CIORNEA v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA

Comunicat la 26 aprilie 2017 SECȚIUNE Cererea nr. 3077/10 Vadim CIORNEA împotriva Republicii Moldova depusă la 14 ianuarie 2010 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la detenția reclamantului timp de douăzeci și șaptezeci de zile în detenție anterioară și respectiv în arest la domiciliu, pe baza motivelor care, potrivit reclamantului, au fost generale și stereotipate. Reclamantul susține, de asemenea, că nu i s-a dat acces la materialele pe baza cărora a fost ordonată detenția sa și că instanțele au refuzat să audă un martor, al cărui mărturie a fost centrală pentru ordonarea detenției. Curtea Supremă de Justiție a constatat că detenția sa a fost ilegală și în încălcarea articolului 5 din Convenție și i-a acordat aproximativ 535 de euro pentru prejudiciu moral. Reclamantul plânge că suma nu este suficientă pentru a pierde statutul de victimă în temeiul articolului 5 §§ 3 și 4 din Convenție. Având în vedere hotărârile instanțelor interne și atribuirea compensației acordate reclamantului, poate încă să susțină că este victimă de încălcarea articolului 5 din Convenție? Dacă este cazul, a existat încălcarea articolului 5 §§ 3 și 4 din Convenție în acest caz?

Communicated on 26 April 2017

SECOND SECTION

Application no. 3077/10

Vadim CIORNEA

against the Republic of Moldova

lodged on 14 January 2010

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the applicant’s detention for twenty-three and seventeen days in pre-trial detention and under house arrest, respectively, based on reasons which, according to the applicant, were general and stereotyped. The applicant also submits that he has not been given access to the materials on the basis of which his detention was ordered and that the courts refused to hear a witness, whose testimony was central for ordering the detention. After his acquittal, the applicant initiated civil proceedings against the State claiming compensation for the breach of his Article 5 rights. The Supreme Court of Justice found that his detention had been unlawful and in breach of Article 5 of the Convention and awarded him some 535 Euros for non-pecuniary damage. The applicant complains that the amount was not sufficient for him to lose his victim status under Article

5 §§ 3 and 4 of the Convention.

QUESTIONS tO THE PARTIES

1.

Bearing in mind the decisions of the domestic courts and the award of compensation granted to the applicant, can he still claim to be a victim of a breach of Article 5 of the Convention?

2.

If so, has there been a breach of Article 5 §§ 3 and 4 of the Convention in the present case?