Comunicat la 30 ianuarie 2017 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 38771/15 Darko MATIJAŠIδ împotriva Croației depusă la 29 iulie 2015 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Darko Matijašić, este un național croat, născut în 1963 și trăiește în Motovun. El este reprezentat în fața Curții de către dl Zubović, un avocat care practică în Pazin. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost considerat vinovat pentru acuzații de infracțiuni minore de trafic rutier printr-un anunț de penalizare al Departamentului de Poliție Istria ( Policijska Uprava istarska ) din 31 mai 2013 și printr-o hotărâre a Curții de Infracții Minore de Pula ( Prekršajni sud u Puli ) din 6 septembrie 2013 și o altă hotărâre a aceleiași instanțe adoptată la o dată neespecificată. La 6 august 2014, Departamentul de Poliție Istriei a emis o măsură care interzice reclamantului să conducă toate vehiculele din categoria B (autovehicule, motociclete mai mici și vehicule similare) pentru o perioadă de douăsprezece luni. Această măsură a fost impusă în temeiul articolului 286 alineatul (6) din Legea privind siguranța traficului rutier, care prevede că interdicția se impune în ceea ce privește un șofer care într-o perioadă de doi ani colectează în total nouă puncte negative pentru infracțiuni minore de trafic rutier care implică impunerea de trei puncte negative. Visoki prekršajni sud Republike Hrvatske ), susținând în special că impunerea ulterioară a măsurii în cauză pentru aceeași conduită pentru care a fost deja considerat vinovat și condamnat a constituit o încălcare a principiului ne bis în idem. La 15 octombrie 2014, Curtea de Infracții Minoare Înalte a respins recursul reclamantului ca fiind nefondat din motivul că aplicarea măsurii în temeiul articolului 286 alineatul (6) din Legea privind siguranța traficului rutier nu a fost o penalitate impusă împotriva reclamantului, ci o măsură care împiedică viitoarea comisie a infracțiunilor de trafic rutier minor. Obiectivul Instituțional al Republicii Republicii Hrvatske ), care reiterează argumentele sale privind o încălcare a principiului ne bis in idem și, la 27 ianuarie 2015, Curtea Constituțională a declarat inadmisibilă din motivul că nu este un act individual împotriva căruia ar putea fi depusă o plângere constituțională.Decizia Curții Constituționale a fost notificată reclamantului la 16 februarie 2015. Reclamantul se plânge, în conformitate cu art. 4 din Protocolul nr. 7, de urmărire penală și pedeapsa pentru infracțiuni minore de trafic rutier, precum și de aplicarea ulterioară a unei măsuri administrative care îl interzice să conducă o mașină cu privire la aceleași infracțiuni. În special, în sensul jurisprudenței Curții (a se vedea, de exemplu, Sergey Zolotukhin c. Rusia [GC], nr. 14939/03, § 53, CEDO 2009)? În cazul în care aplicarea ulterioară a acestei măsuri a constituit o duplicare a procesului sau a pedepsei (bis (a se vedea A și B v. Norvegia [GC], nr. 24130/11, 15 noiembrie 2016)? Guvernul este invitat să prezinte copii ale tuturor documentelor relevante referitoare la cazul reclamantului.
Communicated on 30 January 2017
Application no. 38771/15
Darko MATIJAŠIĆ
against Croatia
lodged on 29 July 2015
The applicant, Mr Darko Matijašić, is a Croatian national, who was born in 1963 and lives in Motovun. He is represented before the Court by Mr
M.
Zubović, a lawyer practising in Pazin.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
The applicant was found guilty on charges of minor road traffic offences by a penalty notice of the Istria Police Department (
Policijska uprava istarska
) of 31 May 2013, and by a judgment of the Pula Minor Offences Court (
Prekršajni sud u Puli
) of 6 September 2013 and another judgment of the same court adopted on an unspecified date.
On 6 August 2014 the Istria Police Department issued a measure prohibiting the applicant from driving all vehicles of category B (cars, smaller motorcycles and similar vehicles) for a period of twelve months. It relied on the applicant’s above-noted convictions for the minor road traffic offences. This measure was imposed under section 286 (6) of the Road Traffic Safety Act, which provides that the prohibition shall be imposed in respect of a driver who in a period of two years collects in total nine negative points for minor road traffic offences entailing the imposition of three negative points.
The applicant appealed against this decision to the High Minor Offences Court (
Visoki prekršajni sud Republike Hrvatske
). He argued, in particular, that the subsequent imposition of the measure at issue for the same conduct for which he had already been found guilty and sentenced amounted to a breach of the
ne bis in idem
principle.
On 15 October 2014 the High Minor Offences Court dismissed the applicant’s appeal as unfounded on the grounds that the application of the measure under section 286 (6) of the Road Traffic Safety Act was not a penalty imposed against the applicant but a measure preventing his future commission of minor road traffic offences.
The applicant challenged this decision before the Constitutional Court (
Ustavni sud Republike Hrvatske
), reiterating his arguments of a breach of the
ne bis in idem
principle, and on 27 January 2015 the Constitutional Court declared it inadmissible on the grounds that it was not an individual act against which a constitutional complaint could be lodged.
The decision of the Constitutional Court was served on the applicant on 16 February 2015.
The applicant complains, under Article 4 of Protocol No. 7, of his prosecution and punishment for minor road traffic offences, and the subsequent application of an administrative measure prohibiting him from driving a car concerning the same offences.
Has the applicant been tried and punished twice for the same offence, as prohibited by Article 4 § 1 of Protocol No. 7?
In particular, did the subsequent imposition of the measure prohibiting him from driving a car amount to a “criminal charge” against him, within the meaning of the Court’s case-law (see, for instance,
Sergey Zolotukhin v.
Russia
[GC], no. 14939/03, § 53, ECHR 2009)?
If so, did the subsequent application of that measure amounted to a duplication of trial or punishment (
bis
) as proscribed by Article 4 of Protocol
No. 7 (see
A and B v. Norway
[GC], no. 24130/11, 15 November 2016)?
The Government are requested to submit copies of all relevant documents concerning the applicant’s case.