Grumeza împotriva Republicii Moldova

A fost comunicată la 30 martie 2017 a doua secțiune Cerere nr. 26015/13 Maxim GRUMEZA împotriva Republicii Moldova introdusă la 23 martie 2013 CU PRIVIRE LA LEFFARE Cererea se referă la o afirmație a reclamantului potrivit căreia a fost găsit vinovat de comiterea unei infracțiuni, încălcând dreptul său la un proces echitabil. La data de 14 august 2011, lamaie, la ghidonul motocicletei sale, și un șofer auto au fost implicate într-un accident rutier, în urma căruia reclamantul a fost grav rănit și ambele vehicule au fost deteriorate. Ulterior, parchetul a deschis o anchetă penală împotriva conducătorului auto. Cu toate acestea, printr-o ordonanță din 19 iulie 2012, el a decis să închidă procedura în cauză și a considerat că acesta a fost reclamantul care a fost responsabil pentru accident.

În plus, acesta din urmă a comis o încălcare reprimată de codul de amendă. Pe baza recursului reclamantului, ordonanța a fost confirmată printr-o hotărâre definitivă a instanței judecătorești din 25 iulie 2012. September 2012. Judecătorul în cauză nu examinează dovezile colectate în cadrul procedurii. El a menționat în acest sens că competența sa se limita la competența de a verifica legalitatea obținerii de probe. Invocând art. 6 din convenție, reclamantul se plânge că nu a beneficiat de garanții de un proces echitabil. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI La art. 6 alineatul (1) din Convenție, în domeniul său penal, se aplica procedura urmată în speță Temeiul acuzației în materie penală îndreptată împotriva reclamantului a fost examinat în mod echitabil, așa cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție

Communiquée le 30 mars 2017

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 26015/13 Maxim GRUMEZA contre la République de Moldova introduite le 23 mars 2013

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête porte sur une allégation du requérant selon laquelle il avait été reconnu coupable d’avoir commis une infraction, en violation de son droit à un procès équitable. Le 14 août 2011, l’intéressé, au guidon de sa motocyclette, et un conducteur d’une automobile furent impliqués dans un accident de la route, à la suite duquel le requérant fut grièvement blessé et les deux véhicules furent endommagés. Par la suite, le parquet ouvrit une enquête pénale à l’encontre du conducteur de l’automobile. Cependant, par une ordonnance du 19 juillet 2012, il décida de clore la procédure en question et estima que c’était le requérant qui était responsable de l’accident. Le parquet releva en outre que ce dernier avait commis une infraction réprimée par le code contraventionnel.

Sur recours du requérant, l’ordonnance susmentionnée fut confirmée par une décision définitive du juge d’instruction du 25 septembre 2012. Le juge en question n’examina pas les preuves recueillies lors de l’investigation de l’affaire. Il nota à ce sujet que sa compétence se limitait à celle de vérifier la légalité de l’obtention des preuves. Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint de ne pas avoir bénéficié des garanties d’un procès équitable.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. L’article 6 § 1 de la Convention, dans sa branche pénale, était-il applicable à la procédure suivie en l’espèce ? 2. Le bien-fondé de l’accusation en matière pénale dirigée contre le requérant a-t-il été examiné équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ?