CASE OF LAZĂR v. ROMANIA

Reclamantul s-a născut în 1971. În prezent îndeplinește o condamnare într-o închisoare din Panama. În urma unei operațiuni sub acoperire înființate de poliție cu ajutorul a doi agenți sub acoperire, reclamantul și un național olandez, V.D.P., au fost arestați pe suspect de trafic de droguri. În noiembrie 2002, biroul procurorului atașat de Curtea de Apel Timișoara a angajat reclamantul și co-acusatul său pentru proces pentru traficul de droguri și cazul a fost înregistrat la Curtea de județ Arad. Avocatul reclamantului a cerut instanței să afle dovezi de la agenții sub acoperire. Cererea sa a fost refuzată pe motiv că anonimitatea agenților sub acoperire a fost protejată. În urma unei alte cereri depuse de avocatul reclamantului, la 5 martie 2003, instanța a ordonat procurorului să prezinte autorizațiile pe care le-a emis pentru operațiunea sub acoperire. Avocatul reclamantului a susținut că clientul său a comis infracțiunile de droguri numai după ce a fost invitat să facă acest lucru de către agenții de poliție sub acoperire. 10. La 9 aprilie 2003, tribunalul județului Arad a condamnat reclamantul de trafic de droguri și l-a condamnat la trei ani de închisoare. Curtea județului a impus o pedeapsă lentă având în vedere comportamentul bun al reclamantului după arestarea sa și faptul că a invocat vinovat ca fiind acuzat. Curtea și-a bazat condamnarea pe raportul elaborat de agenții sub acoperire după ce reclamantul a fost prins în gunoi, precum și pe un raport de căutare și pe declarațiile formulate de reclamant și de co-accultarea sa. 11. Reclamantul a apelat, plângând, printre altele, că agentul sub acoperire a depășit limitele legitime ale anchetei, incitand-o să vândă droguri. 12. Prin o hotărâre pronunțată la 25 iunie 2003 Curtea de Apel Timișoara și-a crescut condamnarea la 10 ani de închisoare. Acesta a susținut că comportamentul bun al reclamantului după ce a comis infracția nu poate justifica o condamnare lentă. 13. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept. În motivele sale de recurs, el nu se plângea de ilegalitatea condamnării sale, ci numai de lungimea condamnării sale. El solicită instanței de apel să impună o sentință mai ușoară și, în consecință, să anuleze hotărârea Curții de Apel Timisoara și să susțină hotărârea Curții de județ Arad prin care a fost condamnat la numai trei ani de închisoare. 14. Prin decizia finală depusă la 27 noiembrie 2003, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul reclamantului în privința punctelor de drept ca fiind nefondate. 15. Reclamantul a fost reținut în închisoarea Jilava între 25 iulie 2003 și 6 ianuarie 2004. 16. Reclamantul a susținut că a fost păstrat în condiții de igienă slabă în celule suprapopulate. Apa furnizată era de calitate foarte slabă, fiind de culoare galbenă, mirositoare și conținând viermi. Uneori, nu a existat apă – fie pentru băut, fie pentru toaletă. Mâncarea a fost de asemenea de foarte slabă calitate. 17. Guvernul a susținut că înregistrările deținute de autoritățile închisoare cu privire la mărimea celulelor și rata lor de ocupare nu mai erau disponibile deoarece arhivele pentru această perioadă au fost distruse, în conformitate cu legislația internă. Cu toate acestea, în ceea ce privește condițiile generale de detenție în închisoarea Jilava, Guvernul a susținut că fiecare celulă a fost echipată cu două toalete de squat conectate la rețeaua de apă și separat de restul camerei de perete. A fost posibil să se lase în aer curat deschizând fereastra la fiecare celulă. Deținuții aveau voie să facă un duș fierbinte pe săptămână în băile comune situate în fiecare secțiune a închisoarei (între 19 și 23 de dușuri erau disponibile). Reclamantul a fost autorizat să meargă în afara celulei sale timp de 30 de minute în fiecare zi.