea necesară într-o societate democratică. El consideră că, dat fiind natura de culpă (înfășurarea banilor în legătură cu traficul de droguri) și greoaie a pedepsei (doi ani și jumătate de închisoare și zece ani, cu suspendare timp de cinci ani, de expulzare de pe teritoriul elvețian), cazul reclamantului este grav. În acest sens, CESE reamintește faptul că Curtea a manifestat întotdeauna o mare fermitate față de persoanele care s-au făcut vinovate de infracțiunile în materie de droguri. 42. Guvernul adaugă că buna conduită a reclamantului în închisoare și în timpul perioadei de punere în închisoare nu a făcut nimic deosebit și nu dezvăluie neapărat o conștiență a persoanei în cauză. În ceea ce privește comportamentul său mai recent, acesta nu poate fi considerat decisiv. 43. În plus, guvernul a declarat că, fiind originar din Albania, soția reclamantului nu ar avea nici o dificultate să urmeze. În ceea ce privește copiii lor, ei sunt mari și ar putea continua să trăiască în Elveția unde tatăl lor ar putea să-i viziteze, chiar dacă ar fi pronunțat împotriva sa o interdicție de a intra pe teritoriu. Ingerința în dreptul protejat prin art. 844. Curtea amintește că Convenția nu garantează niciun drept pentru un resortisant străin al unui stat. Cu toate acestea, excluderea unei persoane dintr-o țară în care locuiesc rudele sale apropiate poate constitui o interferență în dreptul la respectarea vieții sale familiale, astfel cum este protejat prin art. 8 alineatul (1) din Convenție ( În plus, Curtea constată că, în jurisprudența sa, Curtea a luat în considerare expulzarea rezidenților de lungă durată, atât sub partea vieții private, cât și sub cea a vieții private, precum și sub cea a vieții de familie, o anumită importanță fiind acordată acestui plan la gradul de integrare socială a persoanelor interesate (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Curții a Uniunii Europene din 18 februarie 1991). Dalia c. Franța, 19 februarie 1998, § 45, Rec., 1998,-I). 46. În plus, Curtea amintește că toți imigranții stabiliți, indiferent de durata reședinței lor în țara în care se presupune că sunt expulzați, nu au neapărat o viață de familie în sensul articolului 8. Cu toate acestea, din moment ce art. 8 protejează, de asemenea, dreptul de a crea și de a deține legături cu semenii săi și cu lumea exterioară și, uneori, include aspecte ale identității sociale a unui individ, trebuie să acceptăm că ansamblul legăturilor sociale dintre imigranții stabiliți și comunitatea în care trăiesc face parte integrantă din noțiunea de viață privată, în sensul articolului 8. Indiferent de existența sau de existența unei vieți de familie, de expulzarea unui străin stabilit sau a unei activități comerciale într-o încălcare a dreptului său la respectarea vieții sale private. C mai degrabă, în funcție de circumstanțele în care se află în fața sa, Curtea va decide dacă ar trebui să pună accentul pe aspectul vieții de familie, mai degrabă decât pe aspectul vieții private (Üner c. Țările de Jos [GC], 46410/99, § 59, CEDO 2006-XII). 47. În ceea ce privește circumstanțele din speță, Curtea consideră că, din cauza duratei foarte lungi a șederii reclamantului în Elveția, refuzul de a-și reînnoi permisul de ședere și pronunțarea trimiterii sale de pe teritoriu constituie o interferență în dreptul său la respectarea vieții private Problema dacă viața de familie a reclamantului este, de asemenea, în joc în această specie este mai delicată; într-adevăr, Curtea constată că copiii reclamantului sunt în vârstă de 21 și, respectiv, 25 de ani. În plus, cuplul nu s-a recăsătorit decât în martie 2007, fie după ridicarea autorizației de ședere a reclamantului și șederea sa în închisoare. Având în vedere considerațiile care trebuie urmate (punctele 54-62 de mai jos), Curtea consideră că a nu fi necesar să se determine dacă relațiile reclamantului cu soția și copiii săi intră sub incidența dreptului său la respectarea vieții de familie (Berisha c. Elveția, nr 948/12, § 46, 30 iulie 2013). Justificarea lingușeniei 48. O astfel de interferență încalcă Convenția dacă nu îndeplinește cerințele alin. (2) din art. 8. Prin urmare, trebuie să se verifice dacă aceasta a fost prevăzută de lege, justificată de unul sau mai multe scopuri legitime în temeiul alineatului menționat anterior și dacă este necesară, într-o societate democratică. Nu se contestă faptul că refuzul de reînnoire a permisului de ședere al reclamantului și obligația de a părăsi teritoriul Elveției s-au bazat pe dispozițiile relevante ale LSEE (a se vedea punctul 33 de mai sus). (ii) Scopul legitim 50. Nu este mai controversat decât ingerința în cauză a vizat scopuri pe deplin compatibile cu Convenția, și anume, în special: apărarea ordinii Întrebarea esențială care trebuie soluționată în acest caz este dacă intervenția ar fi necesară într-o societate democratică. Principiile fundamentale în ceea ce privește expulzarea unei persoane care a petrecut o perioadă considerabilă într-o țară gazdă din care ar trebui expulzată ca urmare a Comisiei pentru infracțiuni sunt bine stabilite în jurisprudența Curții și au fost recapitulate recent, în special în cauzele Üner (citată anterior, § 54-55 și 57-58), Maslov c. Austria ([GC], n 1638/03, §§ 76, CEDO 2008), și Emre c. Elveția (n 5056/10, § 65-71, 11 octombrie 2011). În cauza Üner , Curtea a avut ocazia de a rezuma criteriile care trebuie să ghideze organismele naționale în astfel de cazuri (§ 57 și următoarele.) natura și gravitatea lacului de către reclamant durata șederii perioada de timp care s-a scurs de la intrarea în vigoare și conduita reclamantului în această perioadă cetățenia diverselor persoane vizate situația de familie a reclamantului, în special, dacă este cazul, durata căsătoriei sale, precum și alți factori care indică eficacitatea unei vieți de familie în cadrul unui cuplu întrebarea dacă soțul/soția a avut cunoștință de domeniul de aplicare la momentul creării relației familiale dacă copiii provin din căsătorie și, în acest caz, vârsta dificultăților cu care se confruntă soțul/soția în țara în care reclamantul urmează să fie expulzat interesul și bunăstarea copiilor, în special gravitatea dificultăților pe care copiii reclamantului le pot întâmpina în țara în care trebuie să fie expulzați; și soliditatea legăturilor sociale, culturale și familiale cu țara gazdă și cu țara de destinație. 52. Aceste criterii au fost, de asemenea, aplicate mai recent în cazuri Kissiwa Koffi c. Elveția 38005/07, 15 noiembrie 2012), Udeh Elveția 1220/09, 16 aprilie 2013), Hasanbasic (citată la punctul 53), Vasquez c. Elveția 1785/08, § 38, 26 noiembrie 2013) și Ukaj c. Elveția 32493/08, § 34, 24 iunie 2014). 53. Curtea amintește, de asemenea, că autoritățile naționale au o anumită marjă de apreciere pentru a se pronunța cu privire la necesitatea, într-o societate democratică, a unei ingerințe în exercitarea unui drept protejat de art. 8 și la proporționalitatea măsurii în cauză cu scopul legitim urmărit (Slivenko c. Letonia [GC], n 48321/99, § 113, CEDH 2003-X). Această marjă de apreciere este însoțită de un control european atât asupra legii, cât și asupra deciziilor care se aplică, chiar și atunci când au o jurisdicție independentă (a se vedea Maslov) Prin urmare, Curtea are competența de a se pronunța în ultimă instanță cu privire la măsura în care o măsură de culpă a unei persoane conciliază cu art. 8 și, în special, dacă aceasta era necesară într-o societate democratică, și anume să fie justificată de o necesitate socială imperioasă și proporțională cu scopul legitim urmărit (Mehemi c. France, 26 septembrie 1997, § 34, Rec., p. 1997-VI Dalia , citată anterior, § 52 Boultif c. Elveția , n 54273/00, § 46, CEDO 2001 IX. Sarcina sa constă în a stabili dacă măsurile în litigiu au respectat un echilibru corect între interesele în prezență, și anume, pe de o parte, drepturile persoanelor în cauză protejate de Convenție și, pe de altă parte, interesele societății (a se vedea, printre altele, Boultif , menționat anterior, § 47). β) Aplicarea principiilor menționate anterior în cazul de față 54. În ceea ce privește cazul de față, Curtea ia notă de faptul că condamnarea, pronunțată la 1 noiembrie 2001 de către instanța corecțională a Côte du canton de Vaud pentru spălare de bani pe ocupație în cadrul unui trafic de stupefiante (doi ani și jumătate de închisoare și zece ani de închisoare) ani, cu suspendare timp de cinci ani, deportarea teritoriului elvețian) și care se referă la fapte din 1999, este singura care a fost pronunțată împotriva reclamantului. Nu se contestă între părți că comportamentul de care reclamantul a dat dovadă în închisoare și după ce a fost repus în semilibertate, în aprilie 2004 a fost ireproșabil. Cu toate acestea, această evoluție pozitivă, în special faptul că a fost eliberat condiționat după ce și-a executat o parte din pedeapsă, poate fi luată în considerare în cântărirea intereselor implicate (a se vedea în special Maslov , citată anterior, §§ 87 și următoarele., Emre , citată anterior, § 74 și Udeh, citată anterior, § 49). 55. Cu toate acestea, reclamantul a fost condamnat pentru fapte grave legate de traficul de droguri și pentru sume mari de bani. Cu toate acestea, în ceea ce privește o infracțiune în materie de droguri, având în vedere efectele nocive ale drogurilor în rândul populației, Curtea a conceput întotdeauna ca autoritățile să demonstreze o mare fermitate față de cele care contribuie activ la răspândirea acestei maladii (a se vedea, de exemplu, Dalia, citată anterior, § 54 Baghli c. Franța, nr. 3474/97, § 48, CEDH 1999-VIII Mehemi, citată anterior, § 37 Maslov , citată anterior, § 80, și Kissiwa Koffi , citată anterior, § 65). 56. Curtea amintește apoi că reclamantul a intrat în Elveția cu soția și fiica sa în aprilie 1991. A existat o admitere temporară la ședere timp de șapte ani, când a fost arestat în 1999 și își avea reședința în Elveția timp de 12 ani, când admiterea sa provizorie a fost ridicată în 2003. După ce a fost eliberat din închisoare în 2004, reclamantul se află pe teritoriu în timpul examinării cererii sale de permis de ședere și a căilor de atac ulterioare. În total, reclamantul a locuit în Elveția timp de 24 de ani. De origine albaneză, soția reclamantului a obținut cetățenia elvețiană la 18 În decembrie 2006, împreună cu fiul lor, fiica lor era deja cetățean elvețian din 10 septembrie 2003. 57. Curtea ia notă că, după o viață matrimonială de peste 14 ani, soția reclamantului a obținut, în februarie 2004, divorțul pe care l-ar fi cerut din cauza comportamentului criminal al soțului său. În consecință, nu există nici o îndoială că, în momentul recăsătoririi, soția reclamantului avea cunoștință de dreptul la liberă circulație și de retragerea temporară a admiterii la șederea acestuia și că aceasta putea, prin urmare, să prevadă riscul unei eventuale expulzări. 58. Întrucât soția reclamantului este de origine albaneză și a trăit în această țară până la vârsta de 29 de ani, Curtea nu are nicio dificultate deosebită care să apară în cazul întoarcerii în Albania. 59. Pe de altă parte, doi copii provin din această uniune și sunt, până în prezent, de 21 și respectiv 25 de ani. În această privință, Curtea reamintește că relațiile dintre adulți nu vor beneficia neapărat de protecția articolului 8 fără să se demonstreze existența unor elemente suplimentare de dependență, altele decât legăturile emoționale normale (Ezzouhdi c. Franța, 47160/99, § 34, 13 februarie 2001 Kwakie-Nti și Dufie c. Țările de Jos (dec.), nr 31519/96, 7 noiembrie 2000 și Shala c. Elveția, nr 52873/09, § 40, 15 noiembrie 2012). Ambii copii au cetățenia elvețiană și numai fiica cuplului a trăit în Albania, timp de mai puțin de doi ani. Prin urmare, este puțin probabil ca aceștia să-și urmărească tatăl în Albania în caz de returnare. Cu toate acestea, presupunând că aceste legături intră în domeniul de aplicare al articolului 8, la latitudinea reclamantului de pe teritoriul elvețian nu ar însemna că legăturile familiale cu rudele sale ar fi întrerupte definitiv, dat fiind că contactele regulate pot fi menținute prin diferite mijloace de comunicare, precum și prin vizite ale familiei sale în Albania ( Shala c. Elveția , menționat anterior, § 54). 60. Reclamantul a menționat cu siguranță absența oricărei rude în Albania a părinților săi și a celor doi frați care au emigrat în Statele Unite ale Americii și a ceea ce nu s-a mai întors niciodată în țara sa de origine de la sosirea sa în Elveția. Cu toate acestea, reclamantul a sosit în Elveția numai la vârsta de 29 de ani. Acolo și - a efectuat toată școala, iar dna Síy era căsătorită și primise primul ei copil (a se vedea punctul 55 de mai sus) (a se vedea punctul 61 de mai sus). Având în vedere cele de mai sus, în special având în vedere gravitatea condamnării pentru încălcarea dreptului comunitar împotriva reclamantului, precum și faptul că a petrecut cea mai mare parte a vieții sale în țara sa de origine, ceea ce sugerează că aceasta ar putea fi integrată, Curtea consideră că statul pârât nu a depășit marja de apreciere de care dispunea în cazul de față. 62. Prin urmare, nu a fost încălcat art. 8 din Convenție. PE CES, CURȚIA, ÎN L Comisia a fost înlocuită de Tribunalul Administrativ Federal cu intrarea în vigoare a Legii federale din 17 iunie 2005 privind Tribunalul Administrativ Federal.