CASE OF STURUA v. GEORGIA

Reclamantul s-a născut în 1953 și trăiește în Tbilisi. La 15 mai 1999, reclamantul a fost numit președinte al Curții de district Abasha pentru un mandat de zece ani. La 3 decembrie 2004, Consiliul Suprem al Justiției a inițiat proceduri disciplinare împotriva reclamantului în temeiul articolului 2 alineatul (2) litera (e) din Actul din 22 februarie 2000 privind procedurile disciplinare împotriva judecătorilor de instanțe ordinare (denumit în continuare „Legea privind procedurile disciplinare” – a se vedea punctele 15-18 de mai jos). El a fost acuzat în special de a păstra un dosar penal timp de șase luni după retragerea din caz la 29 octombrie 2003. La 23 decembrie 2004, un comitet al Consiliului disciplinar al judecătorilor (denumit în continuare „panelul”), compus din dl K.K.

(președintele grupului și raportor), dl G.Ch, dl D.S. și domnul Th.Th., a luat în considerare cazul în cadrul unei audieri orale. Potrivit transcrisului audierii, reclamantul a admis actul de neglijență de care a fost acuzat. După examinarea circumstanțelor cauzei, comitetul a constatat că reclamantul a fost vinovat din cauza încălcării în cauză. Acesta a considerat comportamentul său cu atât mai grav, deoarece acuzații din acest caz au fost în detenție la momentul respectiv și pentru că el a avut datoria, în temeiul articolului 6 din Convenție, de a acționa cu prompt și fără vină. Comitetul a luat în considerare natura încălcării, pe care le-a considerat gravă, precum și existența unei alte măsuri disciplinare împotriva reclamantului în trecut, și a hotărât să-l îndepărteze din birou.

La 29 decembrie 2004, reclamantul a depus un recurs la Consiliul disciplinar al judecătorilor (denumit în continuare „Consiliul disciplinar”) privind punctele de fapt și de drept în temeiul articolului 60 alineatul (1) din Legea privind procedurile disciplinare (a se vedea punctul 17 mai jos). El a pus la îndoială evaluarea circumstanțelor cazului și aplicarea dispozițiilor juridice la faptele stabilite în decizia din 23 decembrie 2004. Apelul său a fost examinat într-o sesiune plenară a Consiliului disciplinar compus din opt membri, inclusiv aceleași patru, dl K.K., dl G.Ch, dl D.S. și domnul Th.Th, care stătea la prima audiere. Ca înainte, d-le K.K. a acționat ca președinte și raportor în examinarea apelului reclamantului.

10. Prin decizia din 27 ianuarie 2005, Consiliul disciplinar a susținut în unanimitate decizia Comitetului din 23 decembrie 2004 în întregime. Instanța de apel a confirmat faptul că organismul inferior a stabilit corect faptele și a aplicat legea relevantă la constatările de fapt. 11. Reclamantul a depus apoi un recurs în fața Curții Supreme în temeiul articolului 74 din Legea privind procedurile disciplinare, astfel cum a fost modificată la 25 februarie 2005 (a se vedea punctul 18 mai jos). El susține că nu i s-a dat atenție că ar putea să apară în fața comitetului și că a fost o întârziere în cadrul Consiliului disciplinar care examină apelul său. El a afirmat, de asemenea, că, în temeiul articolului 6 din Convenție, cei patru membri ai grupului care au luat decizia din 23 decembrie 2004 nu au avut dreptul de a sta ulterior în ședința de apel a Consiliului disciplinar.

12. Într-o hotărâre din 11 iulie 2005, Curtea Supremă a respins recursul de casație al reclamantului ca fiind nefondat. Pe baza tranșei, s-a constatat că el a fost, de fapt, prezent la audiere a Comitetului la 23 decembrie 2004 și a fost în măsură să-și declare cazul fără obstacol, în contravenție cu afirmația sa. La audiere, reclamantul a admis actului de neglijență cu care a fost acuzat. Curtea Supremă a respins acuzația de întârziere în examinarea cauzei de către Consiliul disciplinar, menționând că aceasta din urmă și-a dat hotărârea în termenul legal de o lună. Curtea Supremă a constatat, de asemenea, că prezența a patru membri ai grupului în calitate de participanți la procedurile ulterioare ale Consiliului disciplinar nu a încălcat cerințele articolului 22 și 24 din Legea privind procedurile disciplinare (a se vedea punctul 17 mai jos).

5. The applicant was born in 1953 and lives in Tbilisi. 6. On 15 May 1999 the applicant was appointed President of the Abasha District Court for a ten-year term. 7. On 3 December 2004 the Supreme Council of Justice initiated disciplinary proceedings against the applicant under section 2(2)-(e) of the Act of 22 February 2000 on Disciplinary Proceedings against Judges of Ordinary Courts (hereinafter, “the Disciplinary Proceedings Act” – see paragraphs 15-18 below). He was accused in particular of having retained a criminal case file for six months after withdrawing from the case on 29 October 2003. 8. On 23 December 2004 a Panel of the Disciplinary Council of Judges (hereinafter, “the Panel”), composed of Mr K.K.

(the President of the Panel and rapporteur), Mr G.Ch, Mr D.S. and Mr Th.Th., considered the case at an oral hearing. According to the transcript of the hearing, the applicant admitted to the act of negligence he had been accused of. After examining the circumstances of the case, the Panel found the applicant guilty of the misconduct in question. It considered his conduct all the more serious because the defendants in the case had been in detention at the time and because he had had a duty, under Article 6 of the Convention, to act promptly and without fault. The Panel took into account the nature of the misconduct, which it classified as serious, and the existence of another disciplinary measure against the applicant in the past, and decided to remove him from office.

9. On 29 December 2004 the applicant lodged an appeal with the Disciplinary Council of Judges (hereinafter, “the Disciplinary Council”) on points of fact and law under section 60(1) of the Disciplinary Proceedings Act (see paragraph 17 below). He questioned the assessment of the circumstances of the case and the application of the legal provisions to the established facts in the decision of 23 December 2004. His appeal was examined at a plenary session of the Disciplinary Council composed of eight members, including the same four, Mr K.K., Mr G.Ch., Mr D.S. and Mr Th.Th, who had sat at the first hearing. As before, Mr K.K. acted as President and rapporteur in the examination of the applicant’s appeal.

10. By a decision of 27 January 2005, the Disciplinary Council unanimously upheld the Panel’s decision of 23 December 2004 in its entirety. The appellate instance confirmed that the lower body had correctly established the facts and applied the relevant law to the factual findings. 11. The applicant then lodged an appeal on points of law with the Supreme Court under section 74 of the Disciplinary Proceedings Act, as amended on 25 February 2005 (see paragraph 18 below). He argued that he had not been given notice that he could appear before the Panel and that there had been a delay in the Disciplinary Council examining his appeal. He also stated that under Article 6 of the Convention the four members of the Panel who had taken the decision of 23 December 2004 had not had the right to sit subsequently in the Disciplinary Council appeal hearing.

12. In a judgment of 11 July 2005, the Supreme Court dismissed the applicant’s cassation appeal as ill-founded. Based on the transcript, it found that he had in fact been present at the Panel hearing on 23 December 2004 and had been able to state his case without impediment, contrary to his allegation. At the hearing the applicant had admitted to the act of negligence with which he had been charged. The Supreme Court rejected the allegation of a delay in the examination of the case by the Disciplinary Council by noting that the latter had given its ruling within the statutory time-limit of one month. The Supreme Court also found that the presence of four members of the Panel as participants in the subsequent Disciplinary Council proceedings had not contravened the requirements of sections 22 and 24 of the Disciplinary Proceedings Act (see paragraph 17 below).