- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 15 martie 2017
- Stat pârât
- GRC
- Concluzia
- Affaire communiquée
Aigaion Oil A.E. împotriva Greciei
Traducere în română Auto
Comunicat la 15 martie 2017 Prima secțiune Cerere nr 3714/16 AIGAION OIL A.E. împotriva Greciei introdusă la 30 decembrie 2015 EXPOSAT DEFICIENȚĂ, Aigaion Oil A.E., este o societate anonimă. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul Chrysanthakis, avocat la Atena. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 27 august 2008, recurenta sesizează Tribunalul Administrativ al Pireuului cu privire la o acțiune în anulare a unei decizii a autorităților vamale în constatarea mai multor infracțiuni și impune reclamantei taxe vamale și amenzi.
Ca urmare a intrării în vigoare a legii nr. 390/2010, recursul a fost transmis Tribunalului Administrativ din Acțiune, instanță nou competentă, printr-o hotărâre din 7 iunie 2012, Curtea Administrativă de Apel a acceptat parțial acțiunea, considerând că infracțiunile vamale erau reglementate de prescripție; în schimb, aceasta a respins toate argumentele recurentei referitoare la infracțiunile de contrabandă. La 9 aprilie 2013, recurenta s-a ocupat de această hotărâre în fața Consiliului de Stat. În primul său motiv de casare, aceasta susținea că instanța administrativă de recurs nu a interpretat corect și a aplicat anumite dispoziții ale Codului vamal. În al doilea rând, faptul că hotărârea atacată nu a fost suficient de motivată în ceea ce privește existența elementului obiectiv al împăduririi de contrabandă.
În al treilea rând, că a existat o încălcare a articolului 20 alineatul (1) (protecție judiciară) și 25 alin. (1) (principiul proporționalității) din Constituție, în măsura în care instanța administrativă nu a răspuns la declarația de neconstituționalitate a dispozițiilor Codului Vamal care prevăd taxele vamale. În al patrulea rând, faptul că hotărârea atacată a comis o eroare prin respingerea argumentului potrivit căruia dreptul la un stat membru al UE de a impune taxe vamale era acoperit de prescripție. În al cincilea rând, a trebuit să se țină seama de hotărârea Tribunalului de apel penal din Pireu, care a achitat reprezentantul legal al recurentei și anumite alte persoane.
În această privință, recurenta se precedă la articolele 6 și 7 din Convenție și la hotărârea pepetanios și altele c. Grecia 3453/12, 42941/12 și 9028/13, 30 aprilie 2015). Prin Hotărârea nr. 3719/2015 din 21 octombrie 2015, Consiliul d … 18/1989 (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 3900/2010). El a respins primul și al doilea motiv pe motiv că instanța administrativă nu a exprimat o apreciere juridică cu privire la repartizarea sarcinii probei și nici nu a interpretat o normă de drept. El a respins al treilea motiv pe motiv că instanța administrativă da … A respins al patrulea motiv pentru care hotărârile menționate de recurentă se refereau la o altă întrebare și că declarația subsidiară pe care o avea el nu avea jurisprudență cu privire la această chestiune specifică era vagă.
În cele din urmă, el a respins al cincilea motiv pe motiv că nu se referea la interpretarea unei norme de drept. Dreptul și practica internă relevantă Pentru dreptul și practica internă relevante referitoare la Legea nr. 3900/2010, a se vedea în special Hotărârea Papaïoannou c. Grecia 18880/15, §§ 14-25, 2 iunie 2016). În special, art. 12 din Legea nr. 3900/2010 se citește astfel alineatele (3) și (4) din art. 53 din Decretul nr. 18/1989 (...) se înlocuiesc după cum urmează: Recursul este permis numai în cazul în care autorul său susține, prin afirmații concrete conținute în recurs, că nu există jurisprudență a Consiliului de la Ö Õ Õ Ö în materie sau în cazul în care hotărârea atacată este contrară jurisprudenței Consiliului de Õ ï ï sau unei alte instanțe supreme sau unei hotărâri definitive a unei instanțe administrative.
(...) La primul paragraf din art. 58 din Decretul nr. 18/1989 se adaugă următorul paragraf: În cazul în care nu există o hotărâre definitivă a unei instanțe administrative sau o hotărâre definitivă a unei instanțe administrative, este permisă numai în cazul în care autorul acesteia susține, prin afirmații concrete conținute în recurs, că nu există nicio jurisprudență a Consiliului de la Õ . GRIEF Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge că respingerea recursului său în fața Consiliului de Stat în conformitate cu art. 12 din Legea nr. 3900/2010, așa cum a fost aplicat în cazul său, a încălcat dreptul său de a avea acces la o instanță. ÎNTREBARE către părți Respingerea recursului recurentei în fața Consiliului de Stat conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 390/2010, astfel cum a fost aplicat în cazul său, a încălcat dreptul de acces la o instanță, garantat prin art. 6 alineatul (1) din convenție?
Părțile sunt invitate, printre altele, să argumenteze cu privire la respingerea celui de-al cincilea motiv al recurentei referitor la jurisprudența Curții.
Communiquée le 15 mars 2017
PREMIÈRE SECTION
Requête n o 3714/16
AIGAION OIL A.E.
contre la Grèce introduite le 30 décembre 2015
EXPOSÉ DES FAITS
La requérante, Aigaion Oil A.E., est une société anonyme. Elle est représentée devant la Cour par M e Ch. Chrysanthakis, avocat à Athènes. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le 27 août 2008, la requérante saisit le tribunal administratif du Pirée d’un recours en annulation d’une décision des autorités douanières constatant plusieurs infractions et imposant à la requérante des taxes douanières et des amendes. À la suite de l’entrée en vigueur de la loi n o 3900/2010, le recours fut transmis à la cour administrative d’appel, juridiction nouvellement compétente. Par un arrêt du 7 juin 2012, la cour administrative d’appel accueillit partiellement le recours en considérant que les infractions douanières étaient couvertes par la prescription.
En revanche, elle rejeta tous les arguments de la requérante relatifs aux infractions de contrebande. Le 9 avril 2013, la requérante se pourvut en cassation contre cet arrêt devant le Conseil d’Etat. Dans son premier moyen de cassation, elle alléguait que la cour administrative d’appel n’avait pas correctement interprété et appliqué certaines dispositions du code douanier. Dans le deuxième, que l’arrêt attaqué n’était pas suffisamment motivé quant à l’existence de l’élément objectif de l’infraction de contrebande. Dans le troisième, qu’il y avait violation des articles 20 § 1 (protection judiciaire) et 25 § 1 (principe de la proportionnalité) de la Constitution, dans la mesure où la cour administrative appel n’avait pas répondu à l’argument d’inconstitutionnalité des dispositions du code douanier prévoyant les taxes douanières.
Dans le quatrième, que l’arrêt attaqué avait commis une erreur en rejetant l’argument selon lequel le droit de l’Etat d’imposer des taxes douanières était couvert par la prescription. Dans le cinquième, qu’il fallait tenir compte de l’arrêt de la cour d’appel criminelle du Pirée qui avait acquitté le représentant légal de la requérante et certaines autres personnes. À cet égard, la requérante se prévalait des articles 6 et 7 de la Convention et de l’arrêt Kapetanios et autres c. Grèce (n o 3453/12, 42941/12 et 9028/13, 30 avril 2015). Par un arrêt n o 3719/2015 du 21 octobre 2015, le Conseil d’Etat rejeta le pourvoi. Plus précisément, il rejeta comme irrecevables la plupart des moyens de cassation en appliquant l’article 53 § 3 du décret n o 18/1989 (tel qu’amendé par la loi n o 3900/2010).
Il rejeta les premier et deuxième moyens au motif que la cour administrative d’appel n’avait pas exprimé une appréciation juridique sur la répartition de la charge de la preuve ni procédé à l’interprétation d’une règle de droit. Il rejeta le troisième moyen au motif que la cour administrative d’appel avait rejeté tacitement le moyen relatif à l’article 20 § 1 de la Constitution et que celui relatif à l’article 25 § 1 de la Constitution n’avait pas été soulevé en première instance. Il rejeta le quatrième au motif que les arrêts mentionnés par la requérante concernaient une autre question et que l’allégation subsidiaire qu’il n’y avait pas de jurisprudence sur cette question précise était vague.
Enfin, il rejeta le cinquième moyen au motif qu’il ne portait pas sur l’interprétation d’une règle de droit. B. Le droit et la pratique internes pertinents Pour le droit et la pratique internes pertinents concernant la loi n o 3900/2010, se référer notamment à l’arrêt Papaïoannou c. Grèce (n o 18880/15, §§ 14-25, 2 juin 2016). Plus particulièrement, l’article 12 de la loi n o 3900/2010 se lit ainsi : « 1. Les paragraphes 3 et 4 de l’article 53 du décret n o 18/1989 (...) sont remplacés comme suit : Le pourvoi est permis seulement lorsque son auteur soutient, par des allégations concrètes contenues dans le pourvoi, qu’il n’existe pas de jurisprudence du Conseil d’Etat en la matière ou que l’arrêt attaqué est contraire à la jurisprudence du Conseil d’Etat ou d’une autre cour suprême ou à une décision définitive d’une juridiction administrative.
(...) 2. Au premier paragraphe de l’article 58 du décret n o 18/1989 est ajouté l’alinéa suivant : L’appel est permis seulement lorsque son auteur soutient, par des allégations concrètes contenues dans le pourvoi, qu’il n’existe pas de jurisprudence du Conseil d’Etat en la matière ou que l’arrêt attaqué est contraire à la jurisprudence du Conseil d’Etat ou d’une autre cour suprême ou à une décision définitive d’une juridiction administrative. » GRIEF Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint que le rejet de son pourvoi devant le Conseil d’Etat en application de l’article 12 de la loi n o 3900/2010, tel qu’il a été appliqué dans son cas, a emporté violation de son droit d’accès à un tribunal.
QUESTION AUX PARTIES
Le rejet du pourvoi de la requérante devant le Conseil d’Etat en application de l’article 12 § 1 de la loi n o 3900/2010, tel qu’il a été appliqué dans son cas, a-t-il emporté violation de son droit d’accès à un tribunal, garanti par l’article 6 § 1 de la Convention ? Les parties sont notamment invitées à argumenter sur le rejet du 5 e moyen de la requérante relatif à la jurisprudence de la Cour.