Publicat pe 3 februarie 2025 CINCEA SECȚIUNE Cerere n 8092/24 Michael Jimmy DESCAMPS împotriva Franței introdus la 15 martie 2024, comunicat la 16 ianuarie 2025 OBIECTUL LICHIDULUI LA 16 septembrie 2017, începând cu ora 23:20, un echipaj al Brigăzii Antifracțiune (BAC) de Creteil, compus din trei polițiști (Brigadier) E.B., împreună cu gardienii de pace D.S., care conducea vehiculul de serviciu, și A.A.) a decis să controleze șoferul unei mașini, în care erau, de asemenea, trei pasageri. L a refuzat să se retragă și a fugit, înainte de a opri la înălțimea unei parcări în cazul în care a fost un grup de: a ieșit din vehicul și a mers pe jos de pe o zonă pietonală. Polițiștii au ajuns rapid la fața locului. A.A. a încercat în mod inutil să-l prindă pe șofer, în timp ce șoferul a încercat să-l prindă, în timp ce brigadier E.B. l-a arestat pe pasagerul din față, care încerca să-i distragă atenția, iar proiectilele au fost lansate în direcția mașinii de poliție, pe care D.S. o proteja. Acesta din urmă a văzut trei grupuri de diversiune îndreptându-se spre el. Amenințat de mai multe persoane, în special K.H., el a folosit un baston telescopic și l-a lovit pe acesta din urmă în braț. D.S., E.B. a fost amenințat apoi de către reclamant care, ținând un obiect în mână, și-a ridicat brațul și s-a pregătit să-l arunce în direcția sa. Neputând recupera echipamentul de protecție a ordinii situat în portbagajul mașinii BAC, D.S. a fost prins de un aruncător de mingi de apărare (LBD) situat pe bancheta din spate și, după ce a tipat (Lăsați-l) în direcția reclamantului, a tras în el. Reclamantul a fost lovit la nivelul ochiului stâng, pe care a pierdut-o ulterior. La 17 septembrie 2017, au fost necesari ofiteri de politie judiciari pentru a se ocupa de ancheta deschisa pentru violenta voluntara de persoana depozitara a autoritatii publice. Câteva ore mai tarziu, la 18 septembrie 2017, Inspectorul General al Politiei Nationale (IGPN) a fost sesizat de Parchetul din Evry. Reclamantul, K.H., precum și o cunoaștere a acestora din urmă, prezentă la locul faptei, au fost, de asemenea, ascultate și au declarat, printre altele, că reclamantul a fumat marijuana și a băut vodcă, dar că există o agresiune și jeturi de proiectile. Reclamantul a explicat în mod special că și-a petrecut seara la vărul său cu K.H. și că aceaceasta este întoarcerea la vehiculul acestui din urmă că au asistat la intervenția poliției. El a menționat în special că: la început, un polițist i-a cerut lui K.H. să se îndepărteze, înainte de a-i da una sau două lovituri de baston și l-asperger de gaz lacrimogen ; K.H. a dat înapoi și apoi a întors capul ; polițistul șofer a ieșit din vehicul cu un LBD ; în timp ce reclamantul a vorbit cu primul polițist pentru a afla de ce a lovit K.H. și a cerut să-l oprească, a avut brațele detașate ale corpului, întins la 45 de grade palmele deschise înainte și jos, într-o mișcare de interogare La 21 septembrie 2017, reclamantul a depus o plângere împotriva D.S. Mai târziu, mai ales la alte audieri, la o refacere a faptelor, la un transport la fața locului, precum și la examinarea vehiculului polițiștilor pentru a verifica existența unor impacturi care pot fi asociate cu focuri de proiectil. Într-o scrisoare din 26 septembrie 2017, completat la 3 octombrie 2017, reclamantul a declarat că se constituie parte civilă. Printr-o rechiziționare introductivă a procurorului districtual al Republicii Tribunalului Judiciar D.E.V. la 19 februarie 2018, a fost deschisă o informare judiciară împotriva lui X, șefii de violență voluntari care au condus la o infirmitate permanentă comisă cu armă de către o persoană depozitară a autorității publice. D.S. a fost plasat sub statutul de martor asistat la interogatoriul său de primă instanță, la 4 iulie 2019 la Institutul național de poliție științifică din Bruxelles, care a prezentat un raport din 18 aprilie 2018 privind utilizarea LBD. Au fost efectuate din nou audieri. Cererea reclamantului, în calitate de parte civilă, a avut loc la 5 octombrie 2018, după ce a fost amânată din cauza executării unei pedepse într-un alt caz și a întemnițării ulterioare. La 6 februarie 2019, reclamantul a fost supus unei expertize medicale, care a concluzionat că există o legătură între împușcarea LBD și pierderea ochiului stâng, în timp ce se referă la existența unor leziuni și a unui stres posttraumatic foarte important. La 5 august 2019, instanța judecătorească a emis un ordin de nejudiciare, considerând că D.S. a acționat în legitimă apărare, având în vedere contextul general al intervenției. Printr-o hotărâre din 6 martie 2023, camera de l'inginerie a tribunalului de apel din Paris a confirmat ordinul de nejudiciare numai în cazul în care climatul de tensiune nu putea fi luat în considerare în temeiul articolului 122-5 alineatul (1) , din Codul penal, referitor la autoapărare, aceasta din urmă a fost totuși dovedită ca urmare a unui pericol imediat și nefondat pentru integritatea fizică a lui D.E.B., cu un tir de LBD ca reacție în același timp, după somații și controlul pasagerilor vehiculului, cu respectarea condiției proporționalității. În cadrul examinării lor, consilierul raportor și avocatul general au ajuns la concluzia că recursul nu a fost acceptat, considerând că reclamantul se limita la a contesta aprecierea suverană a judecătorilor din fond. La 22 noiembrie 2023, Curtea de Casație a declarat recursul reclamantului neacceptat. Invocând art. 3 din Convenție sub aspectele sale materiale și procedurale, reclamantul susține în primul rând că mutilarea sa permanentă a fost posibilă numai printr-o lipsă totală de discernământ a funcționarilor poliției. El critică apoi decizia de nejudiciare, motivată de o constatare de autoapărare în pofida lacunelor în desfășurarea procedurii, menționând lipsa de recuperare a comunicațiilor radio ale polițiștilor, a înregistrărilor camerelor de supraveghere în ziua faptelor, sau a țevilor pe care ar fi dorit să le arunce asupra polițistului. Comitetul consideră că această decizie nu putea să se bazeze numai pe sentimentele polițistului pus în discuție și să inverseze sarcina probei, în afară de faptul că aceasta îl privează de orice posibilitate de despăgubire civilă. 3 din Convenție, pentru tratamente inumane sau degradante, ținând cont de utilizarea de către un polițist, în circumstanțele din speță, a unui aruncător de mingi de apărare care și-a pierdut ochiul stâng, ținând cont de protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea punctul 131 din Hotărârea Labita c. Italia [GC], 26772/95, CEDO 2000-IV), ancheta efectuată în speță de autoritățile interne a îndeplinit cerințele prevăzute la art. 3 din convenție
Publié le 3 février 2025
Requête n
o
8092/24
Mickaël Jimmy DESCHAMPS
contre la France
introduite le 15 mars 2024
communiquée le 16 janvier 2025
Le 16 septembre 2017, à partir de 23 h 20, un équipage de la brigade anti
‑
criminalité (BAC) de Créteil, composé de trois policiers (le brigadier
E.B, ainsi que les gardiens de la paix D.S., qui conduisait le véhicule de service, et A.A.) décida de contrôler le conducteur d’une voiture, dans laquelle se trouvaient également trois passagers. L’intéressé refusa d’obtempérer et prit la fuite, avant de s’arrêter à hauteur d’un parking où se trouvait un groupe d’individus, de sortir du véhicule et de s’éloigner à pied en empruntant une zone piétonne. Les policiers arrivèrent rapidement sur place. A.A. tenta vainement de rattraper le conducteur, tandis que le brigadier
E.B. procéda à l’arrestation du passager avant, qui tentait de faire diversion. Des projectiles furent alors lancés dans la direction du véhicule de police, dont D.S. assurait la protection. Ce dernier vit trois groupes d’individus se diriger vers lui. Menacé par plusieurs personnes, en particulier
K.H., il fit usage d’une matraque télescopique et frappa ce dernier au bras. Le brigadier
E.B. fit quant à lui usage d’une bombe lacrymogène pour faire reculer les agresseurs. Selon D.S., E.B. fut ensuite menacé par le requérant qui, tenant un objet dans sa main, leva le bras et se prépara à le lancer dans sa direction. Ne pouvant récupérer le matériel de protection de maintien de l’ordre situé dans le coffre du véhicule de la BAC, D.S. se saisit d’un lanceur de balle de défense (LBD) situé sur la banquette arrière et, après avoir hurlé «
Lâche ça
» en direction du requérant, tira sur lui. Le requérant fut touché au niveau de l’œil gauche, dont il perdit l’usage par la suite.
Le 17 septembre 2017, des officiers de police judiciaire furent requis pour prendre en charge l’enquête ouverte pour violences volontaires par personne dépositaire de l’autorité publique. Quelques heures plus tard, le 18 septembre 2017, l’Inspection générale de la police nationale (IGPN) fut saisie par le parquet d’Évry.
L’IGPN procéda aux auditions des policiers. Le requérant, K.H., ainsi qu’une connaissance de ces derniers, présente sur les lieux au moment des faits, furent également entendus. Ils déclarèrent notamment que le requérant avait fumé du cannabis et bu de la vodka, mais contestèrent l’existence d’un attroupement et les jets de projectiles. Le requérant expliqua plus particulièrement avoir passé la soirée chez son cousin avec K.H. et que c’est en retournant au véhicule de ce dernier qu’ils avaient assisté à l’intervention de la police. Il précisa notamment
que
: dans un premier temps, un policier avait demandé à K.H. de s’éloigner, avant de lui donner un ou deux coups de matraque et de l’asperger de gaz lacrymogène
; K.H. avait alors reculé et tourné la tête
; le policier conducteur était sorti du véhicule avec un LBD
; tandis que le requérant s’adressait au premier policier pour savoir pourquoi il frappait K.H. et lui demander d’arrêter, en ayant «
les bras détachés du corps, tendus à 45 degrés les paumes ouvertes vers l’avant et le bas, dans un geste d’interrogation
», il avait «
senti un trou noir au niveau de l’œil gauche
», sans avoir entendu de détonation ; selon lui, le policier n’avait pas parlé avant ou après son tir.
Le 21 septembre 2017, le requérant déposa plainte contre D.S.
Par la suite, l’IGPN procéda notamment à d’autres auditions, à une reconstitution des faits, à un transport sur les lieux, ainsi qu’à l’examen du véhicule des policiers pour vérifier l’existence d’impacts pouvant être associés à des tirs de projectiles.
Dans un courrier du 26 septembre 2017, complété le 3 octobre 2017, le requérant déclara se constituer partie civile.
Par un réquisitoire introductif du procureur de la République du tribunal judiciaire d’Évry en date du 19 février 2018, une information judiciaire fut ouverte contre X, des chefs de violences volontaires ayant entraîné une infirmité permanente commise avec arme par une personne dépositaire de l’autorité publique. D.S. fut placé sous le statut de témoin assisté à l’issue de son interrogatoire de première comparution, le 4 juillet 2019.
L’Institut national de police scientifique remit un rapport daté du 18 avril 2018 concernant l’usage du LBD.
Des auditions furent à nouveau réalisées. Celle du requérant, en sa qualité de partie civile, intervint le 5 octobre 2018, après avoir été retardée en raison de la mise à exécution d’une peine dans une autre affaire et de son incarcération subséquente. Le 6 février 2019, le requérant fit l’objet d’une expertise médicale, qui conclut à l’existence d’un lien entre le tir de LBD et la perte de son œil gauche, tout en relevant l’existence de lésions et d’un très important stress post-traumatique.
Le 5 août 2019, le juge d’instruction rendit une ordonnance de non-lieu, estimant que D.S. avait agi en état de légitime défense compte tenu du contexte général de l’intervention.
Par un arrêt du 6 mars 2023, la chambre de l’instruction de la cour d’appel de Paris confirma l’ordonnance de non-lieu, aux motifs que si le climat de tension ne pouvait être pris en compte sur le fondement de l’article 122-5, alinéa 1
er
, du code pénal, relatif à la légitime défense, cette dernière était cependant avérée en raison d’un danger immédiat et non justifié pour l’intégrité physique d’E.B., avec un tir de LBD en réaction dans le même trait de temps, après des sommations et le contrôle des passagers du véhicule, dans le respect de la condition de proportionnalité.
Le requérant se pourvut en cassation. Dans le cadre de leur examen, le conseiller rapporteur et l’avocat général conclurent à la non
‑
admission du pourvoi, estimant que le requérant se bornait à remettre en cause l’appréciation souveraine des juges du fond.
Le 22 novembre 2023, la Cour de cassation déclara le pourvoi du requérant non admis.
Invoquant l’article 3 de la Convention sous ses volets matériel et procédural, le requérant soutient tout d’abord que sa mutilation permanente n’a été rendue possible que par un manque total de discernement des fonctionnaires de police. Il critique ensuite la décision de non-lieu, motivée par un constat de légitime défense en dépit de lacunes dans le déroulement de l’instruction, évoquant l’absence de récupération des communications radio des policiers, des enregistrements des caméras de vidéo-surveillance le jour des faits, ou encore du projectile qu’il aurait prétendument voulu jeter sur le policier. Il considère que cette décision ne pouvait se fonder sur le seul ressenti du policier mis en cause et inverser la charge de la preuve, outre le fait qu’elle le prive de toute possibilité d’indemnisation civile.
1.
Le requérant a-t-il été soumis, en violation de l’article
3 de la Convention, à des traitements inhumains ou dégradants, compte tenu de l’usage par un policier, dans les circonstances de l’espèce, d’un lanceur de balle de défense ayant entraîné la perte de son œil gauche
?
2.
Eu égard à la protection procédurale contre des traitements inhumains ou dégradants (voir le paragraphe
131 de l’arrêt
Labita c.
Italie
[GC], n
o
26772/95, CEDH 2000-IV), l’enquête menée en l’espèce par les autorités internes a-t-elle satisfait aux exigences de l’article
3 de la Convention
?