CASE OF ÖZOĞLU AND OTHERS v. TÜRKİYE

CASE OF ÖZOĞLU AND OTHERS v. TÜRKİYE (CtEDO, 2025)

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE ÖZO îȘI ALTE CAUZE v. TÜRKİYE (Aplicații nr. 10299/19 și 3 altele – a se vedea lista anexată) JUDGMENT STRASBOURG 16 ianuarie 2025 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Özoğlu și alții c. Türkiye, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea II), ședința în calitate de comitet compus din: Davor Derenčinović , Președintele Gediminas Sagatys , Stéphane Pisani , judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 5 decembrie 2024, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat în cererile împotriva Türkiye depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Guvernul turc („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau de lungimea excesivă a detenției lor anterioare. În cererea nr. 10299/19, reclamantul a formulat, de asemenea, o altă plângere în temeiul dispozițiilor Convenției. ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 5 3 AL CONVENȚIEI Reclamanții s-au plâns în principal că detenția lor preliminară a fost de lungă durată, care se bazează pe art. 3 din Convenție. Curtea observă că principiile generale referitoare la dreptul la judecată într-un timp rezonabil sau la eliberarea în curs de judecată, astfel cum sunt garantate de art. 5 § 3 din Convenție, au fost exprimate în o serie de hotărâri anterioare (a se vedea, printre multe alte autorități, Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 110, CEDH 2000 XI, și McKay c. Regatul Unit [GC], nr. 543/03, §§ 41-44, ECHR 2006 X, cu alte referințe. În principalele cauze ale Cahit Demirol c. Turcia, (nr. 18623/03, 7 iulie 2009), Galip Doğru c. Turcia, (nr. 36001/06, 28 aprilie 2015) și Tercan c. Turcia, (nr. 6158/18, 29 iunie 2021), Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiunile similare cu cele din acest caz. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea (a se vedea, de asemenea, prelungirea de trei luni introdusă prin decizia președintelui Curții în 2020 ca urmare a blocajului impus în Franța din cauza pandemiei COVID 19 (a se vedea Saakashvili c. Georgia) (dec.), nr. 6232/20 și 22394/20, §§ 46-59, 1 martie 2022) și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata detenției anterioare a reclamanților a fost nejustificată. 10. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a art. 3 din Convenție. ALTE VIOLĂȚI ALEGATE ÎN CAUZA CAUZA BON ESTABITĂ 11. Reclamantul în cererea nr. 10299/19 a prezentat o altă plângere care, de asemenea, a susținut chestiuni în temeiul Convenției, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul adăugat). (a) din Convenție, nici nu este inadmisibilă pe niciun alt motiv. În consecință, aceasta trebuie declarată admisibilă. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că aceasta dezvăluie, de asemenea, o încălcare a Convenției în funcție de constatările sale din Kavala c. Turcia (n. 28749/18, §§ 185-96, 10 decembrie 2019). APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEIUNEI 12. În ceea ce privește documentele în posesia sa și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Cahit Demirel, Galip Doğru și Tercan, citate mai sus), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. Pentru aceste motive, CURTEA, UNANIMOUS, hotărăște să se alăture cererilor; declara cererile admisibile; că aceste cereri dezvăluie încălcarea articolului 3 din Convenție în ceea ce privește detenția prealabilă nejustificată și lungă; deține că a existat o încălcare a Convenției în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul apendice); Detenții (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 16 ianuarie 2025, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Davor Derenčinović Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor care prezintă plângeri în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție (lungime excesivă a detenției preliminare și/sau lipsa unor motive relevante și suficiente de detenție) Nr. cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele reprezentantului și locația Perioada de detenție Numele instanței competente Lungimea detenției Deficiențe specifice Motivele de detenție Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine dezvoltate Suportul acordat pentru prejudiciu moral pentru reclamant (în euro) [1] Sumele acordate pentru costuri și cheltuielile pe cerere (în euro) [2] 10299/19 19/02/2019 Yaser ÖZO fragilitate și repetitivitate a argumentului angajat de instanțe (Tercan v. Turcia, nr. 6158/18, § 183, 29 iunie 2021) natura presupusei infracțiuni; suspiciunile puternice pe care le-a comis infracțiunile în cauză; severitatea pedepsei potențiale și gravitatea infracțiunilor în cauză, care au fost infracțiunile enumerate la art. 100 § 3 din Codul de procedură penală; detenția este o măsură proporțională având în vedere durata sentinței prevăzute de lege și măsurile alternative de detenție sunt insuficiente din cauza riscurilor de abscondare Art. 5 alin. (4) - lungimea excesivă a controlului judiciar al detenției: Reclamantul a depus o cerere individuală la Curtea Constituțională la 28/09/2016 și Curtea Constituțională a examinat cazul la 11/01/2019. Curtea Constituțională a declarat cererea inadmisibilă ca fiind întemeiată în mod evident. Procedura prin care Curtea Constituțională Turcă a stat cu privire la legalitatea detenției anterioare a reclamantului nu poate fi considerată compatibilă cu cerința de „velocitate” a articolului 5 § 4 (a se vedea Kavala c. Turcia nr. 28749/18, §§ 185-96, 10 decembrie 2019; un an, patru luni și douăzeci de zile înainte de Curtea Constituțională) 5.300 250 38468/20 14/08/20 Polat KONGUR 1981 Ayșe Arıkan Bursa 20/04/2015 până la 17/09/2020 İstanbul Curtea de Assize 5 ani, 4 luni și 29 zile fragilitate și repetitivitate a argumentului angajat de instanțe (Tercan c. Turcia nr. 6158/18, § 183, 29 iunie 2021) natura presupusei infracțiuni; suspiciunile puternice pe care le-a comis infracțiunile în cauză; severitatea pedepsei potențiale și gravitatea infracțiunilor în cauză, care au fost infracțiunile enumerate la art. 100 § 3 din Codul de procedură penală 6,500 250 55458/20 30/11/2020 Murat SÖδÜT 1985 Ahmet Sinan Sürücü İzmir 19/06/2016 până la 11/03/2020 İzmir Tribunalul Assize 3 ani, 8 luni și 22 de zile de fragilitate și repetitivitate a raționării utilizate de instanțe (Tercan v. Turcia nr. 6158/18, § 183, 29 iunie 2021, natura presupusei infracțiuni și faptul că a fost printre infracțiunile enumerate la art. 100 § 3 din Codul de Procedință Penală – așa-numitele „infracții catalogetice” 5,100 250 45118/22 14/09/2022 Ramazan AKYÜREK 1958 Ayșe Süeda Ünal Ankara 27/02/2015 până la 26/03/2021 İstanbul Assize Court; plângerile privind detenția nerazonabilă lungă au fost examinate de Curtea Constituțională Turcă CC la 25/05/2022 6 ani și o lună de utilizare a ipotezelor, în absența oricărei baze probatorii, a riscurilor de abscondare sau de obstruire a fragilității justiției și a repetitivității raționării utilizate de instanțe (Tercan v. Turcia, nr. 6158/18; § 183, 29 iunie 2021, suspiciunile puternice împotriva lui; natura presupusei infracțiuni și faptul că aceaceasta a fost printre infracțiunile enumerate la art. 100 § 3 din Codul de Procedință Penală – așa-numitele „delicte catalogetice”, riscul de abscondare, riscul de manipulare a probelor 6,500 250 [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamanților. [2] În plus, orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți.

SECOND SECTION

CASE OF

ÖZOĞLU AND OTHERS v. TÜRKİYE

(Applications nos. 10299/19 and 3 others – see appended list)

JUDGMENT

STRASBOURG

16 January 2025

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Özoğlu and Others v. Türkiye,

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Committee composed of:

Davor Derenčinović

, President

,

Gediminas Sagatys,

Stéphane Pisani

, judges

,

and Viktoriya Maradudina,

Acting Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 5 December 2024,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Türkiye lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The Turkish Government (“the

Government”) were given notice of the applications.

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

4.

The applicants complained of the excessive length of their pre-trial detention. In application no.

10299/19, the applicant also raised another complaint under the provisions of the Convention.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5

§

3 OF THE CONVENTION

6.

The applicants complained principally that their pre-trial detention had been unreasonably long. They relied on Article

5

§

3 of the Convention.

7.

The Court observes that the general principles regarding the right to trial within a reasonable time or to release pending trial, as guaranteed by Article 5 § 3 of the Convention, have been stated in a number of its previous judgments (see, among many other authorities,

Kudła v. Poland

[GC], no.

30210/96, § 110, ECHR 2000

‑

XI, and

McKay v. the United Kingdom

[GC], no. 543/03, §§ 41-44, ECHR 2006

‑

X, with further references).

8.

In the leading cases of

Cahit Demirel v. Turkey,

(no. 18623/03, 7 July 2009),

Galip Doğru v. Turkey,

(no. 36001/06, 28 April 2015) and

Tercan v.

Turkey,

(no. 6158/18, 29 June 2021), the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

9.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility (taking also into account the three-month extension introduced by decision of the President of the Court in 2020 as a consequence of the lockdown imposed in France on account of the

COVID

‑

19 pandemic (see

Saakashvili v. Georgia

(dec.), nos. 6232/20 and 22394/20, §§ 46-59, 1 March 2022)) and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the applicants’ pre-trial detention was unreasonably excessive.

10.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

5

§

3 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

11.

The applicant in application no. 10299/19 submitted another complaint which also raised issues under the Convention, given the relevant well-established case-law of the Court (see appended table). This complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35

§

3

(a) of the Convention, nor is it inadmissible on any other ground. Accordingly, it must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that it also discloses a violation of the Convention in the light of its findings in

Kavala v. Turkey

(no. 28749/18, §§ 185-96, 10

December 2019).

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

12.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Cahit Demirel, Galip Doğru

and

Tercan,

cited above), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the applications admissible;

Holds

that these applications disclose a breach of Article

5

§

3 of the Convention concerning the unreasonably lengthy pre-trial detention;

Holds

that there has been a violation of the Convention as regards the other complaint raised under the well-established case-law of the Court (see appended table);

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 16 January 2025, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Davor Derenčinović

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 5 § 3 of the Convention

(excessive length of pre-trial detention and/or lack of relevant and sufficient reasons for detention)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Period of detention

Name of the competent court

Length of detention

Specific defects

Grounds for detention

Other complaints under

well-stablished case

‑

law

Amount awarded for non

‑

pecuniary damage per applicant

(in euros)

[1]

Amount awarded for costs and expenses per application

(in euros)

[2]

10299/19

19/02/2019

Yaser ÖZOĞLU

1982

Zeynep Uzunali

İzmir

03/11/2015 to

29/05/2019

İzmir Assize Court

3 years, 6

months and 27 days

fragility and repetitiveness of the reasoning employed by the courts (

Tercan

v. Turkey,

no. 6158/18,

the nature of the alleged offence; the strong suspicion that he had committed the offence in question; the severity of the potential sentence and the seriousness of the offences in question, which were offences listed in Article 100 § 3 of the Code of Criminal Procedure; detention is a proportionate measure in view of the length of the sentence provided for by law, and alternative measures to detention are insufficient on account of the risks of absconding

Art. 5 (4) - excessive length of judicial review of detention:

The applicant lodged an individual application with the Constitutional Court on 28/09/2016 and the Constitutional Court examined the case on 11/01/2019. The Constitutional Court declared the application inadmissible as being manifestly ill

‑

founded.

The proceedings by which the Turkish Constitutional Court ruled on the lawfulness of the applicant’s pre-trial detention cannot be considered compatible with the “speediness” requirement of Article 5 § 4 (see

Kavala

v. Turkey

,

no. 28749/18, §§

185-96, 10

December 2019; one year, four months and twenty

‑

four days before the Constitutional Court)

5,300

250

38468/20

14/08/2020

Polat KONGUR

1981

Ayșe Arıkan

Bursa

20/04/2015 to

17/09/2020

İstanbul Assize Court

5 years, 4

months and 29 days

fragility and repetitiveness of the reasoning employed by the courts (

Tercan

v. Turkey

,

no. 6158/18,

the nature of the alleged offence; the strong suspicion that he had committed the offence in question; the severity of the potential sentence and the seriousness of the offences in question, which were offences listed in Article 100 § 3 of the Code of Criminal Procedure

6,500

250

55458/20

30/11/2020

Murat SÖĞÜT

1985

Ahmet Sinan Sürücü

İzmir

19/06/2016 to

11/03/2020

İzmir Assize Court

3 years, 8

months and 22 days

fragility and repetitiveness of the reasoning employed by the courts (

Tercan

v. Turkey

,

no. 6158/18,

the nature of the alleged offence and the fact that it was among the offences listed in Article 100 § 3 of the Code of Criminal Procedure – the so-called “catalogue offences”

5,100

250

45118/22

14/09/2022

Ramazan AKYÜREK

1958

Ayșe Süeda Ünal

Ankara

27/02/2015 to

26/03/2021

İstanbul Assize Court;

The complaints

about unreasonably lengthy detention were examined by

the Turkish Constitutional Court CC on 25/05/2022

6 years and 1

month

use of assumptions, in the absence of any evidentiary basis, of the risks of absconding or obstructing justice

fragility and repetitiveness of the reasoning employed by the courts (

Tercan

v. Turkey,

no. 6158/18,

the strong suspicions against him; the nature of the alleged offence and the fact that it was among the offences listed in Article 100 § 3 of the Code of Criminal Procedure – the so-called “catalogue offences”, risk of absconding, the risk of tampering with evidence

6,500

250

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.

[2]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.