AFFAIRE C.M. c. SUISSE

RESPONDENT

CHE

HOTĂRÂRE

17.01.2017

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure civile;Article 6-1 - Procès équitable;Egalité des armes)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE C.M. c. SUISSE (CtEDO, 2017)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA C.M. c. ELVEȚIA (Cercetarea nr. 2009) HOTĂRÂREA STRASBURG 17 ianuarie 2017 DEFINITIVF 17/04/2017 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza C.M. c. Elveția, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (subsecțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Luis López Guerra, președintele, Helena Jäderblom, Helen Keller, Branko Lubarda, Pere Pastor Vilanova, Alena Poláčková, Georgios A. Serghides, judecători, și Stephen Phillips, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera consiliului la 13 decembrie 2016, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n □/09) îndreptată împotriva Confederației Elvețiane și al cărei resortisant al acestui stat, dl C.M., a sesizat Curtea la 26 ianuarie 2009, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Președintele secțiunii a acceptat cererea de nedivulgare a identității sale formulată de solicitant [art. 47 alineatul (4) din Regulamentul de procedură al Curții]. Reclamantul a fost reprezentat de dl Ph. Stolkin, avocat la Zurich. Guvernul Elvețian ( A fost reprezentat de agentul său, dl F. Schürmann, și de agentul său supleant, dl A. Schidegger, de la unitatea Drept european și de protecția internațională a drepturilor omului din cadrul Oficiului Federal al Justiției. Reclamantul a declarat în special că instanța de asigurări sociale (Sozialversicherungsgericht) din cantonul Zurich (în special tribunalul de asigurări sociale) La 6 mai 2013, reclamantul s-a născut în 1945 și locuiește în Zug. La 29 mai 2001, Tribunalul de Asigurări Sociale a condamnat fondul de pensii ASGA Pensions des Gewerbes (de pensii) să plătească retroactiv reclamantului de prestații de invaliditate începând cu 11 iunie 1993. Această decizie a devenit definitivă. La 29 august 2003, fondul de pensii l-a informat pe solicitant cu privire la cuantumul fondului de pensii, precum și cu privire la valoarea acestuia, inclusiv dobânda. La 22 decembrie 2003, reclamantul sesizează instanța de asigurări sociale cu privire la o acțiune împotriva fondului de pensii, solicitând să se efectueze un nou calcul al dobânzii. În aprilie 2004, reclamantul a retras acțiunea menționată. 10. La 14 septembrie 2007, reclamantul a intentat din nou % mai exact, începând cu 11 iunie 1998. 11. În răspunsul său scris (Klageantwort) din 19 decembrie 2007, fondul de pensii, referitor la tranzacția extrajudiciară semnată la 30 martie și 1 aprilie 2004, a solicitat respingerea acțiunii. 12. Printr-o decizie din 12 martie 2008, Tribunalul de Asigurări Sociale l-a decăzut pe reclamant din acțiunea sa, considerând că problema valorii rentei face parte din litigiul din procedura anterioară și că pretențiile în cauză au devenit rejudicata ca urmare a desistării de acțiune a reclamantului intervenită în aprilie 2004. La 19 aprilie 2008, reclamantul a formulat o acțiune în temeiul dreptului public împotriva acestei decizii, susținând în special faptul că a primit răspunsul scris din partea părții adverse din 19 octombrie 2007 [1] că la 10 martie 2008. Martie 2008, el însuși nu a putut răspunde la acest răspuns scris. El a adăugat că, la momentul respectiv, spre deosebire de fondul de pensii, el nu știa hotărârea Tribunalului Federal de Asigurări din 24 noiembrie Potrivit reclamantului, aceasta din urmă comitea un dol prin faptul că omitea să ia o decizie înainte de încheierea tranzacției extrajudiciare. 14. Prin hotărârea din 8 august 2008, Tribunalul Federal l-a decăzut pe reclamant și a indicat pe baza faptelor stabilite de autoritatea anterioară. În această privință, Tribunalul Federal l-a numit un nou element de drept, a declarat că nu putea să îl examineze pe acesta pe baza faptelor pe care le stabiliseră și, prin urmare, le-a declarat inadmisibile. Pe de altă parte, a considerat că, chiar dacă valoarea donnei nu era rejudicata , a fost posibil ca reclamantul să fi luat cunoștință de hotărârea Tribunalului Federal de Asigurări din 24 noiembrie 2003 și, prin urmare, să nu fi putut invoca o eroare esențială pentru a aborda efectul tranzacției extrajudiciare. El a indicat că, la momentul tranzacției, hotărârea în cauză fusese deja publicată pe internet și în mai multe reviste de drept. În cele din urmă, Tribunalul Federal nu a examinat în mod explicit litigiul întemeiat pe încălcarea dreptului de replică. II. DREPTUL INTERNE PERTINENT Dispozițiile relevante în speță ale Legii din 17 iunie 2005 privind Tribunalul Federal ( Bundes Electrolux über das Bundesgericht ), în vigoare la data faptelor, sunt formulate după cum urmează: Nici un fapt nou sau dovezi noi nu pot fi prezentate decât dacă rezultă din decizia autorității anterioare. Orice concluzie nouă este inadmisibilă. art. 102 Dacă este necesar, Tribunalul Federal comunică recursul la autoritatea anterioară, precum și la orice alte părți sau participanți la procedură sau la autoritățile care au calitate pentru recurs; astfel, Tribunalul Federal le acordă un termen pentru a se determina. art. 121 □ Încălcarea normelor de procedură Revizuirea unei hotărâri a Tribunalului Federal poate fi solicitată: a. dacă dispozițiile privind componența instanței sau recuzarea nu au fost respectate b. dacă instanța a acordat unei părți mai mult sau, fără ca legea să permită acest lucru, altceva decât ceea ce a solicitat, sau mai puțin decât ceea ce partea pârâtă a recunoscut că trebuie; c. dacă instanța nu a luat o hotărâre cu privire la anumite concluzii d. dacă, din neatenție, instanța nu a luat în considerare faptele relevante care decurg din dosar. 16. Legea din 7 martie 1993 privind Tribunalul de Asigurări Sociale din Cantonul Zurich (Gesetz über das Sozialversicherungsgericht) prevede în special următoarele (traducerea grefei) Punctul 19 Tribunalul acordă părții pârâte posibilitatea de a se pronunța în scris. Mijloacele de probă trebuie să fie desemnate și, în măsura posibilului, trebuie să fie anexate. În cazul în care acțiunea sau acțiunea pare în mod vădit inadmisibilă sau fără nicio șansă de a avea succes, instanța poate să se pronunțe imediat, fără a asculta partea pârâtă. Tribunalul poate dispune un al doilea schimb de înscrisuri sau, în cazul în care circumstanțele justifică acest lucru, poate cita părțile la o ședință. Părțile sunt invitate să completeze scrierile lor atunci când acestea din urmă sunt incomplete sau neclare. ÎN CEEA CE PRIVEȘTE VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE, Prin urmare, reclamantul susține că nu a avut posibilitatea de a răspunde la observațiile părții adverse și că drepturile sale garantate prin art. 6 alineatul (1) din convenție au fost ignorate. Această dispoziție este formulată astfel în pasajele sale relevante în speță Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 18. Guvernul contestă această teză. Cu privire la admisibilitatea excepțională preliminară întemeiată pe absența unui prejudiciu important din partea părților 19. În principal, guvernul invită Curtea să declare cererea inadmisibilă pentru lipsa unui prejudiciu important în sensul articolului (b) din convenție. Acesta susține că răspunsul fondului de pensii nu conținea niciun element nou sau relevant în raport cu procedurile anterioare și la cererea din 14 septembrie 2007 și că, în orice caz, decizia Tribunalului de Asigurări Sociale nu se baza pe răspunsul fondului de pensii. El susține că acest răspuns nu a avut niciun efect asupra deciziei și că, în lipsa unui astfel de răspuns, această ultimă decizie nu ar fi fost diferită. El adaugă că reclamantul a luat deja o poziție asupra existenței unei rejudicata în acțiunea sa din 14 aprilie 2008 September 2007 și que. a afirmat în esență o eroare esențială. El susține că reclamantul nu a prezentat în mod concret argumentele suplimentare relevante pe care ar fi dorit să le tragă din răspunsul fondului de pensii din 19 decembrie 2007. În cele din urmă, el consideră că cele două excepții prevăzute la articolul (b) din convenție nu sunt relevante în speță 20. Recurentul retorcă că, potrivit Tribunalului Federal, pretențiile sale nu au devenit re judicata, prin urmare, raționamentul dezvoltat de fondul de pensii în răspunsul său scris nu era corect și că el însuși ar fi putut ridica acest argument în replică. În plus, el consideră că ar fi putut expune în răspunsul său că tranzacția era nulă pe motiv că dobânzile moratorii făceau parte din dreptul public imperativ, că fondul de pensii nu respectase tranzacția pentru o anumită perioadă de timp și că aceasta primise contribuții diferite pentru bărbați și femei. : În opinia sa, valoarea pensiei recalculate ar ridica la 42 000 de franci elvețieni (CHF) (aproximativ 25 500 EUR (EUR) în momentul introducerii acțiunii. El este convins că încheierea procedurii ar fi fost diferită dacă instanța de asigurări sociale i-ar fi dat posibilitatea de a răspunde observațiilor fondului de pensii. În cele din urmă, el susține că cauza nu a fost examinată în mod corespunzător de instanțele interne. Evaluarea Curții 21. Curtea amintește că, în cauza Holub c. Republica Cehă ((dec.) n 24880/05, 14 decembrie 2010), Curtea a declarat inadmisibilă o cauză similară cu cea invocată în prezenta cauză pe motiv că reclamantul nu suferise un prejudiciu important în sensul articolului 35 § 3 litera (b) din Convenție (a se vedea, de asemenea, Hanzl și Špadrna c. Republica Cehă (dec.), n 30073/06, 15 ianuarie 2013 și Kiliç și alții, precum și Turcia (dec.), nr. 33162/10, 3 decembrie 2013; aceasta a întemeiat decizia pe faptul că observațiile neraportate ale celorlalte părți nu conțineau niciun element nou sau relevant pentru cauză și că hotărârea Curții Constituționale nu se baza pe acestea. Cu toate acestea, în alte cauze care se referă, de asemenea, la un › similar, Curtea a respins excepia reieșită din lipsa unui prejudiciu important pe motiv că observaiile neraportate coninăau elemente noi care au jucat în mod explicit mai mult (BENET Praha, spol. s.r.o. Republica Cehă, n 33908/04, § 135, 24 februarie 2011) sau cel pu in potenial (3A.CZ S.r.o. c. Republica Cehă , n 21835/06, § 34, 10 februarie 2011 și Joos c. Elveția , n 43245/07 § 20, 15 noiembrie 2012) un rol pentru hotărârile adoptate ulterior. 22. Curtea observă că, în speță, răspunsul scris al fondului de pensii din 19 decembrie 2007 constituia prima luare de poziție a părții pârâte în procedura declanșată de acțiunea reclamantului. Răspunsul scris menționat conținea, prin urmare, dezvoltarea de la a părții adverse, anterior necunoscută a reclamantului. Acest motiv este suficient pentru a se considera că nu se poate admite că răspunsul nu conținea niciun element nou. Faptul că reclamantul însuși a menționat deja argumentul res judicata în acțiunea sa din 14 Septembrie 2007 nu schimbă nimic în această concluzie, cu atât mai puțin cu cât argumentul invocat de fondul de pensii în răspunsul său scris nu se referea la autoritatea de lucru judecat, ci la faptul că problema valorii rentării fusese soluționată prin tranzacția extrajudiciară 23. De asemenea, Curtea nu împărtășește opinia guvernului potrivit căreia răspunsul scris nu conținea nimic nou în raport cu procedurile anterioare. Dimpotrivă, Curtea consideră că tranzacția și dezestistarea nu erau obiectul ultimei proceduri (punctele de mai sus), la care au încheiat. 24. În plus, Curtea constată că Tribunalul de Asigurări Sociale este singura instanță de pe deplin judecătorească din această specie. 25. În plus, aceasta constată că Tribunalul de Asigurări Sociale a primit cererea de respingere a acțiunii reclamantului prezentată de partea pârâtă în răspunsul său scris, aceea la care reclamantul ar fi dorit să poată răspunde. 26. Curtea constată că partea pârâtă a explicat în răspunsul său scris motivele pentru care, în opinia sa, reclamantul nu putea să se prevaleze de o eroare. Partea pârâtă a indicat în special că, la momentul tranzacției, reclamantul era reprezentat de un avocat și că hotărârea Tribunalului Federal de Asigurări din 24 noiembrie 2003 era disponibilă. Curtea arată că acest ultim argument a fost reluat în decizia Tribunalului de Asigurări Sociale din 12 martie 2008, fără ca acesta să se fi referit în mod explicit la observațiile fondului de pensii. Instanța de asigurări sociale a reluat, de asemenea, referindu-se de data aceasta la răspunsul scris, declarația fondului de pensii conform căreia nu ar fi fost de acord cu tranzacția extrajudiciară dacă aceasta din urmă nu ar fi stabilit valoarea rentei. 27. Prin urmare, nu se poate concluziona că răspunsul scris al fondului de pensii nu conținea niciun element nou sau relevant și că reclamantul nu a suferit un prejudiciu important în exercitarea dreptului său de a participa efectiv la procedură în fața Tribunalului de Asigurări Sociale. 28. În ceea ce privește cele de mai sus, Curtea consideră că este necesar să se facă trimitere la excepția preliminară a guvernului care a fost tras de la data de: lipsa unui prejudiciu important pentru acest aspect. Excepție preliminară bazată pe neobosirea căilor de atac interne Teze din părțile 29. Cu titlu subsidiar, guvernul susține că reclamantul, în ciuda articolului 35 alineatul (1) și a articolului 4 din convenție, nu a epuizat căile de atac interne. Acesta susține că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Guvernul arată încă că revizuirea unei hotărâri a Tribunalului Federal poate fi solicitată, în temeiul articolului 121 din Legea din 17 iunie 2005 privind Tribunalul Federal, în cazul în care Tribunalul Federal nu a luat în considerare anumite concluzii (let. c) sau în cazul în care, din neatenție, nu a luat în considerare faptele relevante care decurg din dosar (let. d). Acesta adaugă, referindu-se la jurisprudență, că Tribunalul Federal a acceptat în repetate rânduri cereri de revizuire în temeiul articolului menționat. Acesta concluzionează că revizuirea este o cale de atac care poate remedia presupusele încălcări ale prezentei decizii, pe care o oferă o perspectivă de succes suficientă și, prin urmare, constituie o cale de atac accesibilă și eficientă. Reclamantul reamintește că revizuirea este o cale de atac extraordinară și că numai căile de atac eficiente, adecvate și accesibile trebuie epuizate. Pe de altă parte, el se îndoiește că, în speță, există un motiv de revizuire. În opinia sa, Tribunalul Federal și-a respins plângerea pe motiv că acesta cădea, de asemenea, sub incidența interdicției de a prezenta noi motive în fața sa. Acesta susține că, în orice caz, o încălcare a dreptului de a fi ascultată nu poate constitui un motiv de revizuire, potrivit jurisprudenței interne, decât dacă Curtea a constatat în prealabil o astfel de încălcare. Evaluarea Cu r ii 31. Curtea reamintește d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea constată că reclamantul a sesizat Tribunalul Federal cu privire la o acțiune de drept public împotriva deciziei Tribunalului de Asigurări Sociale din 12 martie 2008 în acțiunea sa în fața Tribunalului Federal, recurentul a pledat că a fost privat de posibilitatea de a răspunde la observațiile părții pârâte în fața Tribunalului de Asigurări Sociale. Prin urmare, reclamantul a încercat să obțină, în forma și termenul prevăzute, redresarea presupusei încălcări printr-o cale de atac adecvată în fața celei mai înalte instanțe naționale. 33. Prin urmare, Curtea consideră că, în prezenta cauză, nu se poate solicita reclamantului, care a epuizat în mod corespunzător căile de atac interne susceptibile de a remedia încălcarea respective, pe care o face în plus față de utilizarea unei căi de atac extraordinare pentru: lipsa de a-și examina cauza de către Tribunalul Federal, în timp ce acesta din urmă a avut posibilitatea de a se pronunța cu privire la această chestiune. 34. Prin urmare, Curtea respinge excepia de neobosire a căilor de atac interne ridicate de guvern. 35. Constatând că acest Reclamantul susține că nu a avut posibilitatea rezonabilă de a comenta observațiile părții pârâte și adaugă că, în cadrul sistemului juridic elvețian care nu conține decât un singur organism pentru a examina faptele, nu și-a mai putut formula argumentele după refuzul Tribunalului de Asigurări Sociale de a-i permite să răspundă la observațiile părții pârâte. Acesta arată, de asemenea, că dreptul de a introduce fapte noi în fața Tribunalului Federal este foarte limitat, că acesta din urmă nu a făcut uz de puterea sa de a retrimite cauza la În opinia sa, niciun organism judiciar nu i-a oferit astfel posibilitatea de a lua o poziție cu privire la observațiile fondului de pensii. 37. Guvernul nu se pronunță asupra temeiniciei acestei cereri în observațiile sale din 11 octombrie 2013. Curtea amintește că garanțiile privind un proces echitabil implică, în principiu, dreptul părților la proces de a lua cunoștință de orice înscris sau observație prezentată judecătorului și de a o discuta (a se vedea, de exemplu, Martinie c. Franța [GC], n 58675/00, § 46, CEDH 2006 VI, și Locher și alții c. Elveția, n 7539/06, § 27, 25 iulie 2013). 39. În mai multe cauze referitoare la Elveția, Curtea a ajuns la concluzia încălcării articolului 6 alineatul (1) din convenție pe motiv că reclamantul nu a fost invitat să își exprime punctul de vedere cu privire la observațiile unei autorități judiciare inferioare, ale unei autorități administrative sau ale părții adverse (Nideröst-Huber c. Elveția, 18 februarie 1997, §§ 31-32, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1997-I, F.R.c. Elveția , n 37292/97, § 40-41, 28 iunie 2001, Ziegler c. Elveția, n 33499/96, § 39, 21 februarie 2002, Contardi c. Elveția, n 7020/02, §§ 45-46, 12 iulie 2005, Spang c. Elveția, n 45228/99, § 34, 11 octombrie 2005, Ressegatti c. Elveția, n 17671/02, § 33, 13 iulie 2006, Kessler c. Elveția, n 10577/04, § 32, 26 iulie 2007, Elles C. Elveția, n 12573/06, § 28-29, 16 decembrie 2010; și În plus, Curtea reamintește că părțile la un litigiu trebuie să aibă posibilitatea de a indica dacă acestea consideră că un document solicită comentarii din partea lor. În special, aceasta se referă la încrederea justițiabililor în funcționarea justiției : Aceasta se bazează, printre altele, pe asigurarea că a putut exprima pe orice bucată a dosarului (a se vedea, de exemplu, Kök c. Turcia, nr 1855/02, § 52, 19 octombrie 2006). 41. În speță, Curtea constată că guvernul admite în observațiile sale că răspunsul scris din 19 decembrie 2007 a fost trimis reclamantului la 4 martie 2008, potrivit căruia guvernul nu se pronunță asupra afirmațiii reclamantului potrivit căreia a obținut răspunsul scris al părții adverse la 10 martie 2008 prin mailul B. (cu care, după Poste elvețiană, scrisorile ajung la destinatar în termen de maximum trei zile lucrătoare) și cu privire la precizia pe care l-a prezentat în observațiile sale, conform căreia răspunsul scris a fost însoțit de o ordonanță datată 29 În plus, Curtea constată că Tribunalul de Asigurări Sociale și-a pronunțat hotărârea la 12 martie 2008 și, prin urmare, Curtea consideră că Tribunalul de Asigurări Sociale, prin încetarea explicită a schimbului de e-mailuri (a se vedea totuși, Joos, citată anterior, punctul 29) și pronunțându-și hotărârea atât de la scurt timp după ce a comunicat observațiile părții adverse reclamantului care nu a fost reprezentat de un avocat la momentul respectiv, nu a respectat principiul egalității armelor. Prin urmare, Curtea concluzionează că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. 44. Curtea amintește că are sarcina de a verifica dacă procedura avută în vedere în ansamblul său a acoperit un caracter echitabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) (a se vedea, de exemplu, Ankerl c. Elveția, 23 octombrie 1996, § 38, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1996 V, și Centro Europa 7 S.r.l. și Di Stefano c. Italia [GC], nr. 38433/09, § 197, CEDH 2012). 45. După ce a constatat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție (punctul 43 de mai sus), Curtea consideră că nu este necesar să se ia în considerare separat fâșia reclamantului trasă din lipsa unui schimb de înscrisuri în fața Tribunalului Federal. II. PE VIOLAȚIA ÎNCHEIATĂ A ARTICOLULUI 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE, În observațiile sale din 29 octombrie 2013, reclamantul susține că fondul de pensii ar fi trebuit să fie informat cu privire la hotărârea Tribunalului Federal de Asigurări din 24 noiembrie 2003 înainte de încheierea tranzacției extrajudiciare. Reclamantul este de părere că, prin necunoașterea informațiilor suplimentare pe care le-ar fi dispus fondul de pensii, acesta a suferit o încălcare a principiului egalității armelor, în sensul articolului 6 din convenție. 47. Curtea constată că acest aspect nu figurează nici în scrisoarea din 26 ianuarie 2009 și nici în cererea din 3 aprilie 2009. 48. Curtea amintește că, în ceea ce privește obiecțiunile care nu sunt cuprinse în cererea inițială, termenul de șase luni este întrerupt la data la care plângerea este prezentată pentru prima dată unui organ al Convenției (Allan Regatul Unit (dec.), nr 48539/99, 28 august 2001). 49. Curtea constată că hotărârea Tribunalului Federal din 8 august 2008 a fost notificată, potrivit reclamantului, la 27 august 2008. 50. Prin urmare, în conformitate cu art. 35 alineatul (1) și art. 4 din Convenție. III. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 13 DIN CONVENȚIA 51. Reclamantul invocă, de asemenea, art. 13 din Convenție. 52. Curtea constată că reclamantul nu explică motivul pentru care consideră că această dispoziție a fost încălcată și că acest lucru nu reiese în mod evident din faptele cauzei. 53. În consecință, acest fapt trebuie respins pentru lipsa vădită de temei, în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. IV. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 54. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă mai mult decât mai puțin decât sunt pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 55. Reclamantul solicită 63 997 CHF (aproximativ 58 470 EUR) pentru prejudiciul material pe care l-ar fi suferit; în opinia sa, suma pe care ar fi obținut-o ar fi câștigat-o în întregime și nu ar fi depus o cerere pentru daune morale. 56. Guvernul solicită respingerea cererii de satisfacție echitabilă pentru absența documentelor justificative. Cu titlu subsidiar, acesta susține că nu există o legătură de cauzalitate între presupusa încălcare și prejudiciul material invocat. 57. Curtea amintește că nu îi revine sarcina de a specula pe parcursul unei proceduri conforme cu cerințele articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea, printre multe altele, Roduit c. Elveția, nr 6586/06, § 55, 3 septembrie 2013). 58. În speță, aceasta nu vede o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. Propunere de cheltuieli și cheltuieli de judecată 59. Reclamantul solicită, de asemenea, 12 042,80 CHF (aproximativ 190 EUR) pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și 10 020,10 CHF (aproximativ 9 310 EUR), note de plată pe suport, pentru cele angajate în fața Curții. 60. Guvernul consideră, în continuare în subsidiar, că cererea reclamantului trebuie respinsă pe motiv că nu a angajat efectiv cheltuielile și cheltuielile solicitate. Acesta indică faptul că acesta a redactat el însuși toate scrierile, cu excepția observațiilor Curții din 29 octombrie 2013. El consideră că, în ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, o despăgubire totală de 3 000 CHF (aproximativ 790 EUR) este justificată. 61. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. 62. În speță, având în vedere că reclamantul nu a fost reprezentat de un avocat la nivel intern, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată în cadrul procedurii naționale. 63. Pentru prezenta procedură, ținând seama de documentele de care dispune și de jurisprudența sa, Curtea consideră rezonabil să acorde reclamantului suma de 4 000 EUR pentru toate cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața Curții în legătură cu încălcarea constatată, plus orice sumă care poate fi datorată de către persoana în cauză cu titlu de impozit.interese moratorii 64. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii aferente facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PRIN ACEASTA MOTIVE, CURȚA, ÎN LÂNGĂ UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă cu privire la spătarul întemeiat pe art. 6 alin. (1) din Convenție și cu privire la dreptul de replică și inadmisibilă pentru surplusul menționat că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, suma următoare, care urmează să fie convertită în moneda statului pârât, la rata aplicabilă la data regulamentului, 4 000 EUR (patru mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată de solicitant cu titlu de impozit, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 17 ianuarie 2017, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Stephen Phillips Luis López Guerra grefier Președinte [1] Reclamantul se pare că a fost înșelat cu data: răspunsul scris a fost datat 19 decembrie 2007.