CtEDO 14.03.2017 Auto

SEVINÇ AND OTHERS v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
14.03.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SEVINÇ AND OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

SEGUNDA DECIZIE DECIZIE Nr. 25854/07 Bayram SEVINÇ împotriva Turciei și alte două cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 14 martie 2017 în calitate de comitet compus din: Ksenija Turković, președinte, Jon Fridrik Kjølbro, Georges Ravarani, judecători și Hasan Bakırcı, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date indicate în tabelul anexat, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitanți, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: Reclamanții, ale căror detalii sunt prezentate în apendice, sunt resortisanți turci. Guvernul turc („Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Contractele de muncă ale reclamanților au fost încheiate fie din cauza pensionării, fie din cauza expirării perioadei contractuale. Curtea internă a constatat în conformitate cu cererile reclamanților și a ordonat fostilor angajatori să plătească datoriile în curs. În momentul în care cererile au fost introduse, reclamanții nu au fost încă plătite sumele corespunzătoare determinate de instanțele interne. Detaliile privind cererile apar în tabelul atașat. O descriere a dreptului intern poate fi găsită în Turgut și alții c. Turcia (dec.), nr. 4860/09, 26 martie 2013 și Demiroğlu și alții c. Turcia (dec.), nr. 56125/10, 4 iunie 2013. COMPLAINTE Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că, în ciuda hotărârilor din favoarea lor, autoritățile nu au plătit sumele corespunzătoare. HOTĂRÂREA având în vedere obiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. Reclamanții au plâns în temeiul articolului 6 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la neexecuția hotărârilor interne ale instanței. 10. Guvernul a remarcat că, în temeiul Legii nr. 6384, s-a înființat o nouă comisie de compensare pentru a face față cererilor privind durata procedurilor și neexecuția hotărârilor. În consecință, au susținut că reclamanții nu au epuizat măsurile interne, deoarece nu au formulat nici o cerere către Comisia de compensare. 11. Curtea observă că, după cum a subliniat Guvernul, s-a instituit în Turcia un nou remediu intern în urma aplicării procedurii de hotărâre pilot în cazul Ümmühan Kaplan c. Turcia (n. 24240/07, 20 martie 2012). Ulterior, în decizia sa în cazul Demiroğlu și alții c. Turcia (dec.), nr. 56125/10, 4 Iunie 2013), Curtea a declarat o cerere inadmisibilă din cauza faptului că reclamanții nu au putut elimina căile de recurs interne, adică noua soluție. În acest sens, Curtea a considerat, în special, că acest nou remediu a fost accesibil și capabil de a oferi o perspectiva rezonabilă de soluționare a plângerilor privind neexecuția hotărârilor. 12. Curtea constată că, în decizia sa din cauza Ümmühan Kaplan (citată mai sus, § 77), acesta a subliniat că ar putea, totuși, să examineze, în conformitate cu procedura sa normală, cererile de acest tip care au fost deja comunicate guvernului. 13. Având în vedere obiecția Guvernului cu privire la neutilizarea noului remediu intern instituit prin Legea nr. 6384, Curtea își reiterează concluzia în cazul Demiroğlu, citat mai sus, §§ 24-36, Turgut și alții Turcia (dec.), nr. 4860/09, 26 martie 2013). 14. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că cererile ar trebui respinse în temeiul articolului 35 §§ § 1 și 4 din Convenție pentru neepuizare a recoursurilor interne. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se alăture cererilor; declara cererea inadmisibilă. Adoptată în engleză și notificată în scris la 6 aprilie 2017. Hasan Bakırcı Ksenija Turković Președintele Apendicele cererii nr. Data nașterii Rezidențial Lodged la reprezentat până la data și nr. din decizia finală a instanței interne Valoarea plății care a fost ordonată în favoarea reclamantului 25854/07 Bayram SEVİNÇ 01/01/1959 Ankara 30/05/2007 Oral ÖZBAȘ 10/4/2006 Curtea de Casație, E 2005/29728 K 2006/8903 5,251,26 Liras turcă (TRY) plus dobânzi 30954/09 Abdurrahman DEMİROδLU 01/01/1972 Elazığ 28/04/2009 Hacı Muhammed TAȘ 18/9/2006 Curtea de Casație, E 2006/18798 K 2006/24020 5.704.21 (TRY) plus dobânzi 61911/09 Mustafa ÇAδIRAN 26/01/1954 Șanlıurfa 10/11/2009 Fatma Zehra EJDER 20/10/2008 Curtea de muncă Bozova, E 2006/190 K 2008/346 21.258.65 (TRY) plus dobânzi

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă