Scozzafava și alții împotriva Italiei

Cererea nr. 20014/13 Romano SCOZZAFAVA și alții împotriva Italiei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 25 aprilie 2017 în calitate de comitet compus din: Kristina Pardalos, președinte, Robert Spano, Tim Eicke, judecători și Renata Degener, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 25 februarie 2013, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl Antonio Bultrini, un avocat practicant la Roma. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează.

În conformitate cu secțiunea 4 din Legea nr. 103 din 14 aprilie 1975, Comisia Parlamentară pentru Servicii Audiovizuale (Comisia parlamentare per l’indicazzo generale e la vigilanza dei servizi radiotelevisivi , în continuare „Comisia”) este responsabilă pentru regulamentul, printre altele , al așa-numitelor difuzii tribune politice , de televiziune și radio cu conținut politic. Reclamanții susțin că astfel de difuziuni, care sunt transmise de către societatea de televiziune de stat (RAI - Radiotelevisione Italiana S.p.A. ), permit publicului să primească informații și idei de la diferite actori și grupuri din întregul spectru politic. Reclamanții susțin că, între februarie 2008 și februarie 2013, Comisia nu a reușit să organizeze și să difuzezeze RAI tribune politiciche , în acest mod nu îndeplinesc obligațiile lor stabilite de lege.

Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 10 din Convenție cu privire la nerespectarea cerințelor articolului 4 din Legea nr. 103 din 14 aprilie 1975 privind organizarea difuzărilor de televiziune și radio cu conținut politic. În special, au susținut că dreptul lor de a primi informații și idei a fost încălcat de stat. În plus, ei au afirmat că nu aveau un remediu intern eficace prin care să pună în pericol presupusa încălcare a articolului 10, conform articolului 13 din Convenție. HOTĂRÂREA Curții reiterează că, pentru a putea depune o cerere în temeiul articolului 34 din Convenție, o persoană, nerespectată organizarea guvernamentală sau grupul de persoane fizice trebuie să poată pretinde că sunt victime de încălcarea drepturilor prevăzute în Convenție.

Pentru a pretinde că sunt victime de o astfel de încălcare, o persoană trebuie să fie direct afectată de actul sau omisiune în cauză sau riscă să fie afectată direct de aceasta ( Monnat c. Elveția, nr. 7304/01, § 31, CEDO 2006 X). Convenția nu prevede introducerea unui actiu popularis pentru interpretarea drepturilor prevăzute în aceasta sau permite persoanelor fizice să se plângă de o dispoziție a dreptului național pur și simplu pentru că consideră, fără a fi fost direct afectată de aceasta, că aceasta poate în contradicție cu Convenția (a se vedea Aksu v. Turcia [GC], nr. 4149/04 și 411029/04, § 50, CEDO 2012, și Burden v. Regatul Unit [GC], nr. 13378/05, § 33, CEDO 2008). În ceea ce privește acest caz, reclamanții nu au demonstrat că au fost direct afectați de eșecul autorităților naționale de a organiza difuzarea tribune politiciche.

Plaga lor este în abstract la omisiunile autorităților naționale că consideră că au încălcat Convenția. Prin urmare, reclamanții nu pot pretinde că sunt victime de o încălcare a Convenției și, în consecință, plângerile lor sunt incompatibile ratione personae cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 § 3 litera (a) și trebuie respinse în temeiul articolului 35 § 4. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă.

Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 18 mai 2017. Renata Degener Kristina Pardalos Președintele Adjunct Registrul Apendice ANNEXĂ Numele de naștere LASTNAME Data nașterii Locul reședinței Romano SCOZZAFAVA 12/11/1935 Roma Vittorio CERADINI 25/02/1956 Roma Francesco D’AMBROSIO 14/05/1979 Notaresco Ouattara GAOUSSO 05/10/1958 Roma Paolo IZZO 24/11/1970 Roma Fulco LANCHESTER 18/06/1950 Castelgandolfo Stefano MARRELLA 31/08/1969 Cerveteri Alba MONTORI 17/03/1947 Fabrica di Roma Mario MORCELLINI 11/05/1946 Roma Mario RICCIO 17/10/1959 Cremone Davide ROCCO 01/07/1986 Porto Azzuro Maria Gigliola TONIOLLO 27/03/1948 Roma Simona VOGLINO 06/12/1983 San Felice Segare

FIRST SECTION

DECISION Application no. 20014/13 Romano SCOZZAFAVA and others against Italy The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 25 April 2017 as a Committee composed of: Kristina Pardalos, President, Robert Spano, Tim Eicke, judges, and Renata Degener, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 25 February 2013, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS A list of the applicants is set out in the appendix. They are represented before the Court by Mr Antonio Bultrini, a lawyer practising in Rome. The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

According to Section 4 of Law no. 103 of 14 April 1975, the Steering and Regulatory Parliamentary Commission for Audiovisual Services ( Commissione parlamentare per l’indirizzo generale e la vigilanza dei servizi radiotelevisivi , hereafter “the Commission”) is responsible for the regulation, inter alia , of the so-called tribune politiche , television and radio broadcasts with political content. The applicants argue that such broadcasts, which are aired on the State television corporation ( RAI - Radiotelevisione Italiana S.p.A. ), allow the public to receive information and ideas from different actors and groups from across the political spectrum. The applicants assert that, between February 2008 and February 2013, the Commission failed to order RAI to organise and broadcast the tribune politiche , in this manner not meeting their obligations set forth by the law.

COMPLAINTS The applicants complained under Article 10 of the Convention about failure by the national authorities to comply with the requirements of Section 4 of Law no. 103 of 14 April 1975, concerning the organisation of television and radio broadcasts with political content. In particular, they contended that their right to receive information and ideas was violated by the State. Furthermore, they asserted they did not have an effective domestic remedy by which to challenge the alleged violation of Article 10, as required by Article 13 of the Convention. THE LAW The Court reiterates that in order to be able to lodge a petition by virtue of Article 34 of the Convention, a person, non ‑ governmental organisation or group of individuals must be able to claim to be a victim of a violation of the rights set forth in the Convention.

In order to claim to be a victim of such a violation, a person must be directly affected by the act or omission in question or runs the risk of being directly affected by it ( Monnat v. Switzerland , no. 73604/01, § 31, ECHR 2006 ‑ X). The Convention does not envisage the bringing of an actio popularis for the interpretation of the rights set out therein or permit individuals to complain about a provision of national law simply because they consider, without having been directly affected by it, that it may contravene the Convention (see Aksu v. Turkey [GC], nos.

4149/04 and 41029/04, § 50, ECHR 2012, and Burden v. the United Kingdom [GC], no. 13378/05, § 33, ECHR 2008). As to the present case, the applicants have not shown that they were directly affected by the failure of the national authorities to organise the broadcast of tribune politiche . Their complaint is directed in abstracto at the national authorities’ omissions that they consider to be in breach of the Convention. The applicants cannot therefore claim to be victims of a violation of the Convention. Their complaints are accordingly incompatible ratione personae with the provisions of the Convention within the meaning of Article 35 § 3 (a) and must be rejected pursuant to Article 35 § 4. For these reasons, the Court, unanimously, Declares the application inadmissible.

Done in English and notified in writing on 18 May 2017. Renata Degener Kristina Pardalos Deputy Registrar President APPENDIX N o . Firstname LASTNAME Birth date Place of residence Romano SCOZZAFAVA 12/11/1935 Rome Vittorio CERADINI 25/02/1956 Rome Francesco D’AMBROSIO 14/05/1979 Notaresco Ouattara GAOUSSOU 05/10/1958 Rome Paolo IZZO 24/11/1970 Rome Fulco LANCHESTER 18/06/1950 Castelgandolfo Stefano MARRELLA 31/08/1969 Cerveteri Alba MONTORI 17/03/1947 Fabrica di Roma Mario MORCELLINI 11/05/1946 Rome Mario RICCIO 17/10/1959 Cremone Davide ROCCO 01/07/1986 Porto Azzuro Maria Gigliola TONIOLLO 27/03/1948 Rome Simona VOGLINO 06/12/1983 San Felice Segrate