Grześków împotriva Poloniei

Comunicat la 9 februarie 2017 CUARTĂ SECȚIUNE Cerere nr. 19170/15 Henryk GRZEשKÓW împotriva Poloniei depusă la 31 martie 2015 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Henryk Grześków, este un național polonez, care s-a născut în 1972 și este reținut în Wronki. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Perioada de detenție a reclamantului Reclamantul a fost reținut în Międzyrzec Remand Centre între 16 martie 2005 și 21 septembrie 2006 (1 an, 6 luni, 6 zile). Condițiile de detenție a reclamantului Potrivit reclamantului, pe parcursul întregului timp de detenție el a fost păstrat într-o celulă suprapopulată în care spațiul pe persoană a fost sub standardul legal minim de 3 mp.m.

Alte aspecte ale condițiilor de viață și de sănătate au fost inadecvate. Toaleta a fost insuficient separată de restul celulei, deoarece existau doar o bucată de material și compensat. Reclamantul a susținut, de asemenea, că datorită condițiilor de sanitate inadecvate din centrul de încarcerare el a dezvoltat o erupție cutanată. El a declarat că a fost, de asemenea, reținut cu un coleg de celulă care, potrivit lui, a avut probleme psihologice. Igiena personală a acestei persoane era săracă, deoarece el a evitat dușul săptămânal. Statisticile oficiale publicate de Serviciul de Penitenciare din Polonia dezvăluie ratele medii de 19 % în 2005 și de 30 % în 2006 de suprapopulare pentru Centrul Międzyrzec Remand.

Elementele rămase ale condițiilor de viață și calitatea alimentelor îndeplinesc standardele statutare. Se pare că reclamantul a avut un duș fierbinte pe săptămână și o oră de exercițiu în exterior pe zi. Acțiunea civilă a reclamantului împotriva Trezoreriei de Stat La 12 septembrie 2014, reclamantul a introdus o acțiune civilă împotriva Trezoreriei de Stat ca reprezentant juridic al Centrului Międzyrzec Remand pentru încălcarea drepturilor sale personale din cauza suprapopulației și a condițiilor de detenție inadecvate. Reclamantul a solicitat 80.000 zloty polonez (PLN - aproximativ 18.824 euro (EUR)) în compensație. Însoțită de acțiunea sa juridică, reclamantul a solicitat să fie scutită de taxele de judecată în temeiul articolului 102 din Legea din 28 iulie 2005 privind taxele de judecată în decizia civilă, suma taxelor în cazul său a fost de 4.000 PLN (aproximativ 941). La momentul depunerii acțiunii civile, reclamantul a fost reținut în Międzyrzec Remand Centre.

Reclamantul a prezentat un certificat de la guvernatorul centrului de reținere, confirmand faptul că nu a angajat reclamantul și că reclamantul a avut 60.02 PLN (aproximativ 14 euro) în contul său, dar nu a putut să-l utilizeze în scopuri proprii, deoarece a fost păstrat în așa-numita „cutie de economii feroviare” ( żelazna kasa În plus, autoritățile au confirmat că nu are alte lucruri valoroase. Astfel, Guvernatorul a confirmat că reclamantul nu a avut bani pentru propriul folos. La 9 octombrie 2014, Curtea de District Gorzow Wielkopolski, ședința în calitate de ofițer de instanță ( referendarz sādowy ) (cazul nr. I C 2111/14), a refuzat să scutească reclamantul de taxele de judecată. Curtea a declarat că toți cei care doresc să instituie proceduri civile în Polonia sunt obligați să plătească taxele de judecată.

Curtea a subliniat faptul că excepțiile menționate la art. 102 din Legea privind taxele de judecată nu ar putea fi acordate decât în cazul în care reclamantul a arătat că nu a avut nici un mod de a le plăti și nu doar prin prezentarea unei declarații pe care nu le-a putut plăti. Prin urmare, în conformitate cu instanța de judecată, scutirile de taxe au fost destinate numai reclamanților care nu au putut suporta cheltuielile legate de procedurile judiciare. Pentru a stabili acest fapt, instanța nu a fost obligată doar să estimeze situația financiară a reclamantului, ci și comportamentul și diligența sa în asigurarea fondurilor pentru o astfel de plată. Tribunalul a analizat cererea reclamantului de scutire a taxelor de judecată și l-a considerat necorespunzător.

Curtea a declarat că, chiar dacă reclamantul îndeplinește o condamnare la închisoare, nu este clar dacă a primit sau nu fonduri din afara închisoarei. Curtea a subliniat faptul că reclamantul nu a trebuit să prevadă costurile vieții sale zilnice, deoarece nevoile sale au fost îngrijite de autoritățile de închisoare și că, dacă a primit fonduri din afara închisoarei, ar putea să-i cheltuie pe nevoile sale personale. Reclamantul a depus un recurs împotriva hotărârii ofițerului judecător (skarga na orzecenie referendarza sadowego Pe 30 octombrie 2014, Curtea Regională Gorzow Wielkopolski a hotărât să susțină hotărârea luată de ofițer de instanță la 9 octombrie 2014. Curtea a subliniat faptul că plata obligatorie a taxelor judiciare de către reclamanți este unul dintre principiile procedurilor civile și o scutire de taxe este o excepție care poate fi acordată numai în condiții speciale.

Curtea a repetat raționamentul ofițerului de instanță și a subliniat faptul că scutirea reclamantului de taxele de instanță ar fi similară cu el obtinerea unui împrumut fără dobânzi de la Trezoreria de Stat. Curtea a afirmat, de asemenea, că, întrucât reclamantul se afla într-o situație în care ar putea asigura fonduri pentru cel puțin o parte din suma pentru acoperirea taxelor de instanță, nu era necesar să transfere această sarcină financiară contribuabilului. Întrucât reclamantul nu a plătit 4000 PLN în taxele de instanță (942, 5% din suma reclamată în acțiunea sa juridică), la 19 noiembrie 2014 Gorzów Curtea Regională Wielkopolski a hotărât să își returneze acțiunea civilă. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la suprapopularea și condițiile inadecvate ale detenției sale în Międzyrzec Remand Centre și art. 6 § 1 de a fi privat de dreptul său de acces la o instanță.

În cazul în care detenția reclamantului a constituit tratamente inumane sau degradante în încălcarea articolului 3 din Convenție (a se vedea, printre alte autorități, Orchowski c. Polonia, nr. 17885/04, § 147, 22 octombrie 2009)? Guvernul este invitat să prezinte documentele referitoare la condițiile de detenție a reclamantului în Centrul Międzyrzec Remand între 16 martie 2005 și 21 septembrie 2006. Dreptul reclamantului de acces la o instanță, garantat de art. 6 din Convenție, a fost respectat în cazul în cauză?

Communicated on 9 February 2017

FOURTH SECTION

Application no. 19170/15 Henryk GRZEŚKÓW against Poland lodged on 31 March 2015

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Henryk Grześków, is a Polish national, who was born in 1972 and is detained in Wronki. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. 1. The period of the applicant’s detention The applicant was detained in Międzyrzec Remand Centre between 16 March 2005 and 21 September 2006 (1 year, 6 months, 6 days). 2. The conditions of the applicant’s detention According to the applicant, throughout the entire time of his detention he was kept in an overcrowded cell where the space per person was below the statutory minimum standard of 3 sq. m. Other aspects of the living and sanitary conditions were inadequate. The toilet was insufficiently separated from the rest of the cell as there was only a piece of material and plywood.

The applicant also submitted that owing to the inadequate sanitary conditions in the remand centre he had developed a skin rash. He stated that he had also been detained with a cellmate who, according to him, had psychological problems. That person’s personal hygiene was poor as he had avoided the weekly shower. The official statistics published by the Polish Prison Service reveal average rates of 19 % in 2005 and 30 % in 2006 of overcrowding for the Międzyrzec Remand Centre. The remaining elements of the living conditions and the quality of food met the statutory standards. It appears that the applicant had one hot shower per week and one hour of outdoor exercise per day.

3. The applicant’s civil action against the State Treasury On 12 September 2014 the applicant brought a civil action against the State Treasury as the legal representative for Międzyrzec Remand Centre for infringement of his personal rights due to overcrowding and inadequate conditions of detention. The applicant sought 80,000 Polish zlotys (PLN - approximately 18,824 euros (EUR)) in compensation. 4. Application for exemption from the court fees Together with his legal action the applicant applied to be exempted from court fees under section 102 of the Law of 28 July 2005 on Court Fees in Civil Proceedings. The amount of the fees in his case was PLN 4,000 (about EUR 941). At the time of lodging the civil action the applicant was detained in Międzyrzec Remand Centre.

The applicant presented a certificate from the governor of the remand centre, confirming that it did not employ the applicant and that the applicant had PLN 60.02 (about 14 euros) in his account, but could not use it for his own purposes as it was kept in the so-called “iron savings box” ( żelazna kasa ). It could be spent only on travel expenses and the necessary costs of living for a few days after he finished his prison sentence. The governor certified that according to the law it was not possible for the applicant to spend the money. Furthermore, the authorities confirmed that he did not have any other valuables. Thus, the Governor confirmed that the applicant had no money for his own use.

On 9 October 2014 the Gorzów Wielkopolski District Court, sitting as a court officer ( referendarz sądowy ) (case no. I C 2111/14), refused to exempt the applicant from the court fees. The court stated that everyone wanting to institute civil proceedings in Poland was obliged to pay court fees. The court underlined that the exceptions mentioned in section 102 of the Law on Court Fees could only be granted if the applicant showed he really had no means to pay them and not just by submitting a statement that he was unable to pay. According to the court therefore exemptions from court fees were aimed solely at applicants who were not able to bear any expense connected with court proceedings. To establish that fact, the court was not only obliged to estimate the applicant’s financial situation, but also his behaviour and diligence in securing the funds for such payment.

The court analysed the applicant’s request for an exemption from the court fees and found it groundless. The court stated that even though the applicant was serving a prison sentence it was not clear whether or not he had been receiving funds from outside the prison. The court underlined that the applicant did not have to provide for the costs of his daily life as his needs were taken care of by the prison authorities and that if he received funds from outside the prison he could spend them on his personal needs. The applicant lodged an appeal against the court officer’s decision ( skarga na orzeczenie referendarza sadowego ). The applicant sought to be fully exempted from the court fees.

On 30 October 2014 the Gorzów Wielkopolski Regional Court decided to uphold the decision made by the court officer on 9 October 2014. The court underlined that the mandatory payment of court fees by claimants was one of the principles of civil proceedings and an exemption from the fees was an exception that could be granted only in special circumstances. The court repeated the reasoning of the court officer and underlined that exempting the applicant from the court fees would be similar to him getting an interest-free loan from the State Treasury. The court also stated that as the applicant was in a situation where he could secure funds for at least part of the sum to cover the court fees there was no need to transfer that financial burden to the taxpayer.

As the applicant did not pay PLN 4,000 in court fees (EUR 942, 5% of the sum claimed in his legal action), on 19 November 2014 the Gorzów Wielkopolski Regional Court decided to return his civil action. COMPLAINTS The applicant complains under Article 3 of the Convention about overcrowding and inadequate conditions of his detention in Międzyrzec Remand Centre and Article 6 § 1 of being deprived of his right of access to a court.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did the applicant’s detention amount to inhuman or degrading treatment in breach of Article 3 of the Convention (see, among other authorities, Orchowski v. Poland, no. 17885/04, § 147, 22 October 2009)? The Government are invited to produce the documents regarding the conditions of the applicant’s detention in the Międzyrzec Remand Centre between 16 March 2005 and 21 September 2006. 2. Was the applicant’s right of access to a court, guaranteed by Article 6 of the Convention, respected in the present case?