- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 14 martie 2017
- Stat pârât
- NLD
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
A.M. împotriva Țărilor de Jos
Traducere în română Auto
Decizia nr. 48294/10 A.M. împotriva Țărilor de Jos Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 14 martie 2017 în calitate de comitet compus din: Helen Keller, președinte, Pere Pastor Vilanova, Alena Poláčková, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 23 august 2010, Având în vedere măsura intermediară indicată la 23 august 2010 guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții și faptul că această măsură intermediară a fost respectată, având în vedere observațiile factuale ale părților, având în vedere decizia din 9 noiembrie 2010 de a ridica măsura intermediară, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl A.M., este un național afgan, care s-a născut în 1965 și, la momentul introducerii cererii, locuiește în Țările de Jos.
El a fost reprezentat în fața Curții de către dl A. Vermeij, un avocat practicant în Voorburg. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Între octombrie 2001 și iulie 2010, reclamantul a depus cinci cereri de azil nereușite în Țările de Jos. La 23 august 2010, reprezentantul reclamantului a depus cererea Curții în numele reclamantului, plângând că deplasarea reclamantului în Afganistan ar încalca drepturile sale în temeiul articolului 3 din Convenție. Având în vedere planificarea deplasării reclamantului în Afganistan pentru 23 august 2010, reprezentantul reclamantului a depus, de asemenea, o cerere de măsuri intermediare în sensul articolului 39 din Regulamentul de procedură, în vederea faptului că autoritățile Țărilor de Jos ar rămâne îndepărtarea reclamantului.
În aceeași zi, în conformitate cu art. 39 din Regulamentul Curții, președintele Secțiunii a hotărât să indice Guvernului Țărilor de Jos că, în interesul părților și conducerea corectă a procedurii, reclamantul nu ar trebui expulsat în Afganistan până la 22 septembrie 2010. Președintele solicită, de asemenea, reclamantului să prezinte informații factuale suplimentare, pe care le-a făcut reclamantul la 10 septembrie 2010. La 16 septembrie 2010, președintele a hotărât să prelungească măsura intermediară indicată în temeiul articolului 39 până la 7 octombrie 2010 și să invite Guvernul să depună observații în răspuns la observațiile reclamantului din 10 septembrie 2010 până la 1 octombrie 2010. La 30 septembrie 2010, președintele a acceptat cererea Guvernului de a prelungi până la 29 octombrie 2010, termenul stabilit pentru depunerea observațiilor solicitate în răspuns.
Președintele a decis în continuare să prelungească măsura intermediară indicată în temeiul articolului 39 până la 10 noiembrie 2010. Guvernul a prezentat observații la 29 octombrie 2010. La 9 noiembrie 2010, după examinarea depunerii părților, Curtea a hotărât să ridice măsura intermediară indicată în temeiul articolului 39. La 10 noiembrie 2010, părțile au fost informate în consecință. La 10 noiembrie 2010, reclamantul a depus o nouă cerere de măsuri intermediare în sensul articolului 39 din Regulamentul Curții, care vizează să rămână în Afganistan. La 16 noiembrie 2010, președintele Secției a hotărât, în absența unor fapte noi relevante, să respingă cererea repetată a reclamantului de o măsură intermediară.
Această decizie a fost comunicată reprezentantului reclamantului la 16 noiembrie 2010, solicitându-i să informeze Curtea dacă, în aceste circumstanțe, reclamantul a dorit să mențină cererea. La 19 iunie 2012, după ce Curtea a trimis un avertisment prin poștă înregistrată, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că reclamantul a dorit să continue cererea. 10. La 30 ianuarie 2017, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că nu a putut stabili contactul cu reclamantul. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să își continue cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului.
12. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazul. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide pentru a elimina cererea din lista de cazuri. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 6 aprilie 2017. Fatoș Aracı Helen Keller Președintele adjunct al grefierului
THIRD SECTION
DECISION Application no. 48294/10 A.M. against the Netherlands The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 14 March 2017 as a Committee composed of: Helen Keller, President, Pere Pastor Vilanova, Alena Poláčková, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 23 August 2010, Having regard to the interim measure indicated on 23 August 2010 to the respondent Government under Rule 39 of the Rules of Court and the fact that this interim measure has been complied with, Having regard to the parties’ factual submissions, Having regard to the decision of 9 November 2010 to lift the interim measure, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. The applicant, Mr A.M., is an Afghan national, who was born in 1965 and, at the time of the introduction of the application, living in the Netherlands. He was represented before the Court by Mr A. Vermeij, a lawyer practising in Voorburg.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
Between October 2001 and July 2010 the applicant filed five unsuccessful asylum applications in the Netherlands.
On 23 August 2010, the applicant’s representative lodged the application with the Court on the applicant’s behalf, complaining that the applicant’s removal to Afghanistan would be in breach of his rights under Article 3 of the Convention. As the applicant’s removal to Afghanistan was scheduled for 23 August 2010, the applicant’s representative also filed a request for an interim measure within the meaning of Rule 39 of the Rules of Court to the effect that the Netherlands authorities would stay the applicant’s removal.
On the same day the President of the Section decided, under Rule 39 of the Rules of the Court, to indicate to the Netherlands Government that – in the interest of the parties and the proper conduct of the proceedings – the applicant should not be expelled to Afghanistan until 22 September 2010. The President further requested the applicant to submit additional factual information, which the applicant did on 10 September 2010.
On 16 September 2010 the President decided to prolong the interim measure indicated under Rule 39 until 7 October 2010 and to invite the Government to file comments in reply to the applicant’s submissions of 10 September 2010 by 1 October 2010.
On 30 September 2010 the President accepted the Government’s request to prolong until 29 October 2010 the time-limit fixed for filing the requested comments in reply. The President further decided to prolong the interim measure indicated under Rule 39 until 10 November 2010. The Government submitted comments on 29 October 2010.
On 9 November 2010 the Court, after having considered the parties’ submissions, decided to lift the interim measure indicated under Rule 39. The parties were informed accordingly.
On 10 November 2010 the applicant filed a fresh request for an interim measure within the meaning of Rule 39 of the Rules of Court aimed at staying his removal to Afghanistan. On 16 November 2010, the President of the Section decided, in the absence of relevant new facts, to reject the applicant’s repeat request for an interim measure. This decision was communicated to the applicant’s representative on 16 November 2010, requesting him to inform the Court whether in these circumstances the applicant wished to maintain his application. On 19 June 2012, after the Court had sent a reminder by registered mail, the applicant’s representative informed the Court that the applicant wished to pursue the application.
On 30 January 2017, in reply to a reminder of the Court sent by registered mail of its request to submit updated information concerning the applicant, the applicant’s representative informed the Court that he had not been able to establish contact with the applicant. THE LAW
The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases. Done in English and notified in writing on 6 April 2017. Fatoș Aracı Helen Keller Deputy Registrar President