CtEDO 30.08.2022 Auto

ÇETİNKAYA c. TÜRKİYE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
30.08.2022
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ÇETİNKAYA c. TÜRKİYE (CtEDO, 2022)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 5815/13 5815/13 îndreptat împotriva Republicii Türkiye și al cărui resortisant al acestui stat, domnul Având în vedere decizia de a aduce petiția la cunoștința guvernului turc ( Cererea se referă la rănile suferite de reclamant în timpul exploziei care a avut loc în Bazar cu mirodenii la Istanbul la 9 iulie 1998 și care a făcut șapte morți și 126 de răniți. În urma acestui eveniment, reclamantul a fost declarat ca fiind incompetent permanent de muncă a cărui rată a fost evaluată la 28 Din noiembrie 2001 până în noiembrie 2021, acesta a primit o pensie de invaliditate pentru asigurările sociale în valoare totală de 85 000 EUR. El continuă să beneficieze de această pensie. Procedura penală A fost inițiată o anchetă penală din oficiu și, la sfârșitul acesteia, a fost inițiată o acțiune penală de către procurorul Republicii, iar reclamantul s-a constituit parte civilă la această procedură. Inculpații P.S. și A.Ö au fost achitați de mai multe ori pentru lipsa de probe aflate în întreținere. În principal, pe relațiile de competență, curtea din spate a considerat că cauza exploziei nu a putut fi stabilită cu exactitate și că nu a fost posibil să se determine dacă explozia a fost provocată de o bombă sau o butelie de gaz. Curtea de Casație a pronunțat în mod sistematic hotărârile Curții, având în vedere în special faptul că existau suficiente probe care să-i condamne pe inculpați. Curtea a pronunțat din nou acuzații. Procedura penală rămâne pendinte în fața Adunării Generale Penale a Curții de Casație. Procedura în fața comisiei de evaluare și în fața comisiei de soluționare a litigiilor ( □ comisia din 27 iulie 2004, Legea nr. 5233 privind despăgubirea prejudiciilor cauzate de actele de terorism sau de măsurile de combatere a terorismului (□ Legea nr. 5233) La 2 mai 2005, reclamantul a solicitat o despăgubire în temeiul acestei legi. 10. În iunie 2006, comisia a acceptat această cerere și a propus o sumă echivalentă cu 3 280 EUR. 11. Reclamantul nu a acceptat suma propusă de comisie. Procedura în fața instanțelor administrative 12. Printr-o hotărâre din 29 iulie 2008, recursul pe deplin introdus de reclamant a fost respins pentru forcluzie pe motiv că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin hotărârea din 10 iulie 2013, Consiliul de Stat a confirmat această hotărâre. 14. La 13 februarie 2015, Consiliul a respins acțiunea prin rectificarea hotărârii. Procedura în fața instanțelor civile 15. Tribunalul Muncii a respins recursul în despăgubire pentru prejudiciul material formulat de reclamant împotriva angajatorului său pe motiv că acesta nu a comis nici o vină sau neglijență și, prin urmare, nu putea fi considerat răspunzător pentru explozia de la 31 martie 2011. 16. Această decizie a devenit definitivă cu hotărârea pe care Curtea de Casație a pronunțat-o la 31 martie 2011. La 16 aprilie 2013, Tribunalul Muncii a respins, de asemenea, recursul în despăgubire pentru prejudiciul moral pe care recurentul îl pretindea a fi suferit, Õ că nici o vină sau neglijență nu putea fi imputată angajatorului. 18. Reclamantul, care era reprezentat de un avocat, nu dispunea de casare împotriva acestei hotărâri. Procedura introdusă de securitatea socială 19. Securitatea socială a introdus, de asemenea, o acțiune rejudecătoare împotriva acuzaților P.S. și A.Ö și a angajatorului reclamantului. 20. Tribunalul Muncii a respins această acțiune pe motivul că procedura penală inițiată împotriva inculpaților rămânea în curs de desfășurare și că trebuia să se aștepte rezultatul acesteia. De asemenea, s-a considerat că angajatorul reclamantului nu putea fi considerat răspunzător în această etapă a procedurii. 21. Procedura este pendinte în fața instanțelor naționale 22. Reclamantul susține că circumstanțele cauzei au luat în considerare încălcarea articolelor 2, 6 și 13 din convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. EVALUARE A CURȚII 23. Guvernul ridică mai multe excepții, susținând mai întâi că termenul de șase luni prevăzut la art. 35 alineatul (1) din convenție nu a fost respectat. În cele din urmă, Comitetul pledează pentru neobosirea căilor de atac interne și consideră că reclamantul, care a atins o pensie de invaliditate semnificativă și care continuă să beneficieze de aceasta, nu mai poate, în aceste circumstanțe, să se mai declare victimă a încălcării prevăzute. 24. Curtea consideră că nu este necesar ca aceasta să se aplice consideră că, în circumstanțele din speță, acțiunea în despăgubire introdusă de reclamant împotriva angajatorului său în fața instanței muncii nu a fost calea de atac adecvată. În opinia sa, acțiunea de soluționare în deplină instanță administrativă a fost calea de atac adecvată în cazul de față. Într-adevăr, această acțiune în răspundere care decurge în special din principiul responsabilității obiective a administrației, care se bazează în principal pe art. 125 din Constituția turcă, nu necesită neapărat o dovadă a existenței unei abateri a administrației, a cărei responsabilitate are un caracter absolut și obiectiv bazat pe teoria În acest sens, Curtea constată că exemplele juridice prezentate de guvern sunt relevante și că acestea demonstrează că această cale de atac este efectivă (din punct de vedere administrativ: E.1999/1377 K.2004/1801, Consiliul de Stat: E.2005/6617 K.2007/4936 ; Tribunalul Administrativ din Jurisdicție: E.2009/599 K. 2009/712, Consiliul de Stat: Ezz/841 K. 2009/8641 27. Prin urmare, Curtea consideră că a reieșit din cererea de a iniția acțiunea în deplină instanță administrativă în termenul prevăzut de lege. Or, la data aceea, nu a exercitat această cale de atac administrativă în termenul legal și recursul său a fost forchis (punctele 12-14 de mai sus). 28. În plus, Curtea remarcă faptul că reclamantul nu a sesizat Curtea Constituțională înainte de a-și prezenta obiecțiile în fața acesteia. §§ 52, 62-64, 30 aprilie 2013) că legiuitorul turc a decis să confere Curții Constituționale competența de a controla compatibilitatea cu dispozițiile Convenției tuturor hotărârilor judecătorești care au devenit definitive după 23 septembrie 2012 și de a pronunța măsurile de redresare corespunzătoare în cazul încălcării drepturilor garantate prin acest instrument. 29. În special, în ceea ce privește obiecțiunile formulate pe teren la art. 2 din Convenție, Curtea amintește că, în Decizia Kaya și în alte state membre ale Turciei 9342/16, §§ 33-46, 20 martie 2018), Comisia a constatat că reclamanților li s-a oferit o recuperare adecvată și că părțile interesate și-au pierdut calitatea de victimă, justificând astfel faptul că cererea lor a fost declarată inadmisibilă. 30. De asemenea, aceasta a luat o hotărâre în același sens în cauzele Tebiș c. Turcia ((dec.), n 75646/12, § 17, 18 decembrie 2018) și Mecit c. Turcia ((dec.), nr. 1667/12, § 70, 30 iunie 2020) privind obiecțiunile referitoare la o încălcare a articolului 3 din Convenție. 31. Prin urmare, trebuie să se considere că reclamantul are obligația de a exercita această cale de atac constituțională. Pe de altă parte, întrucât procedura penală este încă în curs de desfășurare în fața instanțelor naționale, Comisia poate oricând să sesizeze Curtea Constituțională cu privire la o cale de atac individuală. Curtea reamintește că este preferabilă în interesul părții reclamante și a eficienței mecanismului Convenției În acest sens, Curtea amintește că, în cazul în care hotărârea Curții Constituționale privind o acțiune individuală ar trebui să lase nesatisfăcute preocupările reclamantului, aceasta ar rămâne în continuare legală în fața Curții Constituționale (K În orice caz, Curtea își rezervă, în ultimă instanță, posibilitatea de a verifica compatibilitatea jurisprudenței Curții Constituționale cu propria jurisprudență (Uzun, decizia menționată anterior, punctul 71). Prin urmare, cererea trebuie respinsă pentru neobosirea căilor de atac interne, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Făcut în franceză și comunicat în scris la 22 septembrie 2022. Dorothee von Arnim Egidijus Kūris Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2018-02-06
0,94
ÇETINKAYA c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 8700/07 Yusuf ÇETINKAYA contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 6 février 2018 en un comité composée de : Ledi Bianku, président, Nebojša Vučinić, Jon
CtEDO 2012-10-09
0,93
AFFAIRE ÇETİNKAYA ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ÇETİNKAYA ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 34468/08) ARRÊT STRASBOURG 9 octobre 2012 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Çetinkaya et autres c. Turquie, La Cour européenne de
CtEDO 2018-09-04
0,93
ÇİFTÇİ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 22537/12 Sadi ÇİFTÇİ et Müfide ÇİFTÇİ contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 4 septembre 2018 en un comité composé de : Ledi Bianku, président, Jon Fr
CtEDO 2022-12-13
0,93
KILIÇ ET AUTRES c. TÜRKİYE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 63400/16 Feyziye KILIÇ et autres contre la Türkiye La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 13 décembre 2022 en un comité composé de : Egidijus Kūris, président, Pauliine
CtEDO 2023-11-21
0,93
KÜRKUT c. TÜRKİYE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 53933/11 Cengiz KÜRKUT contre la Türkiye La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 21 novembre 2023 en un comité composé de : Egidijus Kūris, président, Pauliine Koskelo,
Sursă