Kartal și alții împotriva Turciei

Publicat pe 3 februarie 2025 A DOUA RĂSPUNSIUNE NR 16485/23 Turgut KARTAL și altele împotriva Türkiye introdusă la 31 martie 2023, comunicată la 16 ianuarie 2025 OBIECTUL DE LIMBARE Cererea se referă la o explozie într-o mină de cărbune care a cauzat decesul celui apropiat al reclamanților. Aceasta se referă la art. 2 din convenție. La 17 mai 2010, Dursun Kartal, soțul și tatăl reclamanților, a decedat din cauza unei explozii într-o mină de cărbune din Zonguldak. Reclamanții au depus o acțiune în despăgubire în fața Tribunalului Muncitorilor din Zonguldak care punea la îndoială răspunderea autorităților pentru neglijență. Tribunalul Muncii le-a acordat parțial câștig de cauză. Curtea de Casație a confirmat hotărârea instanței muncii.

Reclamanții au sesizat Curtea Constituțională cu o acțiune individuală pentru a se plânge, în special, în ceea ce privește dreptul la viață al rudelor lor, de suma, în opinia lor insuficientă, de dreptul la viață care le fusese atribuit. Curtea Constituțională s-a pronunțat la 7 decembrie 2022. Decizia Curții Constituționale a fost notificată reclamanților la 23 ianuarie 2023. Curtea Constituțională a constatat mai întâi că instanțele naționale nu au inițiat o acțiune împotriva Ministerului Muncii. În cele din urmă, Comisia a considerat că valoarea despăgubirii care fusese acordată reclamanților de către instanțele mai mici nu era insuficientă în ceea ce privește elementele dosarului și că aceasta era, de asemenea, conformă cu jurisprudența.

Curtea Constituțională concluzionează, prin urmare, că acțiunea era vădit nefondată. În fața Curții, invocând art. 2 din convenție, reclamanții susțin că statul nu a luat toate măsurile necesare pentru a asigura protecția vieții persoanelor care lucrau în mină. Aceștia susțin, de asemenea, că valoarea despăgubirii care le-a fost acordată de instanțele naționale nu constituia o reparație adecvată, descurajatoare și echitabilă, ceea ce, în opinia lor, contravine obligației pozitive procedurale pe care Convenția o impune asupra statului.

În ceea ce privește obiecțiunile referitoare la o neadoptare de către statul membru a măsurilor necesare pentru a asigura protecția vieții persoanelor care lucrau în mină, pot reclamanții să treacă pentru că au epuizat căile de atac interne, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din convenție, având în vedere în special faptul că nu au pus sub semnul întrebării responsabilitatea Ministerului Muncii în fața instanțelor naționale În ceea ce privește dreptul Dursun Kartal, soțul și tatăl reclamanților la viață, consacrat prin art. 2 din convenție, a fost încălcat în speță Sistemul juridic turc, astfel cum a fost aplicat în speță, a permis să se soluționeze cauza reclamanților în mod corespunzător și în conformitate cu obligaia pozitivă a statului care decurge din art. 2 din Convenie ( Nicolae Virgiliu Tănase c. România [GC], n 41720/13, § 157 ss., 25 iunie 2019, compară cu Calvelli și Ciglio c. Italia [GC], n 32967/96, §§ 48-49, CEDH 2002-I, Lopes de Sousa Fernandes c. Portugalia [GC], n 56080/13, § 214, 19 decembrie 2017) ANEXA Cerere n 16485/23 Prenume Anul nașteriirii/înregistrării Cetățenia Turgut KARTAL 1987 turcă Istanbul Tülay BAȘOLU 1991 Turcă Istanbul Gülhizar KARTAL 1968 turc Zonguldak

Publié le 3 février 2025

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 16485/23 Turgut KARTAL et autres contre la Türkiye introduite le 31 mars 2023 communiquée le 16 janvier 2025

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête porte sur une explosion dans une mine de charbon ayant causé le décès du proche des requérants. Elle porte sur l’article 2 de la Convention. Le 17 mai 2010, Dursun Kartal, mari et père des requérants, décéda des suites d’une explosion dans une mine de charbon à Zonguldak. Les requérants intentèrent une action en indemnisation devant le tribunal du travail de Zonguldak mettant en cause la responsabilité des autorités pour négligence. Le tribunal du travail leur donna partiellement gain de cause. La Cour de cassation confirma le jugement du tribunal du travail. Les requérants saisirent la Cour constitutionnelle d’un recours individuel pour se plaindre notamment, sous l’angle du droit à la vie de leur proche, du montant, selon eux insuffisant, de l’indemnisation qui leur avait été allouée.

La Cour constitutionnelle se prononça le 7 décembre 2022. La décision de la Cour constitutionnelle fut notifiée aux requérants le 23 janvier 2023. La Cour constitutionnelle observa d’abord que les requérants n’avaient pas engagé d’action contre le ministère de Travail. Elle nota ensuite que les intéressés ne se plaignaient pas de l’enquête pénale, qui avait été ouverte d’office. Elle considéra enfin que le montant de l’indemnisation qui avait été octroyée aux requérants par les tribunaux inférieurs n’était pas insuffisant au regard des éléments du dossier, et qu’il était par ailleurs conforme à la jurisprudence. La Cour constitutionnelle conclut par conséquent que le recours était manifestement mal fondée.

Devant la Cour, invoquant l’article 2 de la Convention, les requérants allèguent que l’État n’a pas pris toutes les mesures nécessaires pour assurer la protection de la vie des personnes qui travaillaient dans la mine. Ils soutiennent également que le montant de l’indemnisation qui leur a été accordé par les juridictions nationales ne constituait pas une réparation adéquate, dissuasive et équitable, ce qui, selon eux, est contraire à l’obligation positive procédurale que la Convention fait peser sur l’État.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Concernant les griefs relatifs à un défaut d’adoption par l’État des mesures nécessaires pour assurer la protection de la vie des personnes qui travaillaient dans la mine, les requérants peuvent-ils passer pour avoir épuisé les voies de recours internes, comme l’exige l’article 35 § 1 de la Convention, compte tenu notamment du fait qu’ils n’ont pas mis en cause la responsabilité du ministère de Travail devant les juridictions nationales ? Dans l’affirmative, le droit de Dursun Kartal, mari et père des requérants, à la vie, consacré par l’article 2 de la Convention, a-t-il été violé en l’espèce ? 2. Le système juridique turc tel qu’appliqué en l’espèce a-t-il permis de traiter l’affaire des requérants correctement, et conformément à l’obligation positive procédurale de l’Etat découlant de l’article 2 de la Convention ( Nicolae Virgiliu Tănase c. Roumanie [GC], n o 41720/13, §§ 157 ss., 25 juin 2019, comparer avec Calvelli et Ciglio c. Italie [GC], n o 32967/96, §§ 48-49, CEDH 2002-I, et Lopes de Sousa Fernandes c. Portugal [GC], n o 56080/13, § 214, 19 décembre 2017) ? ANNEXE Requête n o 16485/23 N o Prénom NOM Année de naissance/d’enregistrement Nationalité Lieu de résidence 1. Turgut KARTAL 1987 turque Istanbul 2. Tülay BAȘOĞLU 1991 turque Istanbul 3. Gülhizar KARTAL 1968 turque Zonguldak