SARı c. TURQUIE

Comunicat la 30 martie 2017 A DOUA RĂSPUNSURI NR. 3920/10 Susținând că pierderea sa totală de audiție la inima stângă și parțială la inima dreaptă a fost legată de faptul că a participat activ la împușcături de oubus în armată, reclamantul a introdus o acțiune în fața Înaltei Curți Administrative Militare. Cererea sa a fost respinsă fără ca o expertiză medicală independentă să fi fost dispusă de Înalta Curte înainte de a se pronunța asupra fondului cauzei.

Reclamantul invocă o încălcare a articolelor 6, 14 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. : (i) declarația de lipsă a independenței și a imparțialității Înaltei Curți Administrative Militare trebuie comunicată guvernului pârât, în conformitate cu jurisprudența Curții în această privință (Taniachma c. Turcia, n 32219/05, §§ 68-84, 17 noiembrie 2015). În cazul în care nu există o cerere de competență medicală din partea Înaltei Curți înainte de a se pronunța asupra fondului cauzei, în circumstanțele prezentei specii, se poate pune o problemă în ceea ce privește aspectul procedural al articolului 8 din Convenție. Prin urmare, se propune să se comunice autorității pârâte cererea pe baza întrebărilor de mai jos.

Înalta Curte Administrativă Militară care s-a confruntat cu cauza reclamanților, putea fi considerată independentă și imparțială în conformitate cu prevederile articolului 6 alineatul (1) din convenție (Tanka c. Turcia, n 32219/05, §§ 68-84, 17 noiembrie 2015) Având în vedere acuzațiile reclamantului care se plângea de o deficiență auditivă apărută în momentul în care și-a îndeplinit serviciul militar obligatoriu în domeniul artistic al armatei terestre și al jurisprudenței Curții cu privire la diferitele aspecte legate de expertiză (Aydodu c. Turcia, nr 40448/06, § 96-100, 30 August 2016), lipsa unei competențe medicale pe lângă o instanță independentă de Înalta Curte Administrativă Militară înainte de a se pronunța asupra fondului cauzei, era ea compatibilă în circumstanțele din speță cu cerințele procedurale prevăzute în art. 8 din Convenție?

Communiquée le 30 mars 2017

DEUXIÈME SECTION

Requête no 3920/10 İlyas SARI contre la Turquie introduite le 15 décembre 2009

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la perte d’audition du requérant lors de l’accomplissement de son service militaire obligatoire dans l’artillerie de l’armée de terre. Soutenant que sa perte d’audition totale à l’oreille gauche et partielle à l’oreille droite était liée au fait qu’il avait activement participé aux tirs d’obus dans l’armée, le requérant saisit l’administration d’une demande d’octroi de pension d’invalidité. N’ayant pas eu de réponse, il intenta une action devant la Haute Cour administrative militaire. Il fut débouté de sa demande sans qu’une expertise médicale indépendante ait été ordonnée par la Haute Cour avant de statuer sur le fond de l’affaire.

Le requérant invoque une violation des articles 6, 14 de la Convention et l’article 1 du Protocole n o 1. L’article 6 pose problème : l’allégation du manque d’indépendance et d’impartialité de la Haute Cour administrative militaire doit être communiquée au gouvernement défendeur, conformément à la jurisprudence de la Cour en la matière ( Tanıșma c. Turquie , n o 32219/05, §§ 68-84, 17 novembre 2015). L’absence de demande d’expertise médicale par la Haute Cour avant de statuer sur le fond de l’affaire peut, dans les circonstances de la présente espèce, poser problème sous l’angle du volet procédural de l’article 8 de la Convention. Par conséquent, il est proposé de communiquer au gouvernement défendeur la requête sur la base des questions ci-dessous.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La Haute Cour administrative militaire qui a connu de la cause des requérants, pouvait-elle passer pour indépendante et impartiale comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ( Tanıșma c. Turquie , n o 32219/05, §§ 68-84, 17 novembre 2015) ? 2. Compte tenu des allégations du requérant qui se plaignait d’une déficience auditive survenue lors de l’accomplissement de son service militaire obligatoire dans l’artillerie de l’armée de terre et de la jurisprudence de la Cour sur les différents aspects relatifs aux expertises ( Aydoğdu c. Turquie , n o 40448/06, §§ 96 à 100, 30 août 2016), l’absence de sollicitation d’une expertise médicale auprès d’une instance indépendante par la Haute Cour administrative militaire avant de statuer sur le fond de l’affaire, était-elle compatible dans les circonstances de l’espèce avec les exigences procédurales de l’article 8 de la Convention ?