Comunicat la 7 februarie 2017 SECȚIUNE Cerere nr. 54711/15 Kristina JURČI Ñ împotriva Croației depusă la 28 octombrie 2015 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Kristina Jurčić, este un național croat, născut în 1975 și locuiește în Rijeka. Ea este reprezentată în fața Curții de către dna Jajaš, un avocat care practică în Rijeka. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost diagnosticat cu probleme de fertilitate. La 17 noiembrie 2009 a fost supusă fertilizării in vitro. A fost recomandată odihnă. La 27 noiembrie 2009 reclamantul, care era șomer la momentul respectiv, a luat o slujbă cu compania N., care avea sediul său în Klis. Potrivit unui raport de experți al unui specialist în ginecologie și obstetricie, E.Š.R., din 3 martie 2010, în ziua în care reclamantul și-a luat locul de muncă cu compania N. ea a fost sănătos și aștepta rezultatele fertilizării in vitro. Expertul a subliniat, de asemenea, că nici reclamantul și ginecologistul ei nu ar fi putut ști în prealabil dacă in vitro La 14 decembrie 2009, reclamantul s-a simțit rău și s-a dus să vadă un medic, care a constatat că fecundarea in vitro a avut succes și că reclamantul era însărcinată, dar trebuia să rămână acasă și să se odihnească. Astfel, s-a indicat o concediu bolnavă. La 17 decembrie 2009 s-a confirmat sarcina reclamantului. La 16 februarie 2010, biroul Rijeka al Fondului croat de asigurări de sănătate (Hrvatski zavod za zdravstveno osiguranje ) a refuzat cererea reclamantului de indemnizare specială de concediu de bolnavă, pe baza deciziei sale pe baza unui raport intern de experți conform căruia, în momentul în care reclamantul și-a luat locul de muncă în compania N., ea era medical nepotrivă la ocuparea forței de muncă. Prin urmare, s-a considerat că ocuparea sa era fictivă și are ca scop exclusiv obținerea alocației. Reclamantul a contestat această decizie în fața Oficiului Central al Fondului Croat de Asigurare Sănătății, susținând că s-a simțit bine după ce s-a subliniat fertilizarea in vitro și nu știa dacă este însărcinată sau nu. Prin urmare, nu are motive să nu ia loc de muncă la 27 noiembrie 2009. La 30 martie 2010, Oficiul Central al Fondului Croat de Asigurare Sănătății a respins apelul reclamantului și a susținut decizia de primă instanță. A efectuat o evaluare suplimentară a circumstanțelor ocupării forței de muncă a reclamantului și a stării sale de sănătate. Potrivit informațiilor obținute de angajator, poziția reclamantului în societatea N. obligația de a călători în interiorul și în afara Croației, de a telelucra și de a lucra la sediul companiei, care nu a fost situată în același oraș ca cel în care reclamantul a avut reședința ei. Potrivit raportului de experți interimar al Fondului, reclamantul, care ar fi putut să nu fi știut că ea a fost însărcinată, a fost obligat să se odihnească după in vitro Pe baza dovezilor aduse, Fondul a susținut că, deși sarcina în sine nu ar putea fi un motiv pentru a nu accepta o ocupare a forței de muncă, circumstanțele speciale ale cazului reclamantului au sugerat că ocuparea ei ar putea fi considerată fictivă și destinată exclusiv obținerii alocației. Reclamantul a contestat această decizie în fața Tribunalului Administrativ Înalt ( Visoki Upravni sud Republike Hrvatske ) argumentând, în special, că a fost discriminată ca femeie care a fost supusă fertilizării in vitro în comparație cu alte femei gravide care își caută și își ia locul de muncă și care ar fi fost acordată alocația de concediu de boală. La 5 decembrie 2012, Curtea Alta Administrativă a respins acțiunea reclamantului, susținând raționamentul organismelor administrative. Prin urmare, Curtea Administrativă a considerat că nu există nicio discriminare împotriva reclamantului. Reclamantul a depus apoi o plângere constituțională în fața Curții Constituționale (Ustavni sud Republike Hrvatske ) reprezentând argumentele sale anterioare și susținând că a fost discriminată. Între timp, reclamantul s-a plâns la ombudsmanul egalității de gen ( Pravobraniteljica za ravnopravnost spolova ) care susține discriminarea. La 18 decembrie 2010, Ombudsmanul a constatat că reclamantul a fost discriminat ca femeie care a fost supusă in vitro Ombudsmanul a subliniat faptul că interpretarea autorităților relevante asupra situației reclamantului ar presupune că orice femeie care a fost supusă fertilizării in vitro ar trebui să fie considerată fizic inadecvată pentru a lua o slujbă, ceea ce ar descuraja, în consecință, angajatorii de angajarea acestor candidați. La 22 aprilie 2015, Curtea Constituțională a respins plângerea constituțională a reclamantului ca fiind nefondată, susținând concluziile autorităților administrative și ale Tribunalului Administrativ Înalt. Această decizie a fost depusă reprezentantului reclamantului la 29 aprilie 2015. fecundare, în obținerea alocației de concediu de boală relevante, în conformitate cu art. 14 din Convenție, citită coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 și cu art. 1 din Protocolul nr. 12. Întrebări aduse părților Reclamantul a suferit discriminări în exercitarea drepturilor convenției sale, contrar articolului 14 din Convenție, citite coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1? A suferit discriminări în obținerea asigurării sociale relevante, în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 12? Guvernul este invitat să prezinte copii ale tuturor documentelor relevante referitoare la cazul reclamantului.
Communicated on 7 February 2017
Application no. 54711/15
Kristina JURČIĆ
against Croatia
lodged on 28 October 2015
The applicant, Ms Kristina Jurčić, is a Croatian national, who was born in 1975 and lives in Rijeka. She is represented before the Court by Ms
K.
Jajaš, a lawyer practising in Rijeka.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
The applicant was diagnosed with fertility problems.
On 17 November 2009 she underwent
in vitro
fertilisation. She was recommended rest.
On 27 November 2009 the applicant, who was unemployed at the time, took up employment with company N., which had its headquarters in Klis.
According to an expert report by a specialist in gynaecology and obstetrics, E.Š.R., of 3 March 2010, on the day on which the applicant took her employment with company N. she was healthy and awaiting the results of her
in vitro
fertilisation. The expert also stressed that neither the applicant nor her gynaecologist could have known in advance whether the
in vitro
fertilisation would be successful and how the pregnancy would develop.
On 14 December 2009 the applicant felt unwell and went to see a doctor, who found that the
in vitro
fertilisation had been successful and that the applicant was pregnant but needed to stay at home and rest. A sick leave was thus indicated. On 17 December 2009 the applicant’s pregnancy was confirmed.
On 16 February 2010 the relevant Rijeka office of the Croatian Health Insurance Fund (
Hrvatski zavod za zdravstveno osiguranje
) refused the applicant’s request for special sick leave allowance. It based its decision on an in-house expert report according to which, at the moment when the applicant took up her employment with company N., she was medically unfit for employment. It was therefore considered that her employment was fictitious and aimed solely at obtaining the allowance.
The applicant challenged this decision before the Central Office of the Croatian Health Insurance Fund. She argued that she had felt well after having undergone the
in vitro
fertilisation and had not known whether she was pregnant or not. There was therefore no reason for her not to take up the employment on 27 November 2009.
On 30 March 2010 the Central Office of the Croatian Health Insurance Fund dismissed the applicant’s appeal and upheld the first-instance decision. It carried out further a assessment of the circumstances of the applicant’s employment and her medical condition. According to the information obtained by the employer, the applicant’s position in company N. required travelling inside and outside Croatia, teleworking and working at the headquarters of the company, which was not situated in the same city as the one in which the applicant had her residence. According to the Fund’s in-house expert report, the applicant, who might not have known that she was pregnant, was required to rest following the
in vitro
fertilisation, as this had also been indicated by her physician. On the basis of the evidence adduced, the Fund held that, although pregnancy in itself could not be a reason for not taking up an employment, the particular circumstances of the applicant’s case suggested that her employment could be considered fictitious and aimed solely at obtaining the allowance.
The applicant challenged this decision before the High Administrative Court (
Visoki upravni sud Republike Hrvatske
) arguing, in particular, that she had been discriminated against as a woman who had undergone
in vitro
fertilisation in comparison to other pregnant women who were seeking and taking up their employment and who would be granted the sick leave allowance.
On 5 December 2012 the High Administrative Court dismissed the applicant’s action, upholding the reasoning of the administrative bodies. It stressed that the applicant had not been medically fit to take up the employment following her
in vitro
fertilisation and in particular not an employment which required travelling. The High Administrative Court therefore considered that there was no discrimination against the applicant.
The applicant then lodged a constitutional complaint before the Constitutional Court (
Ustavni sud Republike Hrvatske
) reiterating her previous arguments and alleging that she had been discriminated against.
Meanwhile, the applicant complained to the Gender Equality Ombudsperson (
Pravobraniteljica za ravnopravnost spolova
) alleging discrimination.
On 18 December 2010 the Ombudsperson found that the applicant had been discriminated against as a woman who had undergone
in vitro
fertilisation. The Ombudsperson stressed that the relevant authorities’ interpretation of the applicant’s situation would imply that every woman who underwent
in vitro
fertilisation should be considered to be physically unfit to take up an employment, which would consequently discourage employers from employing such candidates.
On 22 April 2015 the Constitutional Court dismissed the applicant’s constitutional complaint as unfounded, upholding the findings of the administrative authorities and the High Administrative Court.
This decision was served on the applicant’s representative on 29 April 2015.
The applicant complains that she was discriminated against as a pregnant woman who had undergone
in vitro
fertilisation, in obtaining the relevant sick leave allowance, contrary to Article 14 of the Convention, read in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1, and Article 1 of Protocol
No.
12.
1.
Has the applicant suffered discrimination in the enjoyment of her Convention rights, contrary to Article 14 of the Convention read in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1?
2.
Has she suffered discrimination in obtaining the relevant social insurance, contrary to Article
1 of Protocol No. 12?
The Government are invited to submit copies of all the relevant documents concerning the applicant’s case.