ALFA MOBIL 1800 S.R.O. v. HUNGARY

Comunicat la 1 martie 2017 CUARTĂ SECȚIUNE Cererea nr. 13982/12 ALFA MOBIL 1800 S.R.O. împotriva Ungariei depusă la 29 februarie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, Alfa Mobil 1800 S.R.O., este o societate încorporată în temeiul dreptului ceh, cu sediul social în Brno. Este reprezentat în fața Curții de către dl P. Bátki, avocat practicant în Budapesta. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de societatea reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. Societatea reclamantă vroia să importe accesorii de telefonie mobilă din Hong Kong prin Ungaria către Republica Cehă. Transportul de mărfuri a fost aranjat de Malév Hungary Airlines („Malév”). La 17 decembrie 2009, biroul vamal al aeroportului a ordonat confiscarea unei părți a unei mărfuri (asigurându-se că accesorii contrafăcute care poartă mărfuri ale Nokia și ale „Samsung”) și a inițiat proceduri penale împotriva unui infractor necunoscut, având în vedere marcarea falsă a mărfurilor. Potrivit unui aviz expert obținut în cursul anchetei, mărfurile confiscate au fost parțial contrafăcute și parțial autentice. Accesorii care nu s-au dovedit false au fost eliberate unui angajat al Malév la 7 iulie 2010, în timp ce accesorii false au rămas în criză. Datorită diferitelor valori în joc, autoritatea judecătorului a decis să trateze separat Nokia contrafăcută și accesorii Samsung. Accesorii contrafăcute Nokia reprezenta o valoare de 1.552.000 de forints maghiari (HUF), aproximativ 5.500 euro (EUR), în timp ce valoarea accesorii contrafăcute Samsung a constituit HUF 50.400 (aproximativ 180 EUR). Valoarea accesorii contrafăcute Nokia a justificat instituirea procedurii penale. Cu toate acestea, aceste proceduri au fost suspendate la 16 iulie 2010, pentru lipsa unui autor identificabil al infracțiunii de marcare falsă a mărfurilor. În aceeași dată, autoritatea judecătorească a constatat că, în ceea ce privește accesorii Samsung contrafăcute, infracția a scăzut să fie examinată în cadrul procedurii de infracțiune administrativă din cauza valorii scăzute în joc. Prin urmare, această parte a procedurii a fost desfășurată de municipalitatea districtului Budapesta XVIII, care a acționat ca autoritate administrativă-offensivă. La 10 septembrie 2010, municipalitatea de district a întrerupt procedurile pentru lipsa unui autor identificabil. Cu toate acestea, a ordonat confiscarea accesorii confiscate Samsung. 10. Societatea reclamantă nu a obținut o copie a deciziilor menționate la alineatele 8 și 9 de mai sus până la 28 aprilie și, respectiv, 3 august 2011, 11. La 9 mai 2011, societatea reclamantă a solicitat Biroului Procurorului Public din districtul Budapesta XIV și XVI pentru un alt aviz expert în procedura penală privind produsele Nokia, susținând că toate accesorii sunt autentice. La 14 iulie 2011, Procurorul de District a respins cererea din cauza faptului că societatea reclamantă nu avea dreptul la aceasta în temeiul articolului 111 alineatul (2) din Codul de Procedură Penală. Un recurs depus de societatea reclamantă a fost respins de către Procurorul General de Budapesta la 5 septembrie 2011. 12. În ceea ce privește accesorii Samsung, la 9 august 2011, societatea reclamantă a depus o plângere la municipalitatea de district, contestarea ordinului de confiscare. Plaga a fost respinsă la 11 august 2011 din cauza faptului că art. 88 alineatul (1) din Legea privind infracțiunile administrative (nr. LXIX din 1999) nu a permis societății reclamante să solicite o astfel de remediere. Societatea reclamantă a fost informată că ar putea depune o plângere la Procuratura din Budapesta, Departamentul de Supraveghere a Legii ( Budapesti Törvényességi Felügyeleti Ügyészség ) împotriva deciziei din 11 august 2011. Prin urmare, societatea reclamantă a contestat legalitatea deciziei în fața autorității judiciare, dar la 29 Septembrie 2011 aceasta a constatat că faptele cazului nu justifică nicio intervenție în interesul legalității. Legea internă relevantă 13. Codul penal (Legea nr. IV din 1978), în vigoare la momentul material, cu condiția: art. 296 Marcarea falsă a mărfurilor „Toată persoana care, fără acordul unui concurent, produce un produs cu aspect distinctiv, ambalaj, etichetare sau denumire, din care un concurent sau produsul său cu caracteristici distinctive poate fi recunoscut, sau care achiziționează un astfel de produs în scopul introducerii pe piață sau care pune un astfel de produs pe piață, este vinovat de o infracțiune pedepsită cu închisoare timp de până la trei ani.” 14. Decretul guvernamental nr. 218/1999 (XII.28.) privind anumite infracțiuni administrative, astfel cum sunt în vigoare la momentul material, prevede: Secțiunea 71 „(1) Orice persoană care, fără consimțământul unui concurent și cu condiția ca valoarea produsului să nu depășească 100.000 de HUF, produce un produs cu aspect distinctiv, ambalaj, etichetare sau denumire, de la care un concurent sau produsul său cu caracteristici distinctive poate fi recunoscut, sau care achiziționează un astfel de produs în scopul introducerii pe piață, sau care pune un astfel de produs pe piață, poate fi amendă până la 100.000 de HUF. ...” 15. Partea relevantă a Codului de Procedură Penală (Legea nr. XIX din 1998) prevede: art. 55 „(2) În procedurile care implică o infracțiune care poate justifica confiscarea ... drepturile victimei se aplică celorlalte părți interesate ale căror proprietate poate fi confiscată ...” art. 111 „... (2) În cursul anchetei, inculpatul și avocatul său de apărare pot solicita desemnarea unui alt expert. Decizia privind atribuirea este acuzată de procuror.” 16. Legea privind infracțiunile administrative (nr. LXIX din 1999), în vigoare la momentul material, cu condiția: Secțiunea 88 „(1) O decizie ... de ordonare a confiscării ... poate fi contestată prin intermediul unei plângeri ... de persoana împotriva care se desfășoară procedura, de reprezentantul său juridic sau de avocatul său de apărare. ...” COMPLAINT Societatea reclamantă se plâng, în conformitate cu art. 13 din Convenție, citit coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1, că nu a putut contesta măsurile care intervin cu drepturile sale de proprietate, în special clasificarea anumitor mărfuri ca fiind contrafăcute de un expert și confiscarea anumitor alte mărfuri. În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 a existat o ingerință în dreptul societății reclamante la bucurarea pașnică a bunurilor sale, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? Dacă este cazul, a fost necesară această interferență pentru a controla utilizarea bunurilor în interesul general? În special, interferența impune o sarcină individuală excesivă societății reclamante (a se vedea mutatis mutandis AGOSI c. Regatul Unit , 24 octombrie 1986 , § 55, Serie A nr. 108; Denisova și Moiseyeva c. Rusia , nr. 16903/03 , § 59, 1 aprilie 2010; și B.K.M. Lojistik Tasimacilik Ticaret Limited Sirketi c. Slovenia , nr. 42079/12, §§ 43-44, 17 ianuarie 2017)? Societatea reclamantă dispune de un remediu intern eficace pentru plângerea sa cu privire la bucuria pașnică a bunurilor sale în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, conform articolului 13 din Convenție?

Communicated on 1 March 2017

FOURTH SECTION

Application no. 13982/12

ALFA MOBIL 1800 S.R.O.

against Hungary

lodged on 29 February 2012

STATEMENT OF FACTS

1.

The applicant, Alfa Mobil 1800 S.R.O., is a company incorporated under Czech law, with a registered office in Brno. It is represented before the Court by Mr P. Bátki, a lawyer practising in Budapest.

A.

The circumstances of the case

2.

The facts of the case, as submitted by the applicant company, may be summarised as follows.

3.

The applicant company intended to import mobile phone accessories from Hong Kong via Hungary to the Czech Republic. The carriage of goods was arranged by Malév Hungarian Airlines (“Malév”).

4.

On 17 December 2009 the airport customs office ordered the seizure of part of a cargo (assumedly counterfeit accessories bearing the trademarks of “Nokia” and “Samsung”) and initiated criminal proceedings against an unknown perpetrator on account of false marking of goods.

5.

According to an expert opinion obtained in the course of the investigation, the seized goods were partly counterfeit and partly genuine.

6.

The accessories which had not been found to be counterfeit were released to an employee of Malév on 7 July 2010, whereas the counterfeit accessories remained under seizure.

7.

Because of the different values at stake, the prosecuting authority decided to treat separately the counterfeit Nokia and Samsung accessories. The counterfeit Nokia accessories represented a value of 1,552,000

Hungarian forints (HUF), approximately 5,500 euros (EUR), whereas the value of the counterfeit Samsung accessories amounted to HUF

50,400 (approximately EUR 180).

8

.

The value of the counterfeit Nokia accessories warranted the institution of criminal proceedings. However, those proceedings were suspended on 16 July 2010, for want of an identifiable perpetrator of the offence of false marking of goods.

9

.

On the same date the prosecuting authority found that, in so far as the counterfeit Samsung accessories were concerned, the offence fell to be examined in administrative-offence proceedings owing to the low value at stake. Consequently, that part of the proceedings was conducted by the Budapest XVIII District Municipality, acting as an administrative-offence authority. On 10 September 2010 the District Municipality discontinued those proceedings for want of an identifiable perpetrator. It nevertheless ordered the confiscation of the seized Samsung accessories.

10.

The applicant company did not obtain a copy of the decisions mentioned in paragraphs 8 and 9 above until 28 April and 3 August 2011, respectively.

11.

On 9 May 2011 the applicant company applied to the Budapest XIV and XVI District Public Prosecutor’s Office for another expert opinion in the criminal proceedings concerning the Nokia products, arguing that all the accessories were authentic. On 14 July 2011 the District Public Prosecutor’s Office rejected the application on the grounds that the applicant company was not entitled to it under Article 111(2) of the Code of Criminal Procedure. An appeal lodged by the applicant company was dismissed by the Budapest Chief Public Prosecutor’s Office on 5

September 2011.

12.

As regards the Samsung accessories, on 9 August 2011 the applicant company lodged a complaint with the District Municipality, challenging the confiscation order. The complaint was dismissed on 11 August 2011 on the grounds that section 88(1) of the Administrative Offences Act (no. LXIX of 1999) did not allow the applicant company to seek such a remedy. The applicant company was informed that it could lodge a complaint with the Budapest Prosecutor’s Office, Department for Supervision of Legality (

Budapesti Törvényességi Felügyeleti Ügyészség

) against the decision of 11

August 2011.

Accordingly, the applicant company challenged the lawfulness of the decision before the prosecuting authority, but on 29

September 2011 the latter found that the facts of the case did not warrant any intervention in the interests of legality.

B.

Relevant domestic law

13.

The Criminal Code (Act no. IV of 1978), as in force at the material time, provided:

Article 296

False marking of goods

“Any person who – without the consent of a competitor – produces a product with distinctive appearance, packaging, labelling or name, from which a competitor or his product having distinctive features can be recognised, or who acquires such a product for the purpose of placing it on the market, or who places such a product on the market, is guilty of an offence punishable by imprisonment for up to three years.”

14.

Government Decree no. 218/1999 (XII.28.) on certain administrative offences, as in force at the material time, provided:

Section 71

“(1)

Any person who – without the consent of a competitor and provided that the product’s value does not exceed HUF 100,000 – produces a product with distinctive appearance, packaging, labelling or name, from which a competitor or his product having distinctive features can be recognised, or who acquires such product for the purpose of placing it on the market, or who places such product on the market, may be fined up to HUF 100,000. ...”

15.

The relevant part of the Code of Criminal Procedure (Act no. XIX of 1998) provides:

Article 55

“(2)

In proceedings involving a criminal offence that may warrant confiscation ... the rights of the victim shall apply to the other interested party whose property may be confiscated ...”

Article 111

“...

(2)

In the course of the investigation the defendant and his defence counsel may apply for the assignment of another expert. The decision on the assignment lies with the prosecutor.”

16.

The Administrative Offences Act (no. LXIX of 1999), as in force at the material time, provided:

Section 88

“(1)

A decision ... ordering confiscation ... may be challenged by means of a complaint ... by the person against whom the proceedings are conducted, his legal representative or defence counsel.

...”

COMPLAINT

The applicant company complains, under Article 13 of the Convention read in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1, that it could not challenge the measures interfering with its property rights, notably the classification of certain goods as counterfeit by an expert and the confiscation of certain other goods.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has there been an interference with the applicant company’s right to peaceful enjoyment of its possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No.

1? If so, was that interference necessary in order to control the use of property in the general interest? In particular, did the interference impose an excessive individual burden on the applicant company (see,

mutatis mutandis

,

AGOSI v. the United Kingdom

, 24

October 1986, §

55, Series A no. 108;

Denisova and Moiseyeva v. Russia

, no. 16903/03, § 59, 1

April 2010; and

B.K.M. Lojistik Tasimacilik Ticaret Limited Sirketi v.

Slovenia

, no. 42079/12, §§ 43-44, 17 January 2017)?

2.

Did the applicant company have at its disposal an effective domestic remedy for its complaint about the peaceful enjoyment of its possessions under Article 1 of Protocol No. 1, as required by Article 13 of the Convention?