CtEDO 26.01.2017 Auto

SAVITSKIY v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
26.01.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SAVITSKIY v. RUSSIA (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

Comunicat la 26 ianuarie 2017 SECȚIUNE TERZă Cerere nr. 35839/13 Igor Nikolayevich SAVITSKIY împotriva Rusiei depusă la 13 mai 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Igor Nikolayevich Savitskiy, este un național rus care s-a născut în 1956 și trăiește în Pskov. El este reprezentat în fața Curții de către dl I.V. Popov, avocat practicant în Pskov. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 31 mai 2012, într-un discurs pronunțat în cursul unei sesiuni parlamentare, reclamantul – care a fost atunci parlamentari în cadrul Adunării Parlamentare Regionale a Pskov („сковское оаластное Čоарание деуутатов ) − s-a adresat unui alt parlamentar (Dl S.) cu următoarea frază: “Dar ați fost stoogea lui G., întotdeauna − întreaga regiune știe asta!” („î вот то, Fraza de mai sus a fost exprimată în contextul dezbaterii solicitării procurorului regional de a revoca statutul dlui G. ca parlamentari din cauza încălcărilor restricțiilor inerente acestei poziții. Dl S. a înjurat reclamantul de difamare. După examinarea cazului, în hotărârea sa din 30 august 2012, Curtea de oraș Pskov a constatat de la început că cuvântul “stoge” (“[**]естерка „) a avut conotații pejorative și, prin urmare, ar putea fi clasificate ca o insultă. Argumentul reclamantului că a folosit expresia neprevăzută pentru a-și exprima opinia despre dl S. ca politician dependent de activitățile sale politice asupra dlui G. a fost respins de către instanță cu motivul că expresia nu era relevantă pentru subiectul principal al dezbaterii și nu avea nicio bază în avizele exprimate mai devreme în sesiunea. Prin urmare, a concluzionat că un public neinformat care urmărește sesiunea online ar înțelege declarația reclamantului în sens pejorativ. Curtea a citat apoi Rezoluția nr. 3 din Curtea Supremă Plenară a Federației Ruse din 24 februarie 2005 care afirmă că un aviz exprimat în mod difamat ar putea implica obligația de a plăti compensații în ceea ce privește prejudiciile morale ale persoanei în cauză. În același timp, instanța a luat în considerare faptul că statutul dlui S. de politician a oferit limite mai largi de critici acceptabile și că principalul subiect al dezbaterilor parlamentare a fost o chestiune de îngrijorare publică. În cele din urmă, Curtea a ajuns la concluzia că din moment ce subiectul dezbaterilor nu a avut nimic de-a face cu dl S. personal, interesele sale private ar trebui să prevaleze. Având în vedere faptul că sesiunea parlamentară a fost difuzată în direct pe internet, și că ambele părți implicate în dispută sunt politicieni, Curtea a acordat dl S. compensare în ceea ce privește nerespectarea Reclamantul a apelat, susținând că constatarea de răspundere a instanței a fost bazată pe tonul, dar nu pe substanța declarației sale și că această interferență nu a fost necesară într-o societate democratică. La 13 noiembrie 2012, Curtea Regională Pskov a reafirmat primul instanța de judecată a constatărilor de fapt și de drept și a respins recursul reclamantului. Acesta a respins argumentul reclamantului (a se vedea punctul 6 de mai sus) cu argumentul că cuvântul „dezbaterea” în contextul unei dezbateri parlamentare nu ar fi putut fi înțeles în sensul pe care reclamantul a susținut-o (a se vedea punctul 5 de mai sus) deoarece reclamantul nu a făcut nimic pentru a evita posibila ambiguitate. COMPLAINT 10. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 10 din Convenție că dreptul său la libertatea de exprimare a fost încălcat. Întrebarea părților a existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare, în special libertatea de a deține avize și dreptul de a transmite informații și idei, în contravenție cu art. 10 din Convenția?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă