Comunicat la 14 martie 2017 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 14270/10 Erol NARLI împotriva Turciei introdusă la 15 februarie 2010 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Erol Narl Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: La 7 septembrie 1998, după ce a atins vârsta necesară pentru serviciul militar, reclamantul s-a prezentat la biroul de recrutare a armatei pentru a îndeplini formalitățile pe care trebuia să le îndeplinească înainte de începerea serviciului militar. El a făcut obiectul examinării inițiale de aptitudini medicale la serviciul militar și a fost declarat La 3 noiembrie 2000, reclamantul s-a prezentat din nou la biroul de recrutare și a fost considerat apt pentru serviciul militar, obținând o a doua scutire provizorie, din același motiv, până la 31 octombrie 2002. La 14 octombrie 2003, reclamantul și-a reînnoit anul de studii de două ori la rând, biroul de recrutare a refuzat să amâne data la care trebuia să meargă sub steaguri și l-a declarat din nou apt din punct de vedere medical pentru serviciul militar. Reclamantul nu s-a alăturat armatei și a fost căutat pentru dezertare. La 29 noiembrie 2006, reclamantul s-a prezentat la biroul de recrutare, care i-a acordat o nouă scutire provizorie din cauza reluării studiilor universitare până la 31 decembrie 2007. În ianuarie 2008, când nu a fost predat sub steaguri la data prevăzută, reclamantul a fost căutat din nou pentru dezertare. La 28 ianuarie, el s-a prezentat la biroul de recrutare și a solicitat înrolarea sa pentru a începe serviciul militar. Două zile mai târziu, el a fost transferat la comandantul de formare al primului regiment d'ae ( Manisa, unde a început să slujească în armată. Potrivit reclamantului, în timpul activităților de formare urmate în cadrul comandantului, el a întâmpinat dificultăți serioase din cauza osteoartrita șoldului [1] stânga. 10. La 26 martie 2008, reclamantul a fost internat la spital militar din Ceorlu ( În aceeași zi, biroul doctorului șef al spitalului militar întocmește un raport medical declarantul inapt pentru serviciul militar. El a raportat un diagnostic de ; [la rechemat] este inapt pentru serviciul militar în timp de pace. [El] este capabil să servească armata în timp de război. 12. Partea din raportul privind lanamineză a reclamantului menționa următoarele [...] la afirmațiile sale, [pacientul] are dureri la nivelul șoldului timp de șase ani; medicii civili pe care i-a consultat i-au indicat prezența drenajului și osteoliza la șold ; de-a lungul timpului, el este plâns de o agravare a durerii, dificultăți de mers pe jos, o limitare a mișcării și o incapacitate de a sta în picioare. El nu s-a întors la un medic; la [prezent] examen, se constată că pacientul cutie în mers ; bun pentru examinare de către consiliul de sănătate. 13. Ca urmare a acestui raport, reclamantul a primit o amânare a serviciului militar din motive de sănătate și de ieșire din armată. 14. La 14 mai 2008, la 14 mai 2008, a fost depusă o cerere prealabilă din partea Ministerului Apărării Naționale. 000 de lire turcești (TRY) pentru prejudicii materiale, deplângând faptul că au fost obligați să renunțe la muncă din cauza caracterului obligatoriu al serviciului militar, în ciuda stării sale de sănătate, și 5 000 TRY ca un prejudiciu moral pentru suferința pe care a declarat că a încercat prin efectuarea serviciului militar în același mod ca și soldații în deplină sănătate. Liniștea administrației la sfârșitul termenelor stabilite a fost respins tacit cererea. 15. La 11 iunie 2008, raportul medical din 26 martie 2008 a fost certificat de Consiliul de sănătate al forțelor armate turce și a devenit definitiv. 16. La 31 iulie 2008, reclamantul a înaintat Înaltei Curți Administrative Militare ( Prin hotărârea din 13 mai 2009, Înalta Curte l-a exonerat pe reclamant de toate cererile sale pe motiv că nu a comunicat boala sa medicilor din armată cu ocazia numeroaselor sale examinări medicale la serviciul militar, pe care le-a semnat cu ocazia acestor examinări și pe care le-a declarat apt pentru serviciul militar fără a fi formulat opoziția și pe care l-a depus voluntar pentru a servi armata prin cererea sa din 28 ianuarie 2008. În această situație, Curtea Supremă a considerat că administrația nu a comis nici o eroare prin punerea reclamantului în serviciul armatei și a statuat în sensul unei absențe a erorii sau neglijenței datorate administrației în ceea ce privește examenele medicale efectuate și tratamentele acordate. 18. La 9 septembrie 2009, Înalta Curte a respins, de asemenea, acțiunea în rectificare formulată de solicitant. Dreptul intern relevant 19. Dreptul și practica internă relevantă în speță sunt dezvoltate în Hotărârile K 39, 17 iunie 2008) și Yürekli c. Turcia 48913/99, § 30-32, 17 iulie 2008). 20. De asemenea, trebuie amintit că, în momentul faptelor, Legea nr. 1111 privind serviciul militar din 17 iulie 1927 era astfel formulată în dispozițiile sale relevante în speță: art. 1 (...) Orice om de naționalitate turcă este obligat la serviciul militar în temeiul prezentei legi.art. 28 Persoanele care figurează pe lista ultimului apel sunt separate în două grupuri diferite în conformitate cu regulamentul forțelor armate turce privind aptitudinea fizică în serviciul militar (...) : [și anume] 1. Aptitudini pentru serviciul militar 2. Inapte pentru serviciul militar. Persoanele neapte pentru serviciul militar n art. 29 alineatul (1) Un număr este atribuit fiecărei persoane considerate a fi în măsură să efectueze serviciul militar, indiferent dacă acestea prezintă sau nu un handicap. Unii dintre cei considerați inapti pentru serviciul militar sunt transferați la spital militar pentru examinare, în cazul în care administrația consideră oportun. Cele care în cele din urmă sunt considerate a fi apte pentru serviciu ca urmare a noilor examinări efectuate de către consiliile de sănătate sunt chemate să se alăture armatei art. 42 Soldații gradați și soldații simpli (erbaș ve erler ) care sunt clasificate în timpul ultimului apel ca prezentând sau nu o infirmitate sunt afectate în conformitate cu nevoile armatei (...). Soldații gradați și soldații simpli puse la dispoziția armatei atât pe teritoriul național cât și în operațiune externă trebuie să fie scutite de orice handicap. Cei care prezintă un handicap sunt repartizați serviciilor de birou sau garnizoană În versiunea sa în vigoare la momentul respectiv, Regulamentul forțelor armate turce privind abilitatea fizică în serviciul militar (Regulamentul nr. 86/11092 din 24 noiembrie 1986) dispunea de următorul articol: Examenele medicale inițiale ale celor chemați sunt efectuate (...) de doi medici, după cum urmează: sunt examinate cu atenție starea fizică și mentală, precum și organele interne, pulsul și tensiunea arterială sunt luate, înălțimea, greutatea și circumferința toracelui, în l'insuflețire și la expirarea, precum și bolile și infirmitățile observate la sfârșitul examenului sunt notate. După examinare, cei care au nevoie de asistență medicală în statul respectiv și cei în legătură cu care nu s-a putut lua nicio decizie în imediata apropiere sunt transferați la cel mai apropiat spital militar. În conformitate cu acest regulament, în timpul examinării medicale inițiale, la rechemat a fost invitat să completeze un formular care includea, printre altele, întrebări privind starea sa de sănătate. În cazul în care a raportat o boală, procedura suplimentară de examinare prevăzută la art. 5 alineatul (2) mai sus putea fi declanșată. 22. În cazul în care o boală sau o invaliditate care figurează pe lista bolilor și a invalidităților (Hastalk ve Ar mailzalar listasi) anexată la respectivul regulament a fost constatată la un numit, se luau măsuri de scutire, de amânare a serviciului sau de concediu. În conformitate cu art. 6 din același regulament, persoanele sănătoase și persoanele ale căror boli sau infirmități au fost enumerate în categoria A din lista menționată anterior au fost apte să servească armata. În schimb, bolile sau invaliditățile incluse în categoriile B și D din listă au dus la o incapacitate de serviciu militar, cu această diferență pe care a numit-o categoria D a avut o incompetență definitivă, în timp ce cea din categoria B putea, dacă este cazul, să fie numită în timp de război. Lista menționată anterior a fost astfel formulată la art. 58 [Categoria]: 8. Sechele aseptice de necroză sau distrugerea la scară largă a suprafețelor articulare care deformează mișcările și funcțiile corporale ale membrelor superioare și inferioare. Potrivit acestei dispoziții, osteoartrita șoldului s-a dovedit a fi o boală incompatibilă cu serviciul militar. GRIFS Invocând art. 5 din Convenție, reclamantul denunță o lipsă de independență și de imparțialitate a Înaltei Curți, din cauza prezenței unor membri neprofesioniști a căror carieră ar depinde de superiorii lor superiori militari. 83, 17 noiembrie 2015), se poate considera că cauza reclamantului a fost audiată de o instanță independentă și imparțială în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție [1] O patologie responsabilă de uzura cartilajului la nivelul șoldului (articulație coxo-femorală).
Communiquée le 14 mars 2017
Requête no 14270/10
Erol NARLI
contre la Turquie
introduite le 15 février 2010
1.
Le requérant, M. Erol Narlı, est un ressortissant turc né en 1978 et résidant à Ankara. Il est représenté devant la Cour par M
e
A.
Les circonstances de l’espèce
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
3.
Le 7 septembre 1998, ayant atteint l’âge requis pour le service militaire, le requérant se présenta au bureau de recrutement de l’armée pour effectuer les formalités auxquelles il devait se soumettre avant de commencer ledit service. Il y fit l’objet de l’examen initial d’aptitude médicale au service militaire et fut déclaré «
en bonne santé
». Poursuivant des études universitaires à cette époque, il fut provisoirement dispensé du service national jusqu’au 31 octobre 2000.
4.
Le 3 novembre 2000, le requérant se présenta à nouveau au bureau de recrutement et fut considéré comme apte au service militaire. Il obtint une deuxième dispense provisoire, pour le même motif, jusqu’au 31
octobre 2002.
5.
Le 14 octobre 2003, le requérant ayant redoublé son année d’études deux fois de suite, le bureau de recrutement refusa de reporter la date à laquelle l’intéressé devait se rendre sous les drapeaux et déclara celui-ci de nouveau médicalement apte au service militaire. Le requérant ne rejoignit pas l’armée et fut recherché pour désertion.
6.
Le 29 novembre 2006, le requérant se présenta au bureau de recrutement, qui lui accorda une nouvelle dispense provisoire pour cause de reprise des études universitaires, et ce jusqu’au 31 décembre 2007. À cette occasion, il fut encore déclaré médicalement apte au service militaire.
7.
Le 1
er
janvier 2008, ne s’étant pas rendu sous les drapeaux à la date prévue, le requérant fut de nouveau recherché pour désertion.
8.
Le 28 janvier suivant, il se présenta au bureau de recrutement et demanda son enrôlement pour commencer son service militaire.
9.
Deux jours plus tard, il fut transféré au commandement de formation du premier régiment d’infanterie («
le commandement
») de Manisa, où il commença à servir dans l’armée.
Selon le requérant, lors des activités de formation suivies au sein du commandement, il a rencontré des difficultés sérieuses en raison d’une arthrose de la hanche
[1]
gauche.
10.
Le 26 mars 2008, le requérant fut hospitalisé à l’hôpital militaire de
Çorlu («
l’hôpital militaire
») pour examen.
11.
Le même jour, le bureau du médecin en chef de l’hôpital militaire établit un rapport médical le déclarant inapte au service militaire. Il faisait état d’un diagnostic «
d’arthrose de la hanche gauche
», ainsi décrit
:
«
58/B/8 [l’état de santé du patient] correspond à l’alinéa 8 de la catégorie B de l’article 58 du règlement des forces armées turques
sur l’aptitude médicale au service militaire
; [l’appelé] est inapte au service militaire en temps de paix. [Il est] apte à servir l’armée en temps de guerre.
»
12.
La partie du rapport relative à l’anamnèse du requérant mentionnait ce qui suit
:
«
(...) à ses dires, [le patient] a des douleurs au niveau de la hanche depuis six – sept ans
; les médecins civils qu’il a consultés lui ont indiqué la présence de glissement et d’ostéolyse à la hanche
; au fil du temps, il s’est plaint d’une aggravation des douleurs, de difficultés à la marche, d’une limitation de mouvement et d’une incapacité à se tenir debout. Il n’est pas retourné voir un médecin
; lors du [présent] examen, il est constaté que le patient boite en marchant
; bon pour examen par le conseil de santé.
»
13.
À la suite de l’établissement de ce rapport, le requérant bénéficia d’un ajournement du service militaire pour raisons de santé et quitta l’armée.
14.
Le 14 mai 2008, l’intéressé forma une demande préalable d’indemnisation auprès du ministère de la Défense nationale. Il réclamait 10
000 livres turques (TRY) au titre du préjudice matériel, déplorant avoir été contraint de quitter son travail en raison du caractère obligatoire du service militaire, et ce en dépit de son état de santé, et 5
000
TRY au titre du préjudice moral pour la souffrance qu’il disait avoir éprouvée en accomplissant le service militaire au même titre que les soldats en pleine santé. Le silence de l’administration à l’issue des délais impartis valut rejet tacite de ladite demande.
15.
Le 11 juin 2008, le rapport médical en date du 26 mars 2008 fut certifié par le conseil de santé des forces armées turques et devint définitif.
16.
Le 31 juillet 2008, le requérant saisit la Haute Cour administrative militaire («
la Haute Cour
») d’une action en réparation, formant les mêmes demandes que celles susmentionnées.
17.
Par un arrêt du 13 mai 2009, la Haute Cour débouta le requérant de toutes ses demandes au motif qu’il n’avait pas fait part de sa maladie aux médecins de l’armée à l’occasion de ses nombreux examens d’aptitude médicale au service militaire, qu’il avait signé les formulaires remplis à l’occasion de ces examens et les décisions l’ayant déclaré apte au service militaire sans avoir formé d’opposition, et qu’il s’était porté volontaire pour servir l’armée par sa demande d’enrôlement du 28 janvier 2008. La haute juridiction considéra que, dans ces circonstances, l’administration n’avait commis aucune erreur en mettant le requérant au service de l’armée, et elle statua dans le sens d’une absence de faute ou de négligence imputable à l’administration s’agissant des examens médicaux effectués et des traitements prodigués.
18.
Le 9 septembre 2009, la Haute Cour rejeta également le recours en rectification formé par le requérant.
B.
Le droit interne pertinent
19.
Le droit et la pratique internes pertinents en l’espèce sont développés dans les arrêts
Kılınç et autres c. Turquie
(n
o
40145/98, § 33, 7
juin 2005),
Salgın c. Turquie
(n
o
46748/99, §§ 51-54, 20 février 2007),
Abdullah
Yılmaz
c.
Turquie
(n
o
21899/02, §§ 32 et 35
‑
39, 17 juin 2008) et
Yürekli c.
Turquie
(n
o
48913/99, §§ 30-32, 17 juillet 2008).
20.
Il convient en outre de rappeler que, au moment des faits, la loi n
o
1111 sur le service militaire du 17 juillet 1927 était ainsi libellée en ses dispositions pertinentes
en l’espèce :
Article 1
er
«
(...) Tout homme de nationalité turque est astreint au service militaire sur le fondement de la présente loi.
»
Article 28
«
Les [personnes figurant sur la liste du] dernier appel sont séparées en deux groupes distincts selon le règlement des forces armées turques sur l’aptitude physique au service militaire (...)
: [à savoir] 1. Aptes au service militaire 2. Inaptes au service militaire. Les personnes inaptes au service militaire n’effectuent pas ledit service. S’agissant des personnes pour lesquelles un examen médical se révèle obligatoire pour l’évaluation de l’aptitude au service militaire, les frais de déplacement et d’entretien sont couverts par l’État, selon les principes énoncés dans ledit règlement
».
Article 29 § 1
«
Un numéro est attribué à chacune des personnes jugées aptes à effectuer le service militaire, qu’elles présentent ou non un handicap. L’appel au service s’effectue dans l’ordre des numéros
attribués ».
Article 41
«
Certaines des personnes jugées inaptes au service militaire sont transférées à l’hôpital militaire pour examen, si l’administration l’estime opportun. Celles qui au final sont jugées aptes au service à la suite des nouveaux examens effectués par les conseils de santé sont appelées à rejoindre l’armée
».
Article 42
«
Les soldats gradés et les simples soldats (
erbaș ve erler
) qui sont classés lors du dernier appel comme présentant ou non une infirmité sont affectés selon les besoins de l’armée (...). Les soldats gradés et les simples soldats mis à la disposition de l’armée tant sur le territoire national qu’en opération extérieure doivent être exempts de tout handicap. Ceux qui présentent un handicap sont affectés aux services de bureau ou en garnison
; les autres services à pourvoir se voient affecter des soldats gradés et des simples soldats ne présentant aucun handicap.
»
21.
Dans sa version en vigueur à l’époque des faits, le règlement des forces armées turques sur l’aptitude physique au service militaire (règlement n
o
86/11092 du 24 novembre 1986) disposait ce qui suit
en son article
5 :
«
Les examens médicaux initiaux des appelés sont réalisés (...) par deux médecins, de la manière suivante
:
1)
l’état physique et mental ainsi que les organes internes sont attentivement examinés, le pouls et la tension artérielle sont pris, la taille, le poids et la circonférence du thorax, à l’inspiration et à l’expiration, ainsi que les maladies et invalidités observées à l’issue de l’examen sont notés.
2)
Après examen, ceux dont l’état nécessite un placement en observation médicale et ceux au sujet desquels aucune décision n’a pu être prise dans l’immédiat sont transférés à l’hôpital militaire le plus proche.
»
Toujours d’après ce règlement, lors de l’examen médical initial, l’appelé était invité à remplir un formulaire qui comportait, entre autres, des questions sur son état de santé. Lorsqu’il y signalait une maladie, la procédure d’examen complémentaire prévue à l’article 5
§
2 susmentionné pouvait être déclenchée.
22.
Dans le cas où une maladie ou une invalidité figurant dans la liste des maladies et invalidités (
Hastalık ve Arızalar listesi
) annexée audit règlement était constatée chez un appelé, des mesures d’exemption, d’ajournement du service ou de congé étaient prises.
D’après l’article 6 du même règlement, les individus en bonne santé et ceux dont les maladies ou invalidités étaient énumérées dans la catégorie
A de ladite liste étaient aptes à servir l’armée. En revanche, les maladies ou invalidités figurant dans les catégories B et D de la liste entraînaient une inaptitude au service militaire, avec cette différence que l’appelé rattaché à la catégorie D bénéficiait d’une inaptitude définitive alors que celui rattaché à la catégorie B pouvait, le cas échéant, être appelé en temps de guerre.
La liste susmentionnée était ainsi libellée en son article 58
:
«
[Catégorie]
B
: 8. Les séquelles aseptiques de nécrose ou les destructions larges de surfaces articulaires déformant les mouvements et les fonctions corporels des membres supérieurs et inférieurs.
»
D’après cette disposition, l’arthrose de la hanche se révélait être une maladie incompatible avec le service militaire.
Invoquant l’article 5 de la Convention, le requérant dénonce un manque d’indépendance et d’impartialité de la Haute Cour, en raison de la présence de membres non professionnels dont la carrière dépendrait de leurs supérieurs hiérarchiques militaires.
Eu égard aux conclusions de l’arrêt
Tanıșma c. Turquie
(n
o
32219/05, §
83, 17 novembre 2015), peut-on considérer que la cause du requérant a été entendue par un tribunal indépendant et impartial au sens de l’article
6 §
1 de la Convention
?
[1]
.
Une pathologie responsable d’une usure du cartilage de l’articulation de la hanche (articulation coxo-fémorale).