HALABI c. FRANCE

Comunicat la 7 aprilie 2017 CINCI SECȚIUNEA Cerere nr. 66554/14 Simon HALABI împotriva Franței introdusă la 26 septembrie 2014 EXPOSAT DEFICIENTUL, dl Simon Halabi, este un resortisant britanic născut în 1958 și rezident în Londra. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Piwnica, avocat în Consiliul de Stat și în Curtea de Casație. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 19 martie 2009, agenții autorizați ai Serviciului de urbanism din orașul Grasse au efectuat o vizită în imobilul din cadrul societății Immofra, pe baza articolului L. 461-1 din Codul de urbanism.

respectarea permisului de construcție emis, precum și a declarației de lucrări; aceste operațiuni au fost efectuate fără acordul prealabil al proprietarului sau al locului; având în vedere acest proces-verbal de constatare, s-a efectuat o anchetă preliminară și s-a deschis o informare judiciară la 8 februarie 2011. În ianuarie 2013, reclamantul, care deținea sediul, a fost pus sub acuzare de către instanța de judecată, a șefilor, în special, de construcție fără permis de construcție, executarea neregulamentară a lucrărilor care fac obiectul unei declarații prealabile, tăierea sau sacrificarea unor așchii neregulamentare și împiedicarea dreptului de a vizita construcțiile de către autoritățile abilitate.

În iulie 2013, reclamantul a depus o cerere în anulare în fața camerei de landuri a instanței judecătorești din Aix-en-Provence, în special în ceea ce privește art. 8 din convenție, în scopul anulării procesului verbal din 19 martie 2009, precum și în cadrul procedurii. În octombrie 2013, camera de la liturghie a respins cererea în nulitate a reclamantului. Acesta din urmă a formulat un recurs în casație. În recursul său, reclamantul a prezentat o chestiune prioritară de constituționalitate, în vederea contestarii conformității cu Constituția articolului L. 461-1 din Codul de urbanism. printr-o hotărâre la data de 18 La 1 aprilie 2014, Curtea de Casație a considerat că nu era necesar să trimită chestiunea Consiliului Constituțional.

La 1 aprilie 2014, Curtea de Casație a respins recursul în casare, considerând că administrația n 422-1 422-3 sau delegații săi, precum și funcționarii și agenții însărcinați în acest scop de ministrul însărcinat cu supravegherea și declarațiile, pot vizita construcțiile în curs, pot efectua verificări pe care le consideră utile și pot fi informați cu privire la toate documentele tehnice referitoare la realizarea clădirilor, în special cele referitoare la accesibilitatea persoanelor cu handicap, indiferent de tipul de handicap. Acest drept de vizită și comunicare poate fi exercitat, de asemenea, după finalizarea lucrărilor timp de trei ani.

Articolul L. 480-1 Încălcările dispozițiilor titlurilor I, II, III, IV și VI din prezenta carte se constată de către toți ofițerii sau ofițerii de poliție judiciară, precum și de către toți funcționarii și agenții din statul membru și de către colectivitățile publice mandatate în acest scop de către primarul sau ministrul responsabil cu urbanismul în conformitate cu autoritatea de care aceștia țin și sunt declarați. Procesele-verbale întocmite de acești agenți au încredere până la proba contrarie. (...) În cazul în care autoritatea administrativă și, în cazul în care este competentă să elibereze autorizațiile, primarul sau președintele instituției publice de cooperare intercommunală competente au cunoștință de o încălcare a naturii celor prevăzute în articolele L. 160-1 și L. 488-4, acestea sunt obligate să prezinte un proces-verbal în acest sens.

O copie a procesului-verbal în care se constată o încălcare este transmisă fără întârziere procurorului public. (...) Articolul L. 480-12 Fără a aduce atingere aplicării, dacă este cazul, a pedepselor mai severe prevăzute la articolele 433-7 și 433-8 din Codul penal , oricine ar fi împiedicat exercitarea dreptului de vizită prevăzut la articolul L. 461-1 va fi pedepsit cu o amendă de 3 750 EUR. În plus, se poate pronunța o închisoare de o lună. Dispoziții relevante din Codul penal art. 432-8 Faptul că, de către o persoană depozitară a autorității publice sau însărcinată cu o misiune de serviciu public, care acționează în exercitarea sau cu ocazia exercitării funcțiilor sau a misiunii sale, de a se infiltra sau de a încerca să se introducă în statul de drept împotriva voinței acestuia din urmă în afara cazurilor prevăzute de lege este pedepsit cu doi ani de închisoare și cu 30 000 de euro depee.

Răspunsul ministerial Ministrul Transporturilor, Transporturilor, Turismului și Mării a răspuns în următoarele cuvinte la o întrebare parlamentară, în afară de ofițerii și ofițerii de poliție judiciară, la articolul L. 480-1 din Codul de nanciarism prevede că anumiți funcționari și agenți ai statului și ai autorităților publice, care sunt însărcinați în acest scop și sunt declarați, au dreptul de a întocmi procesul-verbal al persoanelor fizice pe care le au. În cazul în care ofițerii și ofițerii de poliție judiciară sunt obligați să respecte normele de procedură penală, ale căror competențe le au în general, funcționarii și agenții de stat și autoritățile publice, împuterniciți și declarați, nu își pot exercita atribuțiile de poliție judiciară decât în limitele stricte ale competențelor conferite de Codul de urbanism, care îi limitează la simpla constatare a faptelor.

În ipoteza cea mai simplă și mai frecventă, constatările infracțiunilor la codul de urbanism asupra construcțiilor sau lucrărilor vizibile din exterior sunt efectuate de la calea publică și, prin urmare, nu necesită acordul niciunei persoane. În caz contrar, având în vedere faptul că jurisprudența face o apreciere extensivă a noțiunii de domiciliu, atunci când se constată în interiorul unei proprietăți, agentul verbal trebuie să caute în prealabil acordul scris de la mai târziu sau să obțină acordul verbal și să îl înregistreze în procesul-verbal. În cazul refuzului de a avea acces la proprietate, agentul trebuie să consemneze refuzul pe care l-a formulat la data la care a avut loc în procesul-verbal și să-l transmită procurorului public, care poate dispune o anchetă preliminară sau chiar să sesizeze instanța judecătorească în vederea unei vizite la domiciliu în cadrul comisiei de recurs în fața ofițerilor de poliție judiciară.

19439, Senatul, JO din 2 februarie 2006, p. 309) GRIEF Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul se plânge de importanță deosebită, în cursul vizitei efectuate de agenții de la □urbanism la data de 19 În martie 2009, în conformitate cu dreptul său de a-și respecta domiciliul, susține că legislația națională nu i-a oferit nicio garanție împotrivarbitrarului înainte sau după vizita la domiciliu, în timp ce nu a consimțit la vizitarea locului. În lumina jurisprudenței Curții, intervenția funcționarilor serviciului de urbanism din orașul Grasse în domiciliul reclamantului, pe baza articolului L. 461-1 din Codul de la

Communiquée le 7 avril 2017

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 66554/14 Simon HALABI contre la France introduite le 26 septembre 2014

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Simon Halabi, est un ressortissant britannique né en 1958 et résidant à Londres. Il est représenté devant la Cour par M e E. Piwnica, avocat au Conseil d’État et à la Cour de cassation. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le 19 mars 2009, les agents habilités du service de l’urbanisme de la ville de Grasse procédèrent à une visite dans l’immeuble appartenant à la société Immofra, sur le fondement de l’article L. 461-1 du code de l’urbanisme. Les agents dressèrent un procès-verbal constatant le non ‑ respect du permis de construire délivré, ainsi que de la déclaration de travaux. Ces opérations se déroulèrent sans l’accord préalable du propriétaire ou de l’occupant des lieux.

Au vu de ce procès-verbal de constat, une enquête préliminaire fut diligentée, puis une information judiciaire ouverte le 8 février 2011. Le 31 janvier 2013, le requérant, occupant des lieux, fut mis en examen par le juge d’instruction, des chefs notamment de construction sans permis de construire, exécution irrégulière de travaux soumis à déclaration préalable, coupe ou abattage d’arbres irréguliers, et obstacle au droit de visite des constructions par les autorités habilitées. Le 8 juillet 2013, le requérant déposa une requête en annulation devant la chambre de l’instruction de la cour d’appel d’Aix-en-Provence, visant notamment l’article 8 de la Convention, aux fins de voir annuler le procès ‑ verbal d’infraction du 19 mars 2009, ainsi que l’entière procédure.

Par un arrêt du 10 octobre 2013, la chambre de l’instruction rejeta la requête en nullité du requérant. Ce dernier forma un pourvoi en cassation. Dans le cadre de son pourvoi, le requérant présenta une question prioritaire de constitutionnalité, en vue de contester la conformité à la Constitution de l’article L. 461-1 du code de l’urbanisme. Par un arrêt en date du 18 mars 2014, la Cour de cassation jugea qu’il n’y avait pas lieu de renvoyer la question au Conseil constitutionnel.

Le 1 er avril 2014, elle rejeta le pourvoi en cassation, jugeant que l’administration n’avait « exercé aucune coercition ». B. Le droit et la pratique internes pertinents 1. Dispositions pertinentes du code de l’urbanisme Article L. 461-1 « Le préfet et l’autorité compétente mentionnée aux articles L. 422-1 à L. 422-3 ou ses délégués, ainsi que les fonctionnaires et les agents commissionnés à cet effet par le ministre chargé de l’urbanisme et assermentés, peuvent visiter les constructions en cours, procéder aux vérifications qu’ils jugent utiles et se faire communiquer tous documents techniques se rapportant à la réalisation des bâtiments, en particulier ceux relatifs à l’accessibilité aux personnes handicapées quel que soit le type de handicap.

Ce droit de visite et de communication peut aussi être exercé après l’achèvement des travaux pendant trois ans. » Article L. 480-1 « Les infractions aux dispositions des titres Ier, II, III, IV et VI du présent livre sont constatées par tous officiers ou agents de police judiciaire ainsi que par tous les fonctionnaires et agents de l’Etat et des collectivités publiques commissionnés à cet effet par le maire ou le ministre chargé de l’urbanisme suivant l’autorité dont ils relèvent et assermentés. Les procès-verbaux dressés par ces agents font foi jusqu’à preuve du contraire. (...) Lorsque l’autorité administrative et, au cas où il est compétent pour délivrer les autorisations, le maire ou le président de l’établissement public de coopération intercommunale compétent ont connaissance d’une infraction de la nature de celles que prévoient les articles L. 160-1 et L. 480-4, ils sont tenus d’en faire dresser procès-verbal.

Copie du procès-verbal constatant une infraction est transmise sans délai au ministère public. (...) » Article L. 480-12 « Sans préjudice de l’application, le cas échéant, des peines plus fortes prévues aux articles 433-7 et 433-8 du code pénal , quiconque aura mis obstacle à l’exercice du droit de visite prévu à l’article L. 461-1 sera puni d’une amende de 3 750 euros. En outre un emprisonnement de un mois pourra être prononcé. » 2. Dispositions pertinentes du code pénal Article 432-8 « Le fait, par une personne dépositaire de l’autorité publique ou chargée d’une mission de service public, agissant dans l’exercice ou à l’occasion de l’exercice de ses fonctions ou de sa mission, de s’introduire ou de tenter de s’introduire dans le domicile d’autrui contre le gré de celui-ci hors les cas prévus par la loi est puni de deux ans d’emprisonnement et de 30 000 euros d’amende.

» 3. Réponse ministérielle Le ministre des Transports, de l’Équipement, du Tourisme et de la Mer a répondu dans les termes suivants à une question parlementaire : « Outre les officiers et agents de police judiciaire, l’article L. 480-1 du code de l’urbanisme prévoit que certains fonctionnaires et agents de l’État et des collectivités publiques, commissionnées à cet effet et assermentés, sont habilités à dresser procès-verbal des infractions qu’ils constatent. Si les officiers et agents de police judiciaire sont tenus de suivre les règles de procédure pénale, dont ils tirent une compétence générale, les fonctionnaires et agents de l’État et des collectivités publiques, commissionnés et assermentés, ne sauraient exercer leurs attributions de police judiciaire que dans les strictes limites des pouvoirs accordés par le code de l’urbanisme, qui limite ceux-ci à la seule constatation des faits.

Dans l’hypothèse la plus simple et la plus fréquente, les constatations des infractions au code de l’urbanisme sur les constructions ou travaux visibles de l’extérieur sont effectuées depuis la voie publique et ne nécessitent donc pas l’accord d’une quelconque personne. Dans le cas contraire, sachant que la jurisprudence fait une appréciation extensive de la notion de domicile, lors des constations effectuées à l’intérieur d’une propriété, l’agent verbalisateur doit préalablement rechercher l’accord manuscrit de l’occupant ou recueillir son accord verbal et le consigner dans le procès-verbal. En cas de refus d’accès à la propriété, l’agent doit consigner le refus opposé par l’occupant dans le procès-verbal et transmettre celui-ci au ministère public, qui peut ordonner une enquête préliminaire, voire saisir le juge d’instruction en vue d’ordonner une visite domiciliaire sur commission rogatoire délivrée aux officiers de police judiciaire.

» (Question écrite n o 19439, Sénat, JO du 2 février 2006, p. 309) GRIEF Invoquant l’article 8 de la Convention, le requérant se plaint de l’atteinte portée, au cours de la visite effectuée par les agents de l’urbanisme le 19 mars 2009, à son droit au respect de son domicile. Il fait valoir que la législation nationale ne lui a pas offert de garantie contre l’arbitraire avant ou après la visite domiciliaire, alors qu’il n’avait pas consenti à la visite des lieux.

QUESTION AUX PARTIES

A la lumière de la jurisprudence de la Cour, l’intervention des agents du service de l’urbanisme de la ville de Grasse dans le domicile du requérant, sur le fondement de l’article L. 461-1 du code de l’urbanisme, a-t-elle violé le droit de celui-ci au respect de son domicile, au sens de l’article 8 de la Convention ?