- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 14 februarie 2017
- Stat pârât
- ROU
- Articole
- Articolul 3
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 3
Lazăr împotriva României
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1971. În prezent îndeplinește o condamnare într-o închisoare din Panama. În urma unei operațiuni sub acoperire înființate de poliție cu ajutorul a doi agenți sub acoperire, reclamantul și un național olandez, V.D.P., au fost arestați pe suspect de trafic de droguri. În noiembrie 2002, biroul procurorului atașat de Curtea de Apel Timișoara a angajat reclamantul și co-acusatul său pentru proces pentru traficul de droguri și cazul a fost înregistrat la Curtea de județ Arad. Avocatul reclamantului a cerut instanței să afle dovezi de la agenții sub acoperire. Cererea sa a fost refuzată pe motiv că anonimitatea agenților sub acoperire a fost protejată. În urma unei alte cereri depuse de avocatul reclamantului, la 5 martie 2003, instanța a ordonat procurorului să prezinte autorizațiile pe care le-a emis pentru operațiunea sub acoperire.
Avocatul reclamantului a susținut că clientul său a comis infracțiunile de droguri numai după ce a fost invitat să facă acest lucru de către agenții de poliție sub acoperire. 10. La 9 aprilie 2003, tribunalul județului Arad a condamnat reclamantul de trafic de droguri și l-a condamnat la trei ani de închisoare. Curtea județului a impus o pedeapsă lentă având în vedere comportamentul bun al reclamantului după arestarea sa și faptul că a invocat vinovat ca fiind acuzat. Curtea și-a bazat condamnarea pe raportul elaborat de agenții sub acoperire după ce reclamantul a fost prins în gunoi, precum și pe un raport de căutare și pe declarațiile formulate de reclamant și de co-accultarea sa. 11. Reclamantul a apelat, plângând, printre altele, că agentul sub acoperire a depășit limitele legitime ale anchetei, incitand-o să vândă droguri.
12. Prin o hotărâre pronunțată la 25 iunie 2003 Curtea de Apel Timișoara și-a crescut condamnarea la 10 ani de închisoare. Acesta a susținut că comportamentul bun al reclamantului după ce a comis infracția nu poate justifica o condamnare lentă. 13. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept. În motivele sale de recurs, el nu se plângea de ilegalitatea condamnării sale, ci numai de lungimea condamnării sale. El solicită instanței de apel să impună o sentință mai ușoară și, în consecință, să anuleze hotărârea Curții de Apel Timisoara și să susțină hotărârea Curții de județ Arad prin care a fost condamnat la numai trei ani de închisoare. 14. Prin decizia finală depusă la 27 noiembrie 2003, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul reclamantului în privința punctelor de drept ca fiind nefondate.
15. Reclamantul a fost reținut în închisoarea Jilava între 25 iulie 2003 și 6 ianuarie 2004. 16. Reclamantul a susținut că a fost păstrat în condiții de igienă slabă în celule suprapopulate. Apa furnizată era de calitate foarte slabă, fiind de culoare galbenă, mirositoare și conținând viermi. Uneori, nu a existat apă – fie pentru băut, fie pentru toaletă. Mâncarea a fost de asemenea de foarte slabă calitate. 17. Guvernul a susținut că înregistrările deținute de autoritățile închisoare cu privire la mărimea celulelor și rata lor de ocupare nu mai erau disponibile deoarece arhivele pentru această perioadă au fost distruse, în conformitate cu legislația internă. Cu toate acestea, în ceea ce privește condițiile generale de detenție în închisoarea Jilava, Guvernul a susținut că fiecare celulă a fost echipată cu două toalete de squat conectate la rețeaua de apă și separat de restul camerei de perete.
A fost posibil să se lase în aer curat deschizând fereastra la fiecare celulă. Deținuții aveau voie să facă un duș fierbinte pe săptămână în băile comune situate în fiecare secțiune a închisoarei (între 19 și 23 de dușuri erau disponibile). Reclamantul a fost autorizat să meargă în afara celulei sale timp de 30 de minute în fiecare zi.
4. The applicant was born in 1971. He is currently serving a sentence in a prison in Panama.
Following an undercover operation set up by the police with the help of two undercover agents, the applicant and a Dutch national, V.D.P., were arrested on suspicion of drug trafficking.
In November 2002, the prosecutor’s office attached to the Timișoara Court of Appeal committed the applicant and his co-accused for trial for drug trafficking and the case was registered with the Arad County Court.
The applicant’s counsel asked the court to hear evidence from the undercover agents. His request was refused on the ground that the anonymity of the undercover agents was protected.
Following another request lodged by the applicant’s counsel, on 5 March 2003 the court ordered the prosecutor to submit the authorisations it had issued for the undercover operation.
The applicant’s counsel claimed that his client had committed the drug offence only after being incited to do so by the undercover police agents.
On 9 April 2003 the Arad County Court convicted the applicant of drug trafficking and sentenced him to three years’ imprisonment. The County Court imposed a lenient sentence in the light of the applicant’s good behavior after his arrest and the fact that he had pleaded guilty as charged. The court based his conviction on the report drafted by the undercover agents after the applicant had been caught red-handed, as well as a search report and the statements given by the applicant and his co-accused.
The applicant appealed, complaining, inter alia, that the undercover agent had overstepped the legitimate limits of investigation by inciting him to sell drugs.
By a decision delivered on 25 June 2003 the Timișoara Court of Appeal increased his prison sentence to ten years’ imprisonment. It held that the good behaviour of the applicant after he had committed the offence could not justify a lenient sentence.
The applicant lodged an appeal on points of law. In his grounds for appeal he did not complain about the unlawfulness of his conviction but only about the length of his sentence. He requested the appellate court to impose a milder sentence and accordingly, to overturn the decision of the Timisoara Court of Appeal and to uphold the judgment of the Arad County Court by which he had been convicted to only three years’ imprisonment.
By a final decision delivered on 27 November 2003, the Supreme Court of Justice dismissed the applicant’s appeal on points of law as unfounded.
The applicant was detained in Jilava Prison between 25 July 2003 and 6 January 2004.
The applicant alleged that he had been kept in poor hygienic conditions in overcrowded cells. The water provided had been of very poor quality, being of a yellow colour, smelling and containing worms. Sometimes, there had been no water – either for drinking or for the toilet. The food had also been of very poor quality.
The Government contended that the records held by the prison authorities concerning the cells’ size and their occupancy rate were no longer available as the archives for that period had been destroyed, pursuant to the domestic law. However, as regards the general detention conditions in Jilava Prison the Government submitted that every cell had been equipped with two squat toilets connected to the water network and separated from the rest of the room by a wall. It had been possible to let in fresh air by opening the window to each cell. The prisoners had been allowed to take one hot shower per week in the communal bathrooms located in each section of the prison (between nineteen and twenty-three showers had been available). The applicant had been allowed to walk outside his cell for thirty minutes each day.