S.S. Okumuș Yapi Kooperatifi împotriva Turciei

Prezentată la 1 februarie 2017 a doua secțiune Cerere nr. 37911/12 S.S. OKUMUȘ YAPI KOOPERATIFI împotriva Turciei, introdusă la 11 iunie 2012 DE LA LEFFAR, cererea se referă în principal la dreptul de proprietate și dreptul la un proces echitabil. Din cauza clasificării sale ca sit natural de primă categorie, au fost impuse o serie de restricții utilizării bunurilor reclamantei. Aceasta a inițiat o procedură prin care se intenționa obținerea unei despăgubiri care susținea că legea care aducea restricțiile prevedea, în opinia sa, exproprierea binelui. În cele din urmă, acțiunea a fost respinsă de instanțele naționale care o obligă pe reclamantă să plătească costuri de procedură calculate proporțional cu valoarea cererii.

. Recurenta a declarat, printre altele, o încălcare a dreptului său la respectarea bunurilor sale și se plânge de suma, pe care o consideră exorbitantă, a cheltuielilor de procedură la plata căreia a fost condamnată. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Dreptul recurentei de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, a fost încălcat având în vedere restricțiile privind utilizarea bunurilor sale și lipsa acestora, a fost menținut un echilibru corect între cerințele de interes general și dreptul recurentei de a-și respecta bunurile? Ce sume exacte a fost obligată reclamanta să plătească pentru cheltuielile de procedură O astfel de condamnare a încălcat echilibrul corect dintre cerințele de interes general și dreptul recurentei de a-și respecta bunurile în sensul articolului 1 din Protocolul nr.

Communiquée le 1er février 2017

DEUXIÈME SECTION

Requête no 37911/12

S.S. OKUMUȘ YAPI KOOPERATIFI

contre la Turquie introduite le 11 juin 2012

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne essentiellement le droit de propriété et le droit à un procès équitable. En raison de sa classification comme site naturel de première catégorie, un certain nombre de restrictions furent apportées à l’usage du bien de la requérante. Celle-ci initia une procédure tendant à l’obtention d’une indemnisation arguant que la loi apportant les restrictions prévoyait selon lui l’expropriation du bien. L’action fut finalement rejetée par les juridictions nationales qui condénèrent la requérante au paiement de frais de procédure calculée en proportion de la valeur de la demande. . La requérante allègue notamment une violation de son droit au respect de ses biens et se plaint du montant, qu’elle juge exorbitant, des frais de procédure au paiement desquels elle a été condamnée.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le droit de la requérante au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1, a-t-il est violé ? Eu égard aux restrictions apportées à l’usage de son bien et à l’absence d’indemnité, un juste équilibre a-t-il été maintenu entre les exigences de l’intérêt général et le droit de la requérante au respect de ses biens ? 2. Quels montants exacts la requérante a-t-elle été condamnée à payer au titre des frais de procédure ? Une telle condamnation a-t-elle rompu le juste équilibre devant régner entre les exigences de l’intérêt général et le droit de la requérante au respect de ses biens au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ?