MARTINS RIBEIRO AND OTHERS v. PORTUGAL

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 10873/25 Octávio Manuel MARTINS RIBEIRO împotriva Portugaliei și a altor trei cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 13 ianuarie 2026 în calitate de comitet compus din: Anja Seibert-Fohr, președintele Ana Maria Guerra Martins, András Jakab , judecători și Crina Kaufman , grefier adjunct al secțiunii interioare având în vedere: cererile împotriva Republicii Portugheze depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către reclamanții enumerați în tabelul anexat („reclamanții”), la 4 aprilie 2025; după deliberare, hotărăște după cum urmează: Primul reclamant este directorul unui cunoscut ziar tabloid numit Correio da Manhã („CM”), care face parte din același grup de mass-media ca Correio da Manhã T.V. („CMTV”), unde al doilea, al treilea și al patrulea reclamant lucrează ca jurnaliști. Cazul se referă la o hotărâre a Curții de Apel de la Lisabona care ordonă reclamanților să plătească compensații F.C., un jurnalist cunoscut, pentru prejudecățile cauzate de reputația ei de articole de știri și de o emisie de emisii care au susținut întrebarea implicarii ei într-o anchetă penală de mare profil. În baza articolului 10 din Convenție, reclamanții au susținut că decizia instanței și-a încălcat dreptul la libertate de expresie. La 21 noiembrie 2014, un fost prim-ministru, J.S., a fost arestat și a dat statutul de inculpat într-o anchetă penală privind corupția, frauda fiscală și spălarea de bani. F.C. a fost partenerul J.S. pentru o perioadă nedeterminată. La o dată neespecificată, s-a acordat o cerere de jurnaliști la CM, alții decât reclamanții, de a interveni ca asistenți ai procurorului public ( asistenți ) în procedurile penale. Astfel, au primit acces la dosarul de caz, inclusiv înregistrarea audio a conversațiilor telefonice înregistrate, care au fost utilizate ca sursă de informații de către societatea media. La 20 octombrie 2015 CM a publicat un articol scris de reclamanții al doilea, al treilea și al patrulea intitulat “F.C. – prietena joacă cu averea fostului șef al guvernului”. La 6 martie 2016 un raport de știri a fost difuzat de CMTV și un articol publicat în CM, elaborat de reclamanții al treilea și al patrulea, intitulat “fosta soție și fosta iubită au ajutat să ascundă banii: [soția co-conspirator ales] și F.C. Raportul de știri a afirmat că F.C. plănuia să cumpere un apartament cu bani de la un presupus co-conspirator al J.S. și că au vizitat împreună o casă în valoare de trei milioane de euro, precum și o fermă. În plus, a afirmat că au cheltuit 20.000 de euro (EUR) într-o casă de închiriere de zece zile în timpul unei vacanțe pe care cuplul le-a luat cu presupusul conspirator al J.S. și cu soția sa în vara anului 2014. În plus, raportul de știri a declarat că jurnaliști din CM, în calitate de asistenți ai procurorului public în procedura penală (a se vedea punctul 3 mai sus), a solicitat că F.C. la 17 septembrie 2016 CM a publicat un articol scris de S.T., un jurnalist din CM, intitulat "F.C. ar fi putut fi fotografiat făcând sex", în care au susținut că un fost prieten al F.C. a avut poze în toată casa lui făcând sex. La o dată neespecificată F.C. a instituit proceduri de răspundere civilă împotriva primului reclamant ca director al CM, și jurnaliștii săi, și anume al doilea, al treilea, al patrulea reclamant și al S.T., și împotriva grupului media. La 31 ianuarie 2024 Curtea de District a Lisabona a constatat că erau civil responsabili față de F.C. și a ordonat grupului de presă, reclamanților și S.T. să plătească împreună, în sume egale, compensații de 25 000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale, în conformitate cu articolele 483 și 484 din Codul Civil, secțiunea 14 din Statutul Jurnaliștilor (Legea nr. 1/99, astfel cum a fost modificată de Legea nr. 64/2007) și art. 1 §§ 1 și 4 din Codul de etică pentru jurnaliști. Referindu-se la jurisprudența Curții și la articolele 8 și 10 din Convenție, Curtea de District de la Lisabona a recunoscut că ancheta penală în curs în cazul J.S. (a se vedea punctul 2 mai sus) a constituit o chestiune de interes public. Balanțând libertatea de exprimare a reclamanților cu dreptul de onoare și reputație al F.C., a constatat că nu există dovezi care să susțină utilizarea expresiei “jocuri cu avere” și „a ajutat ascunde banii” folosite în articolul publicat în CM la 20 octombrie 2015 și în difuzarea din 6 martie 2016, care a îndoieli despre probitatea F.C.. Curtea de district de la Lisabona a continuat să ia în considerare faptul că utilizarea expresii în cauză a depășit dreptul de a informa (a se vedea alineatele (3) și (5) mai sus). În ceea ce privește articolul publicat la 17 septembrie 2016, Curtea de district a constatat că nu s-a referit la investigația în curs în cadrul J.S. și, prin urmare, nu a fost o chestiune de interes public (a se vedea punctul 6). La 3 decembrie 2024, Curtea de Apel din Lisabona a confirmat suma globală a compensației care urmează să fie acordată F.C., dar a determinat compensația datorată, ținând seama de fiecare articol și de fiecare raport de știri în cauză, după cum urmează. 2015 (a se vedea punctul 3 de mai sus), acesta a ordonat celor patru solicitanți și societatea media să plătească în comun, în sume egale, 8,000 EUR. Pentru daunele cauzate de emisiunea din 6 martie 2016 (a se vedea punctul 5 de mai sus), primii solicitanți, al treilea și al patrulea și societatea media au fost ordonate să plătească în comun, în sume egale, 10.000 EUR. În ceea ce privește daunele suportate de F.C. Datorită articolului scris de S.T. și publicat la 17 septembrie 2016 (a se vedea punctul 6 de mai sus), primul reclamant a fost ordonat să plătească 7 000 EUR în sume egale cu S.T. și societatea media. În raționamentul său, Curtea de Apel de la Lisabona a citat hotărârea Curții în cazul António Emídio și Soares Gomes da Cruz c. Portugal ([Comitet], nr. 75637/13 și 8114/14, 24 septembrie 2019) și a făcut trimitere la testul efectuat de Curte în raționarea hotărârii sale. Aplicarea aceluiași test la declarația „F.C. joacă cu avere”, care a fost titlul articolului 20 octombrie 2015 și raportul de știri transmis la 6 martie 2016, Curtea de Apel a constatat că acestea au fost ofensive pentru onorarea F.C. deoarece nu se bazau pe dovezi credibile pentru a susține acuzațiile că a acționat ilegal, menționând că raportul de știre în sine a afirmat că nu a primit statutul de inculpat în cadrul procedurii (a se vedea punctele 3 și 5 de mai sus). În ceea ce privește articolul publicat la 17 septembrie 2016 (a se vedea punctul 6 de mai sus), Curtea de Apel a concluzionat că aceasta se referă la viața privată a F.C. și nu a contribuit la o dezbatere de interes public, deoarece nu se referă la ancheta penală care urmează să fie efectuată împotriva J.S. 11. În baza articolului 10, reclamanții au plâns că hotărârile interne care au fost luate împotriva lor au încălcat dreptul la libertate de exprimare. EVALUAREA TRIBUNALULUI 12. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. 13. Curtea consideră că hotărârile pronunțate împotriva reclamanților au constituit o ingerință în dreptul lor la libertatea de exprimare în temeiul articolului 10 § 1 din Convenție și constată, de asemenea, că interferența a fost „prevăzută prin lege”, deoarece se bazează pe dispoziții legislative relevante (a se vedea punctul 9 mai sus). Acesta acceptă faptul că interferența se plângea că a urmărit unul dintre obiectivele legitime menționate la art. 10 alineatul (2) din Convenție, și anume dreptul la onoare și reputație. Răspunde să se asigure dacă interferența se plânge a fost necesară într-o societate democratică. 14. Principiile generale relevante ale jurisprudenței Curții sunt bine reglementate și sunt rezumate în Bédat c. Elveția ([GC], nr. 56925/08, §§ 48-54, 29 martie 2016). Criteriile care trebuie aplicate pentru echilibrarea dreptului la libertate de exprimare în temeiul articolului 10 împotriva dreptului la reputație sunt stabilite în Axel Springer AG c. Germania ([GC], nr. 39954/08, §§ 90-95, 7 februarie 2012) și Couderc și Hachette Filipacchi Associés c. Franța ([GC], nr. 40454/07, § 93, ECHR 2015 (extracturi)). 15. Curtea constată că reclamanții au fost considerați responsabili pentru publicarea trei articole în ziarul CM și pentru o difuzare pe CMTV (a se vedea punctele 3-9 de mai sus). 16. Instanțele interne stabilite și Curtea sunt de acord cu concluziile lor, că subiectul articolelor și transmisiei în cauză (a se vedea punctele 3-9 de mai sus). 3-5 mai sus) a fost o chestiune de interes public considerabil în ceea ce privește o anchetă judiciară asupra fostului prim-ministru pentru corupție, fraudă fiscală și spălare de bani. În ceea ce privește modul în care reclamanții au obținut documentul, Curtea constată că s-a constatat că au obținut-o de la colegii care au intervenit în procedura penală ca asistenți ai procurorului public (a se vedea punctul 3 de mai sus). 17. Curtea internă a constatat că acuzațiile formulate în articolele și transmisia referitoare la ancheta penală în curs de desfășurare au fost de natură gravă și au mers dincolo de dreptul de a informa, în special având în vedere utilizarea anumitor expresii și lipsa de dovezi pentru a le susține, așa cum se dovedește prin faptul că F.C. nu a primit statutul de inculpat în cadrul procedurii (a se vedea paragrafele) 8 și 10 mai sus). Curtea constată că expresii în cauză, „a ajutat să ascundă banii” și „jucări cu avere”, au pus la îndoială probitatea lui F.C., încercând să implice că știa despre greșelile investigate și a fost implicată în presupusa activitate penală a J.S., în ciuda lipsei unei baze de fapt pentru aceste afirmații. 18. În ceea ce privește articolul publicat la 17 septembrie 2016 (a se vedea paragraful) 6 de mai sus), Curtea este de acord cu instanța internă că subiectul nu a avut legătură cu ancheta în curs și, prin urmare, nu a contribuit la orice dezbatere de interes general. Astfel, constată că singurul scop al articolului a fost să satisfacă curiozitatea unui anumit cititor cu privire la detaliile vieții private ale F.C. (a se vedea Von Hannover c. Germania (nu [GC], nos. În ceea ce privește natura și gravitatea sancțiunilor impuse, Curtea de Apel din Lisabona a constatat că reclamanții erau civil responsabili față de F.C. și le-a ordonat să plătească compensații pentru prejudiciile morale susținute (a se vedea punctul 9 mai sus). Curtea nu consideră că aceste sume sunt disproporționate având în vedere natura și gravitatea acuzațiilor formulate în ceea ce privește F.C.20. 10 din Convenția și din C.F. dreptul de onoare și reputație în temeiul articolului 8, ținând seama de criteriile stabilite în jurisprudența Curții. Prin urmare, Curtea nu are niciun motiv să își înlocuiască opiniile față de cele ale instanțelor interne. 21. Rezultă că cererile sunt manifestament nefondate și trebuie respinse, în conformitate cu art. 35 §§ §§ 3 a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; declara cererile inadmisibile. Adoptate în limba engleză și notificate în scris la 5 februarie 2026. Crina Kaufman Anja Seibert-Fohr Președintele adjunct al Registrului interimar Apendicele Apendicele cauzelor: nr. cerere nr. Denumire de caz Lodged on Solicitant An of Residence Place of Residence Nationality Reprezentat de 10873/25 Martins Ribeiro v. Portugalia 04/04/2025 Octávio Manuel MARTINS RIBEIRO 1961 Lisabona Portugheză Madalena DE AZEREDO PERDIGÃO 10901/25 Salgado Fonseca v. Portugal Ana Isabel SALGADO FONSECA 1987 Lisabona Portugheză 1102/25 Ferreira e Castro da Costa Laranjo v. Portugalia Tânia Alexandra FERREIRA E CASTRO DA COSTA LARANJO 1972 Lisabona Portugheză 1110/25 Campos Dâmamo v. Portugal Eduardo José CAMPOS DÂMASO 1962 Lisabona Portugheză

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 10873/25

Octávio Manuel MARTINS RIBEIRO against Portugal

and 3 other applications

(see list appended)

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 13

January 2026 as a Committee composed of:

Anja Seibert-Fohr,

President

,

Ana Maria Guerra Martins,

András Jakab

, judges

,

and Crina Kaufman,

Acting Deputy Section Registrar

,

Having regard to:

the applications against the Portuguese Republic lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by the applicants listed in the appended table (“the applicants”),

on 4 April 2025;

Having deliberated, decides as follows:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

The first applicant is the director of a well-known tabloid newspaper

called

Correio da Manhã

(“CM”), which is part of the same media group as

Correio da Manhã T.V.

(“CMTV”), where the second, third, and fourth applicants work as journalists. The case concerns a judgment of the Lisbon Court of Appeal ordering the applicants to pay compensation to F.C., a well-known journalist, for prejudice caused to her reputation by news articles and a broadcast which raised the question of her involvement in a high-profile criminal investigation. Relying on Article 10 of the Convention, the applicants alleged that the court’s decision had infringed their right to freedom of expression.

2

.

On 21 November 2014 a former Prime Minister, J.S., was arrested and given the status of defendant in a criminal investigation into corruption, tax fraud and money laundering. F.C. had been J.S.’s partner for an undetermined period.

3

.

On an unspecified date, a request by journalists at CM, others than the applicants, to intervene as assistants to the public prosecutor (

assistentes

) in the criminal proceedings was granted. As such, they were given access to the case file, including the audio recording of taped telephone conversations, which were used as a source of information by the media company.

4.

On 20 October 2015 CM published an article written by the second, third and fourth applicants titled “F.C. – girlfriend plays with fortune of the ex-head of government”.

5

.

On 6 March 2016 a news report was broadcast by CMTV and an article published in CM, prepared by the third and fourth applicants, titled “ex-wife and ex-girlfriend helped hide the money: [alleged co-conspirator’s wife] and F.C. used [J.]S.’s millions”. The news report alleged that F.C. had planned to buy an apartment with money from an alleged co-conspirator of J.S. and that they had together visited a house worth three million euros, as well as a farm. It further alleged that they had spent 20,000 euros (EUR) in a ten-day rental house during a holiday that the couple had taken with J.S.’s alleged co-conspirator and his wife in the summer of 2014. Moreover the news report stated that journalists from CM, in their capacity as assistants to the public prosecutor in the criminal proceedings (see paragraph 3 above), had requested that F.C. be given the status of defendant in the proceedings, but that their request had been refused.

6

.

On 17 September 2016 CM published an article written by S.T., a CM journalist, titled “F.C. may have been photographed having sex”, in which they alleged that an ex-boyfriend of F.C. had pictures all over his house of them having sex.

7.

On an unspecified date F.C. instituted civil liability proceedings against the first applicant as director of CM, and its journalists, namely the second, third, fourth applicants and S.T., and against the media group. On 31

January

2024 the Lisbon District Court found they were civilly liable towards F.C. and ordered the media group, the applicants and S.T. to pay jointly, in equal amounts, compensation of 25,000 euros (EUR) in respect of non-pecuniary damage, pursuant to Articles 483 and 484 of the Civil Code, section 14 of the Statute of Journalists (Law no. 1/99, as amended by Law no.

64/2007), and Article 1 §§ 1 and 4 of the Code of Ethics for Journalists.

8

.

Referring to the Court’s case-law and Articles 8 and 10 of the Convention, the Lisbon District Court recognised that the ongoing criminal investigation into J.S. (see paragraph 2 above) constituted a matter of public interest. Balancing the applicants’ freedom of expression with F.C.’s right to honour and reputation, it found that there was no evidence to substantiate the use of the expressions “plays with fortune” and “helped hide the money” used in the article published in CM on 20 October 2015 and the broadcast of 6

March 2016, which raised doubts about F.C.’s probity. The Lisbon District Court went on to consider that the use of the expressions in question had gone beyond the right to inform (see paragraphs 3 and 5 above). As regards the article published on 17 September 2016, the District Court found it did not relate to the ongoing investigation into J.S., and therefore, was not a matter of public interest (see paragraph 6 above).

9

.

On 3 December 2024 the Lisbon Court of Appeal confirmed the overall compensation amount to be awarded to F.C. but determined the compensation owed, taking into consideration each article and news report in issue, as follows. For the damage caused due to the article published on 20

October

2015 (see paragraph 3 above), it ordered the four applicants and the media company to pay jointly, in equal amounts, EUR 8,000. For the damage caused by the broadcast of 6 March 2016 (see paragraph 5 above), the first, third and fourth applicants and the media company were ordered to pay jointly, in equal amounts, EUR 10,000. With regard to the damage sustained by F.C. owing to the article written by S.T. and published on 17

September 2016 (see paragraph 6 above), the first applicant was ordered to pay EUR

7,000 jointly in equal amounts with S.T. and the media company.

10

.

In its reasoning, the Lisbon Court of Appeal cited the Court’s judgment in the case of

António Emídio and Soares Gomes da Cruz v.

Portugal

([Committee], nos. 75637/13 and 8114/14, 24

September

2019) and referred to the test carried out by the Court in the reasoning of its judgment. Applying the same test to the statement “F.C. plays with fortune”, which was the title of the article of 20 October 2015, and the news report broadcast on 6 March 2016, the Court of Appeal found that they were offensive to F.C.’s honour as they were not based on credible evidence to support the allegations that she had acted illegally, noting that the news report itself stated that she was not given defendant status in the proceedings (see paragraphs 3 and 5 above). As regards the article published on 17

September 2016 (see paragraph 6 above), the Court of Appeal found that it concerned F.C.’s private life and did not contribute to a debate of public interest as it did not concern the criminal investigation pending against J.S.

11.

Relying on Article 10, the applicants complained that the domestic decisions given against them had breached their right to freedom of expression.

THE COURT’S ASSESSMENT

12.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision.

13.

The Court considers that the judgments delivered against the applicants constituted an interference with their right to freedom of expression under Article 10 § 1 of the Convention. It also finds that the interference was “prescribed by law”, as it was based on relevant legislative provisions (see paragraph 9 above). It accepts that the interference complained of pursued one of the legitimate aims referred to in paragraph

2 of Article 10 of the Convention, namely the right to honour and reputation. It remains to be ascertained whether the interference complained of was necessary in a democratic society.

14.

The relevant general principles of the Court’s case-law are well settled and were summarised in

Bédat v. Switzerland

([GC], no. 56925/08, §§

48-54, 29

March 2016). The criteria to be applied for balancing the right to freedom of expression under Article 10 against the right to reputation are laid down in

Axel Springer AG v. Germany

([GC], no. 39954/08, §§

90-95, 7

February

2012), and

Couderc and Hachette Filipacchi Associés v.

France

([GC], no.

40454/07, § 93, ECHR 2015 (extracts)).

15.

The Court notes that the applicants were held liable for the publication of three articles in the CM newspaper and a broadcast on CMTV (see paragraphs

3-9 above).

16.

The domestic courts established, and the Court agrees with their findings, that the subject matter of the articles and broadcasts in question (see paragraphs

3-5 above) was a matter of considerable public interest as they concerned a judicial investigation into the former prime minister for corruption, tax fraud and money laundering. As regards the way in which the applicants obtained the material, the Court notes that it was established that they had obtained it from colleagues who were intervening in the criminal proceedings as assistants to the public prosecutor (see paragraph 3 above).

17.

The domestic courts found that the allegations made in the articles and broadcast concerning the ongoing criminal investigation were of a serious nature and went beyond the right to inform, in particular in view of the use of certain expressions and the lack of evidence to support them, as evidenced by

the fact that F.C. was not given defendant status in the proceedings (see paragraphs

8 and 10 above). The Court notes that the expressions in question, “helped hide the money” and “plays with fortune”, brought into question F.C.’s probity, seeking to imply that she knew about the wrongdoing under investigation and was involved in J.S.’s alleged criminal activity, despite the lack of a factual basis for such claims.

18.

As regards the article published on 17 September 2016 (see paragraph

6 above), the Court agrees with the domestic court that the subject matter was unrelated to the ongoing investigation, and did not, therefore, contribute to any debate of general interest. As such, it finds that the sole purpose of the article was to satisfy the curiosity of a particular readership regarding the details of F.C.’s private life

(see

Von Hannover v.

Germany (no.

2)

[GC], nos.

40660/08 and 60641/08, § 103, ECHR 2012).

19.

Regarding the nature and the severity of the sanctions imposed, the Court notes that the Lisbon Court of Appeal found that the applicants were civilly liable towards F.C. and ordered them to pay compensation to her for the non-pecuniary damage sustained (see paragraph 9 above). The Court does not find these amounts to be disproportionate in view of the nature and seriousness of the allegations made regarding F.C.

20.

The foregoing considerations are sufficient to enable the Court to conclude that the domestic courts struck a fair balance, within their margin of appreciation, between the applicants’ right to freedom of expression under Article

10 of the Convention and F.C.’s right to honour and reputation under Article

8, taking into account the criteria set out in the Court’s case-law. The Court has therefore no reason to substitute its views for those of the domestic courts.

21.

It follows that the applications are manifestly ill-founded and must be rejected, pursuant to Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to join the applications;

Declares

the applications inadmissible.

Done in English and notified in writing on 5 February 2026.

Crina Kaufman

Anja Seibert-Fohr

Acting Deputy Registrar

President

Appendix

List of cases:

No.

Application no.

Case name

Lodged on

Applicant

Year of Birth

Place of Residence

Nationality

Represented by

1.

10873/25

Martins Ribeiro

v. Portugal

04/04/2025

Octávio Manuel MARTINS RIBEIRO

1961

Lisbon

Portuguese

Madalena DE AZEREDO PERDIGÃO

2.

10901/25

Salgado Fonseca

v. Portugal

Ana Isabel SALGADO FONSECA

1987

Lisbon

Portuguese

3.

11102/25

Ferreira e Castro da Costa Laranjo

v. Portugal

Tânia Alexandra FERREIRA E CASTRO DA COSTA LARANJO

1972

Lisbon

Portuguese

4.

11110/25

Campos Dâmaso

v. Portugal

Eduardo José CAMPOS DÂMASO

1962

Lisbon

Portuguese