BITANJI v. ALBANIA

Comunicat la 28 februarie 2017 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 41984/08 Emiljano BITANJI împotriva Albaniei depusă la 9 august 2008 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la presupusa nedreptate a procedurii penale (acuzarea crimei premeditate) împotriva reclamantului, și anume evaluarea arbitrară a probelor de către instanțele interne. Reclamantul se plânge în continuare de nevoia instanțelor interne de a convoca și de a pune la îndoială un număr de martori împotriva acestuia, și anume A.K., B.K., Bu.K. și E.K. QUESTIONS TO PARTIES A existat o încălcare a drepturilor reclamantului în conformitate cu art. 6 §§ 1 și 3 din Convenție? În special, ce dovezi directe și corroboratoare au fost utilizate pentru condamnarea reclamantului (a se vedea Pichugin c. Rusia, nr. 38623/03, 23 octombrie 2012)? Mai, 9 iunie 2000, 21 septembrie și 27 noiembrie 2000 în etapa anchetei pentru condamnarea reclamantului? Dacă da, această mărturie a fost confirmată de alte dovezi? În timpul reexaminării, instanțele interne se bazează pe motive valabile și suficiente pentru a respinge cererea reclamantului de a convoca și a asculta martorul A.K., având în vedere o hotărâre finală prin care A.K. a fost considerat vinovat de perjuri (dëshmi tërreme ) pentru a da mărturie falsă în timpul procesului inițial? Această mărturie a servit ca unică sau o probă decisivă pentru condamnarea reclamantului? Reprezentantul legal al reclamantului a fost de acord să facă declarațiile B.K., B.K. și E.K. în faza investigației citite la proces? A fost reclamantul în măsură să examineze martorii B.K., B.K. și E.K. în orice etapă a procedurii? Ce măsuri au luat autoritățile interne pentru a asigura participarea acestor martori? Declarațiile acestor martori au servit ca element de probă exclusivă sau decisivă pentru condamnarea reclamantului (se face trimitere, în special, la Khawaja și Tahery c. Regatul Unit [GC], nr. 26766/05 și 22228/06, §§ 118-147, CEDH 2011; și Schatschaschwili c. Germania [GC], nr. 9154/10, 15 decembrie 2015, §§ 119-131).

Communicated on 28 February 2017

FIRST SECTION

Application no. 41984/08

Emiljano BITANJI against Albania

lodged on 9 August 2008

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the alleged unfairness of the criminal proceedings (charge of premeditated murder) against the applicant, namely the arbitrary assessment of evidence by the domestic courts. The applicant further complains about the domestic courts’ failure to summon and question a number of witnesses against him, namely A.K., B.K., Bu.K., and E.K.

QUESTIONS tO THE PARTIES

1.

Has there been a breach of the applicant’s rights as guaranteed by Article 6 §§ 1 and 3 of the Convention? In particular, what direct and corroborating evidence was used for the applicant’s conviction (see

Pichugin v. Russia

, no. 38623/03, 23

October

2012)?

2.

Did the domestic courts rely on the testimony given by A.K on 15

May, 9 June 2000, 21 September and 27 November 2000 at the investigation stage for the applicant’s conviction?

If so, was that testimony corroborated by other evidence?

During the retrial, did the domestic courts rely on valid and sufficient reasons when rejecting the applicant’s request to summon and hear witness A.K., having regard to a final judgment whereby A.K. had been found guilty of perjury

(dëshmi të rreme

) for giving false testimony during the initial trial?

Did that testimony serve as the sole or decisive evidence for the applicant’s conviction?

3.

Did the applicant’s legal representative agree to have the statements made by B.K., Bu.K., and E.K at the investigation stage read out at the trial? Was the applicant able to examine witnesses B.K., Bu.K. and E.K. at any stage of the proceedings?

What steps did the domestic authorities take to secure the attendance of those witnesses?

Did the statements of those witnesses serve as the sole or decisive evidence for the applicant’s conviction (reference is made, in particular, to

Al

‑

Khawaja and Tahery v. the United Kingdom

[GC],

nos. 26766/05 and

22228/06, §§ 118-147, ECHR 2011;

and

Schatschaschwili v. Germany

[GC],

no.

9154/10, 15 December 2015, §§ 119-131).

4.

Were the domestic courts’ decisions adequately reasoned?