- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 26 aprilie 2017
- Stat pârât
- ITA
- Concluzia
- Affaire communiquée
Severino împotriva Italiei
Traducere în română AI
Comunicat pe 26 aprilie 2017
PRIMA SECȚIUNE
Cererea nr. o 52467/14 Marcello SEVERINO împotriva Italiei introdusă la 9 iulie 2014
OBIECTUL CAUZEI
Cererea se referă la imposibilitatea de a obține despăgubiri în cadrul remediului „Pinto", din cauza introducerii unei noi condiții de admisibilitate ( istanza di prelievo ) aplicabilă doar procedurilor jurisdicționale administrative a căror durată a fost excesivă
ÎNTREBĂRI CĂTRE PĂRȚI
1. Durata procedurii administrative urmată în prezenta cerere era compatibilă cu condiția de judecată în timp „rezonabil ", în sensul articolului 6 § 1 al Convenției (a se vedea, printre altele, Cocchiarella c. Italia [MC], nr. o 64886/01, CEDO 2006 ‑ V) ? 2. Având în vedere în special hotărârea Olivieri și alții c. Italia (nr. os 17708/12, 17717/12, 17729/12 și 22994/12, 25 februarie 2016), reclamantul avea la dispoziție, după cum cere art. 13 al Convenției, un recurs intern efectiv prin intermediul căruia ar fi putut formula plângerea sa de încălcare a articolului 6 § 1 al Convenției ?
Communiquée le 26 avril 2017
PREMIÈRE SECTION
Requête n o 52467/14 Marcello SEVERINO contre l’Italie introduite le 9 juillet 2014
OBJET DE L’AFFAIRE
La requête concerne l’impossibilité d’obtenir une indemnisation dans le cadre du remède « Pinto », en raison de l’introduction d’une nouvelle condition de recevabilité ( istanza di prelievo ) applicable aux seules procédures juridictionnelles administratives dont la durée a été excessive
QUESTIONS AUX PARTIES
1. La durée de la procédure administrative suivie dans la présente requêtes était-elle compatible avec la condition de jugement dans un « délai raisonnable », au sens de l’article 6 § 1 de la Convention (voir, parmi beaucoup d’autres, Cocchiarella c. Italie [GC], n o 64886/01, CEDH 2006 ‑ V) ? 2. Vu notamment l’arrêt Olivieri et autres c. Italie (n os 17708/12, 17717/12, 17729/12 et 22994/12, 25 février 2016), le requérant avait-il à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel il aurait pu formuler son grief de méconnaissance de l’article 6 § 1 de la Convention ?