KURTCU c. TÜRKİYE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Affaire communiquée
KURTCU c. TÜRKİYE (CtEDO, 2025)
Publicat la 20 octombrie 2025 A DOUA RĂSPUNSURI: 26922/22 Halil Enes KurtCU și alții împotriva Türkiye introdusă la 27 aprilie 2022, comunicat la 30 septembrie 2025 EXPOSAT DE FAPTE Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, se pot rezuma după cum urmează. La 25 decembrie 2020, apropiatul reclamanților, dl Seyfettin Kurtcu, în vârstă de cincizeci și unu de ani, a murit de un atac de cord în timp ce el se afla în închisoare. Un examen extern al corpului a fost efectuat sub supravegherea Procurorului General al Republicii. Medicul legist, care se referă la hipertensiunea cronică de care suferea la piuliță, precum și la rezultatele electrocardiogramei din 25 În decembrie 2020, s-a ajuns la concluzia că decesul a fost cauzat de un infarct miocardic și că nu era necesar să se efectueze o autopsie completă; reclamanții au depus o plângere la procurorul republicii, susținând că rudele lor fuseseră într-o stare de inconștiență în jurul orei 10:00, dar că transferul său la spital nu a avut loc decât la 1145. La 2 septembrie 2021, în timp ce judecata penală era încă în curs de desfășurare în fața Parchetului din Tarsus, părțile interesate au introdus o acțiune individuală în fața Curții Constituționale. Ei au susținut că Printr-o decizie succintă din 23 decembrie 2021, o comisie a Curții Constituționale, formată din doi judecători, a respins acțiunea individuală a reclamanților. Această decizie se citește după cum urmează Cererea se referă la o mențiune de încălcare a dreptului la viață. S-a stabilit că, în măsura în care cererea intră în competența Curții Constituționale și având în vedere documentele prezentate, nu s-a constatat nicio încălcare a obligațiilor ce revin statului în temeiul art. 17 din Constituție. Din motivele prezentate, s-a considerat definitiv că cererea este inadmisibilă pentru lipsa vădită de temei, fără a fi necesar să se examineze celelalte condiții de admisibilitate și că cheltuielile de procedură vor rămâne suportate de solicitanți. Decizia Curții Constituționale a fost notificată reclamanților la 30 decembrie 2021. Reclamanții susțin că circumstanțele cauzei au încălcat art. 2 din convenție sub aspectul său procedural și consideră, de asemenea, că decizia Curții Constituționale nu a fost suficient motivată în raport cu cerințele articolului 6 din convenție. Au epuizat reclamanții căile de atac interne în conformitate cu art. 35 alineatul (1) din convenție (Vučković și alții c. Serbia (excepție preliminară) [GC], nr 17153/11 și 29 altele, §§ 69-77, 25 martie 2014) În special, calea penală poate fi considerată epuizată în sensul articolului 35 alineatul (1) din convenție? Calea de atac în despăgubire în fața instanțelor administrative părea, în speță, cea mai adecvată și adecvată pentru a susține afirmația reclamanților potrivit căreia rudele lor fuseseră transferate la spital cu întârziere (etoșelav c. Turcia, nr. 1413/07, § 78, 9 octombrie 2012, Karakoca c. Turcia (dec.), nr. 46156/11, 21 mai 2013 și Bilsen Tamer și alții c. Turcia (dec.), nr. 60108/10, § 45, 26 august 2014) Au existat motive decisive de natură să deroge din oficiu instanțele care au recurs la despăgubiri în temeiul alineatelor (1) și (7) din art. 125 din Constituție, precum și al articolelor 11-13 din Legea nr. 2577 privind procedura administrativă (Brusco c. Italia (dec.), nr. 69789/01, CEDH 2001-IX, Alberto Eugenio da Conceicao c. Portugalia (dec.), n 74044/11, 29 mai 2012 și Gülay çetin , Turcia , n 44084/10, § 91, 5 martie 2013) În . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Mahharadze și Sikharulidze c. Georgia, nr 35254/07, § 71 și 73, 22 noiembrie 2011, Naoumenko c. Ucraina, nr 42023/98, § 112, 10 februarie 2004, Dzieciak c. Polonia, n 77766/01, § 91, 9 decembrie 2008, Huylu c. Turcia, n 52955/99, § 57-58, 16 noiembrie 2006, Tais c. Franța, n 39922/03, § 96 și 98, 1 iunie 2006, Anguelova c. Bulgaria, n 38361/97, § 130, CEDH 2002 IV sau Tararieva c. Rusia , nr. 4353/03, 74, 85 și 87, CEDO 2006 XV (extrași)), care impune instituirea unui sistem judiciar eficient și independent care să permită stabilirea cauzei decesului persoanelor aflate sub responsabilitatea profesioniștilor din domeniul sănătății, și anume să supună faptele cauzei unui control public și, dacă este cazul, să îi oblige pe acești profesioniști să răspundă pentru acțiunile lor (a se vedea, de exemplu, Powell, decizia menționată anterior și, mutatis mutandis Dodov c. Bulgaria, n 59548/00, § 80, 17 ianuarie 2008, Vo c. France [GC], n 53924/00, § 89, CEDO 2004 VIII, și Calvelli și Ciglio c. Italia [GC], n 32967/96, § 49, CEDO 2002-I, cu referințele incluse în aceasta), se poate spune că, în speță, circumstanțele cauzei dezvăluie o încălcare a articolului 2 din convenție sub aspectul său procedural În această privință, autoritățile au efectuat, din proprie inițiativă și fără întârziere, o anchetă oficială, independentă, imparțială și efectivă pentru a stabili dacă o neglijență ar putea fi la originea decesului lui Seyfettin Kurtcu (Keklashvili c. Georgia (dec.), nr 35861/11, § 41-44, 17 noiembrie 2020, Tararieva, citată anterior, § 74-75, Gagiu c. România, n 63258/00, § 68, 24 februarie 2009, Kats și alții c. Ucraina, nr 29971/04, § 116 și 120, 18 decembrie 2008, Mastromatteo c. Italia [GC], n 37703/97, § 90, CEDH 2002-VIII, și Makharradze și Sikharulidze , citată anterior, § 87) Lista reclamanților Prenumele Numelui Anul nașterii Anul nașterii: Locul nașterii: Halil Enes KurtCU 1994 turc Mercin Beyza KurtCU 2000 turcesc Mersin Feride KurtCU 1971 turcă Mersin