ÖZOĞLU c. TURQUIE

Comunicat la 28 februarie 2017 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 29731/09 Tekin ÖZO Reclamantul se plânge în esență de o încălcare a componentei procedurale a articolului 8 din Convenție în cadrul procedurii desfășurate în fața instanțelor naționale. Având în vedere afirmațiile reclamantului, precum și jurisprudența Curții cu privire la diferitele aspecte referitoare la expertiză și la contraexperți atât medicali, cât și medicali (a se vedea, de exemplu, Mantovanelli c. Franța, 18 martie 1997, § 30, Rec., 1997 II, Cottin c. Belgia, nr. 48386/99, § 26, 2 iunie 2005, G.B.

c. Franța, nr. 40698/98, § 48, CEDH 2001 X, Kaynar și alții (dec.), nr. 2547/94, 18 ianuarie 2000 și mutatis mutandis, Eskelinen și alții c. Finlanda, nr. 43803/98, § 34, 8 august 2006, Sara Lind Eggertsdóttir c. Islanda, nr. 31930/04, § 41-55, 5 iulie 2007, Cholepova c. Rusia, nr. 3449/03, § 58-70, 11 decembrie 2008, Eugenia Lazar c. România, nr. 32146/05, § 76-85, 16 februarie 2010, Baldovin c. România, nr. 11385/05, §§ 22-28, 7 iunie 2011, Placio c. Italia, nr. 48754/11, § 74-80, 21 ianuarie 2014 și Aydodu c. Turcia, nr. 40448/06, §§ 96-100, 30 august 2016), raportul de e-mail din 18 august 2004 întocmit de institutul medico-legal la cererea instanței administrative da faptul că judecătorii administrativi au ales să aprofundeze fără rezerve raportul în cauză, fără ca reclamantul să fi putut combate în mod eficient concluziile cu o contraexpertă, a încălcat procedura prevăzută la art. 8?

Communiquée le 28 février 2017

DEUXIÈME SECTION

Requête no 29731/09 Tekin ÖZOĞLU contre la Turquie introduite le 25 mai 2009

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne des allégations de négligences médicales à l’occasion d’une neurochirurgie réalisée dans le but de faire disparaitre une malformation artério-veineuse cérébrale. Le requérant se plaint en substance d’une violation du volet procédural de l’article 8 de la Convention dans la procédure menée devant les juridictions nationales.

QUESTIONS AUX PARTIES

Compte tenu des allégations du requérant ainsi que de la jurisprudence de la Cour sur les différents aspects relatifs aux expertises et contre-expertises tant médicales que médicolégales (voir, par exemple, Mantovanelli c. France, 18 mars 1997, § 30, Recueil des arrêts et décisions 1997 ‑ II, Cottin c. Belgique, no 48386/99, § 26, 2 juin 2005, G.B.

c. France, no 44069/98, § 48, CEDH 2001 ‑ X, Kaynar et autres c. Turquie (déc.), no 25167/94, 18 janvier 2000, et mutatis mutandis, Eskelinen et autres c. Finlande, no 43803/98, § 34, 8 août 2006, Sara Lind Eggertsdóttir c. Islande, no 31930/04, §§ 41 à 55, 5 juillet 2007, Choulepova c. Russie, no 34449/03, §§ 58 à 70, 11 décembre 2008, Eugenia Lazăr c. Roumanie, no 32146/05, §§ 76 à 85, 16 février 2010, Baldovin c. Roumanie, no 11385/05, §§ 22 à 28, 7 juin 2011, Placì c. Italie, no 48754/11, §§ 74 à 80, 21 janvier 2014, et Aydoğdu c. Turquie, no 40448/06, §§ 96 à 100, 30 août 2016), – le rapport d’expertise du 18 août 2004 établi par l’institut médicolégal à la demande du tribunal administratif d’Istanbul peut-il passer pour avoir répondu aux exigences procédurales de l’article 8 de la Convention ? – le fait que les juges administratifs aient choisi d’entériner sans réserve l’unique rapport en question et ce sans que le requérant ait pu efficacement en combattre les conclusions par une contre-expertise, a-t-il emporté violation du volet procédural de l’article 8 ?