- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 20 februarie 2017
- Stat pârât
- RUS
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Lyubomudrova și Voronina împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre. Reclamanții în acest caz sunt Valeriya Viktorovna Lyubomudrova („prima reclamantă”), născut în 1969 și fiica ei Alla Sergeyevna Voronina („al doilea reclamant”), născut în 1995. Reclamanții sunt resortisanți ruși și trăiesc în Novoglagolevo, regiunea Moscova. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Mai 2003 primul reclamant și soțul său, dl Voronin, a cumpărat o casă în regiunea Moscova și reclamanții s-au mutat și au locuit acolo. La 27 mai 2005, serviciul regional de înregistrare a înregistrat titlul primului reclamant și al soțului său în casa respectivă.
Niciuna dintre familiile nu a înregistrat oficial casa respectivă ca loc de reședință. Primul și al doilea reclamant au rămas înregistrate ca reședință în apartamentul aparținând L., fostul soț al primului reclamant care a fost, de asemenea, tatăl biologic al doilea reclamant. Dl Voronin a păstrat înregistrarea ca reședință în apartamentul aparținând tatălui său. În 2009 primul reclamant a vândut partea sa în casă L. La 13 martie 2009, serviciul regional de înregistrare a înregistrat titlul L. la o jumătate din casă. Reclamanții și dl Voronin au continuat să locuiască în casă. Acțiunea L. împotriva celui de-al doilea reclamant La o dată neespecificată L. a introdus o acțiune împotriva dlui Voronin în căutarea rambursării unei datorii.
La 12 Octombrie 2009 Curtea de district Gagarinskiy din Moscova a acordat creanțele L. și a ordonat ca dl Voronin să răsplătească L. 58.337.565.42 Ruble ruse. La 27 ianuarie 2010, judecătorul a instituit proceduri de aplicare și a acuzat proprietatea dlui Voronin, inclusiv jumatatea sa în casă. Iulie 2010 Curtea orașului Naro-Fominsk din regiunea Moscova a acordat în parte plângerea dlui Voronin și a constatat deținerea de către jumatatea casei ilegală. Curtea a remarcat că casa a fost singurul loc de reședință pentru dl Voronin și reclamanții și, ca o chestiune de drept, nu poate fi confiscată în scopul rambursării datoriei de către dl Voronin. Ianuarie 2011 Curtea Regională de la Moscova a anulat hotărârea din 14 iulie 2010 privind recursul și a constatat că a fost închisă jumătatea casei legale.
Curtea a remarcat că dl Voronin nu a demonstrat că casa a fost singurul său loc de reședință. Curtea a refuzat să se bazeze pe mărturia dată de tatăl dlui Voronin, menționând că el este domnului Familia imediată a lui Voronin l-a făcut nefidențială. Și nici Curtea nu a acceptat faptul că dl Voronin a plătit serviciile de utilitate în casă ca dovada confirmată că a locuit în casă în permanență. Adopția celui de-al doilea reclamant de dl Voronin La 21 Februarie 2012 Curtea de district Zyuzinskiy din Moscova a încheiat drepturile parentale ale lui L. în ceea ce privește al doilea reclamant care era minor atunci. L., atunci când a fost interogat, a susținut că al doilea reclamant nu a locuit în apartamentul său din 2009. Curtea a stabilit, de asemenea, că reclamanții de facto rezide în casa din regiunea Moscova.
Într-o dată neespecificată, dl Voronin a adoptat al doilea reclamant. Înregistrarea casei ca loc de reședință al dlui Voronin La o dată neespecificată dl Voronin a avut casa înregistrată ca loc de reședință. La 25 aprilie 2013, Tribunalul municipal a respins plângerea L. cu privire la înregistrare. La 28 august 2013, Curtea Regională a reținut hotărârea din 25 aprilie 2013 privind recursul. La o dată neespecificată, L. a interzis o acțiune împotriva reclamanților care au solicitat expulziarea lor din casă. La 2 octombrie 2013, Tribunalul Naro-Fominsk a respins afirmațiile lui L.. Referindu-se la concluziile Curții de District Zyuzinskiy, astfel cum se menționează în hotărârea din 21 Februarie 2012, Curtea a remarcat că casa din regiunea Moscova era acasa reclamanților și că reclamantul nu a demonstrat că reclamanții aveau posibilitatea de a locui în altă parte.
Procurorul care a participat la procedura a opus că acțiunea L. ar trebui respinsă. La 3 februarie 2014, Curtea Regională de la Moscova a anulat hotărârea de la 2 Octombrie 2013 privind recursul și acordarea integrală a cererilor L.. Curtea a constatat că reclamanții nu au dovedit că casa era reședința lor din 2003. Curtea a luat în considerare că reclamanții au anulat voluntariat înregistrarea lor în apartamentul L. numai în 2012. Referindu-se la procedura care s-a încheiat cu hotărârea de 21 de ani. Februarie 2012, instanța a remarcat că serviciul de securitate socială a inspectat casa în mai multe ocazii în 2011-2013, fapt care nu ar trebui considerat ca dovada că casa a fost reședința reclamanților din 2003. Procurorul care a participat la procedura a opinionat că hotărârea din 2 octombrie 2013 ar trebui anulată și că cererile L. ar trebui acordate.
Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 din Convenție că procurorul a participat la procedura de expulsie. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 8 din Convenție cu privire la expulzarea lor. Reclamanții au avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor lor civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, a fost respectat principiul egalității de arme, în ceea ce privește participarea procurorului la procedurile de recurs? A existat vreo ingerință în dreptul reclamanților de a respecta domiciliul lor, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție? Dacă da, a fost această interferență în conformitate cu legea și necesară în sensul articolului 8 § 2?
Communicated on 20 February 2017
THIRD SECTION
Application no. 50766/14 Valeriya Viktorovna LYUBOMUDROVA and Alla Sergeyevna VORONINA against Russia lodged on 2 July 2014
STATEMENT OF FACTS
The applicants in the present case are Valeriya Viktorovna Lyubomudrova (“the first applicant”), born in 1969 and her daughter Alla Sergeyevna Voronina (“the second applicant”), born in 1995. The applicants are Russian nationals and live in Novoglagolevo, Moscow Region. The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.
Background information On 22 May 2003 the first applicant and her husband Mr Voronin bought a house in the Moscow Region and the applicants moved in and resided there. On 27 May 2005 the regional registration service registered the first applicant’s and her husband’s title to the house. None of the family officially registered the said house as their place of residence. The first and second applicants remained registered as residing in the flat belonging to L., the first applicant’s ex-husband who was also the second applicant’s biological parent. Mr Voronin retained registration as residing in the flat belonging to his father. In 2009 the first applicant sold her share in the house to L. On 13 March 2009 the regional registration service registered L.’s title to one half of the house. The applicants and Mr Voronin continued to reside in the house.
L.’s action against the second applicant On an unspecified date L. brought an action against Mr Voronin seeking repayment of a debt. On 12 October 2009 the Gagarinskiy District Court of Moscow granted L.’s claims and ordered that Mr Voronin repay to L. 58,337,565.42 Russian roubles. On 27 January 2010 the bailiff instituted enforcement proceedings and seized Mr Voronin’s property including his half in the house. Mr Voronin appealed. On 14 July 2010 the Naro-Fominsk Town Court of the Moscow Region granted Mr Voronin’s complaint in part and found the seizure of the half share of the house by the bailiff unlawful. The court noted that the house had been the only place of residence for Mr Voronin and the applicants and, as a matter of law, it could not be seized for the purposes of the repayment of the debt by Mr Voronin. On 20 January 2011 the Moscow Regional Court quashed the judgment of 14 July 2010 on appeal and found the seizure of the half of the house lawful. The court noted that Mr Voronin had failed to prove that the house had been his only place of residence. The court refused to rely on the testimony given by Mr Voronin’s father, noting that him being Mr Voronin’s immediate family made it unreliable. Nor did the court accept the fact that the Mr Voronin had paid for utilities in the house as evidence confirming that he had resided in the house permanently.
Adoption of the second applicant by Mr Voronin On 21 February 2012 the Zyuzinskiy District Court of Moscow terminated L.’s parental rights in respect of the second applicant who was a minor at the time. L., when questioned, submitted that the second applicant had not lived in his flat since 2009. The court also established that the applicants de facto resided in the house in the Moscow Region. On an unspecified date Mr Voronin adopted the second applicant.
Registration of the house as Mr Voronin’s place of residence On an unspecified date Mr Voronin had the house registered as his place of residence. On 25 April 2013 the Town Court dismissed L.’s complaint about the registration. On 28 August 2013 the Regional Court upheld the judgment of 25 April 2013 on appeal.
Eviction proceedings On an unspecified date L. brought an action against the applicants seeking their eviction from the house. On 2 October 2013 the Naro-Fominsk Town Court rejected L.’s claims. Referring to the findings of the Zyuzinskiy District Court, as stated in the judgment of 21 February 2012, the court noted that the house in the Moscow Region had been the applicants’ home and that the plaintiff had failed to demonstrate that the applicants had a possibility to reside elsewhere. The prosecutor who took part in the proceedings opined that L.’s action should be dismissed. On 3 February 2014 the Moscow Regional Court quashed the judgment of 2 October 2013 on appeal and granted L.’s claims in full. The court found that the applicants had not proved that the house had been their residence since 2003. The court took into account that the applicants had annulled voluntarily their registration in L.’s flat only in 2012. Referring to the proceedings which ended with the judgment of 21 February 2012, the court noted that the social security service had inspected the house on several occasions in 2011-2013, which fact should not be considered as evidence that the house had been the applicants’ residence since 2003. The prosecutor who took part in the proceedings opined that the judgment of 2 October 2013 should be quashed and that L.’s claims should be granted. COMPLAINTS The applicants complain under Article 6 of the Convention that the prosecutor took part in the eviction proceedings. The applicants complain under Article 8 of the Convention about their eviction.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Did the applicants have a fair hearing in the determination of their civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, was the principle of equality of arms respected, as regards the prosecutor’s participation in the appeal proceedings? 2. Has there been an interference with the applicants’ right to respect for their home, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention? 3. If so, was that interference in accordance with the law and necessary in terms of Article 8 § 2?