AFFAIRE LIMATA ET AUTRES c. ITALIE

La originea cauzei se află unsprezece cereri (nr. os 16412/03, 16413/03, 16414/03, 16415/03, 16416/03, 16417/03, 22294/03, 22351/03, 22353/03, 22354/03 și 22355/03) îndreptate împotriva Republicii Italiene și prin care cetățeni ai acestui Stat („ reclamanții ", a se vedea tabelul în anexă), au sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („ Convenția ").

Reclamanții sunt reprezentați de dl es A. și C. Paglia, avocați la Benevento. Guvernul italian („ Guvernul ") a fost reprezentat succesiv de agenții săi, dl I.M. Braguglia și dna me E. Spatafora, și de fostul său coagent, dl N. Lettieri.

La 24 mai 2004 (pentru cererile nr. os 22294/03, 22351/03, 22352/03, 22353/03, 22354/03 și 22355/03) și la 29 iunie 2006 (pentru celelalte cereri), Curtea a decis să comunice cererile Guvernului. În aplicarea Protocolului nr. o 14, cererile au fost atribuite unui Comitet. ÎN FAPT I.

Faptele esențiale ale cererilor reies din informațiile cuprinse în tabelul anexat la prezenta hotărâre. II.

Invocând art. 6 § 1 din Convenție, reclamanții se plâng de durata procedurilor principale și de insuficiența reparației obținute în cadrul remediului „ Pinto ". Fără a invoca vreo dispoziție, aceștia se plâng de asemenea de întârzierea în executarea deciziilor „ Pinto ".

Guvernul se opune acestei teze.

Curtea consideră că este oportun să analizeze capetele de cerere ale reclamanților din perspectiva articolelor 6 § 1 din Convenție și 1 din Protocolul nr. o 1, care sunt formulate astfel în părțile lor relevante : art. 6 § 1 „ Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către un tribunal (...), care va hotărî (...) asupra contestațiilor privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) ". art. 1 din Protocolul nr. o 1 „ Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului Statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general (...) ". A. Cu privire la admisibilitate 1. Neepuizarea căilor de recurs interne

Guvernul ridică excepția neepuizării căilor de recurs interne, întrucât reclamanții nu au sesizat Curtea de casație în temeiul legii „ Pinto ".

În cauza Scordino c. Italiei ((dec.), nr. o 36813/97, CEDO 2003 ‑ IV), Curtea a considerat, pe de o parte, că, atunci când un reclamant se plânge doar de cuantumul despăgubirii, acesta nu este obligat, în scopul epuizării căilor de recurs interne, să formuleze recurs în casație împotriva deciziei curții de apel și, pe de altă parte, că reclamantul poate continua să se pretindă „ victimă " în sensul articolului 34 din Convenție, în măsura în care – chiar dacă curtea de apel a recunoscut existența duratei excesive a procedurii –, suma acordată nu poate fi considerată ca fiind adecvată pentru a repara prejudiciul și încălcarea pretinse.

Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea s-a bazat pe examinarea a aproximativ o sută de hotărâri ale Curții de casație și nu a găsit niciun caz în care aceasta să fi luat în considerare un capăt de cerere întemeiat pe insuficiența și/sau inadecvarea unei sume acordate de curtea de apel în raport cu prejudiciul pretins sau cu jurisprudența de la Strasbourg.

Curtea reamintește de asemenea că, în ianuarie 2004, Curtea de casație, prin hotărârile nr. os 1338, 1339, 1340 și 1341, a stabilit principiul potrivit căruia „ determinarea daunei extrapatrimoniale efectuată de curtea de apel în conformitate cu art. 2 din legea nr. 89/2001, deși prin natura sa întemeiată pe echitate, trebuie să intervină într-un mediu definit de drept, întrucât trebuie să se facă referire la sumele alocate în cauze similare de Curtea de la Strasbourg, de care este permis să se îndepărteze, dar într-un mod rezonabil " (a se vedea Cocchiarella , citată anterior, §§ 24-25). În urma acestei schimbări, Curtea a considerat că, începând cu 26 iulie 2004, data la care aceste hotărâri, și în special hotărârea nr. o 1340 a Curții de casație, nu mai puteau fi ignorate de public, trebuia să se solicite reclamanților să utilizeze recursul în casație în sensul legii „ Pinto " în scopul articolului 35 § 1 din Convenție ( Di Sante c. Italiei (dec.), nr. o 56079/00, 24 iunie 2004 ; Cocchiarella , citată anterior, §§ 42-44).

În prezenta cauză, Curtea constată că deciziile curților de apel „ Pinto " au devenit definitive la 17 decembrie 2002 (cererile nr. os 16412/03, 16413/03, 16414/03, 16415/03, 16416/03, 16417/03 și 22353/03) sau cel mai târziu la 20 iulie 2003 (cererile nr. os 22294/03, 22351/03, 22352/03, 22354/03 și 22355/03), adică cu mult înainte de 26 iulie 2004. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că reclamanții erau scutiți de obligația de a epuiza căile de recurs interne și că obiecția Guvernului nu poate fi reținută. 2. Calitatea de „ victimă "

Guvernul susține că reclamanții nu se mai pot pretinde „ victime " ale încălcării articolului 6 § 1 deoarece au obținut din partea curților de apel „ Pinto " o constatare a încălcării și o reparație adecvată și suficientă, ținând seama și de obiectul și miza litigiului.

Curtea, neidentificând niciun motiv de a se abate de la concluziile sale anterioare, după ce a examinat ansamblul faptelor cauzelor și argumentele părților, consideră că reparațiile în cauză s-au dovedit insuficiente (a se vedea Delle Cave și Corrado c. Italiei , nr. o 14626/03, §§ 26-31, 5 iunie 2007, CEDO 2007 ‑ VI ; Cocchiarella , citată anterior, §§ 69-98).

În consecință, reclamanții se pot încă pretinde „ victime ", în sensul articolului 34 din Convenție. 3. Concluzie

Curtea constată că aceste capete de cerere nu se lovesc de niciun alt motiv de inadmisibilitate înscris la art. 35 § 3 din Convenție. Prin urmare, le declară admisibile. B. Cu privire la fond

Curtea constată că procedurile în litigiu au durat, respectiv : – nr. o 16412/03 : 7 ani și 2 luni pentru un grad de jurisdicție ; – nr. o 16413/03 : 17 ani și 4 luni pentru trei grade de jurisdicție ; – nr. o 16414/03 : 10 ani și 5 luni pentru un grad de jurisdicție (9 ani și 11 luni la data depunerii deciziei „ Pinto ") ; – nr. o 16415/03 : 9 ani pentru două grade de jurisdicție ; – nr. o 16416/03 : 11 ani și 7 luni pentru un grad de jurisdicție ; – nr. o 16417/03 : 9 ani și 4 luni pentru un grad de jurisdicție ; – nr. o 22294/03 : 18 ani și 10 luni pentru un grad de jurisdicție (18 ani la data depunerii deciziei „ Pinto ") ; – nr. o 22351/03 : 10 ani și 9 luni pentru un grad de jurisdicție ; – nr. o 22353/03 : 10 ani și 6 luni pentru un grad de jurisdicție ; – nr. o 22354/03 : 20 ani și 10 luni pentru un grad de jurisdicție (19 ani la data depunerii deciziei „ Pinto ") ; – nr. o 22355/03 : 10 ani și 8 luni pentru un grad de jurisdicție (9 ani la data depunerii deciziei „ Pinto ").

Curtea a tratat în mod repetat cereri care ridică probleme similare celor din prezentele cauze și a constatat o nerespectare a cerinței „ termenului rezonabil ", ținând seama de criteriile degajate prin jurisprudența sa bine stabilită în materie (a se vedea, în primul rând, Cocchiarella , citată anterior). Neidentificând nimic care să poată conduce la o concluzie diferită în prezenta cauză, Curtea consideră că este de asemenea necesar să se constate, în fiecare cerere, o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție, pentru aceleași motive.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata tardivă a despăgubirilor „ Pinto ", Guvernul susține că respectiva întârziere ar fi compensată prin acordarea dobânzilor moratorii la momentul plății.

Curtea reamintește că a admis deja că o administrație poate avea nevoie de o anumită perioadă de timp pentru a efectua o plată. Cu toate acestea, fiind vorba de un recurs indemnitar care urmărește să remedieze consecințele duratei excesive a procedurilor, această perioadă de timp nu ar trebui în general să depășească șase luni de la momentul în care decizia de despăgubire a devenit executorie (a se vedea, printre altele, Cocchiarella , citată anterior, § 89).

În plus, o autoritate a Statului nu poate invoca lipsa de resurse pentru a nu onora o datorie întemeiată pe o decizie judecătorească ( ibidem , § 90 ; Bourdov c. Rusiei , nr. o 59498/00, § 35, CEDO 2002 ‑ III). Curtea consideră, în sfârșit, că, având în vedere natura căii de recurs interne în cauză, plata dobânzilor moratorii nu poate fi determinantă (a se vedea, mutatis mutandis , Simaldone c. Italiei , nr. o 22644/03, § 63, 31 martie 2009).

În prezenta cauză, Curtea constată că întârzierile în plata sumelor acordate de curțile de apel, care rămâneau neplătite la data ultimelor informații disponibile, sunt cuprinse între 14 și 30 de luni, începând cu data depunerii la grefă a deciziilor „ Pinto " (a se vedea tabelul în anexă). Acestea depășesc deci cu mult cele șase luni prevăzute de jurisprudența consolidată a Curții.

Prin urmare, a existat o încălcare a dreptului reclamanților la executarea deciziilor judecătorești, astfel cum este garantat de art. 6 § 1 din Convenție.

Având în vedere motivele pentru care a concluzionat la încălcarea articolului 6, și în lumina abordării adoptate de Curte în cauza Simaldone c. Italiei , susmenționată, Curtea consideră că în prezenta cauză a existat de asemenea o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. o 1. III.

Cu toate acestea, Curtea observă că aceștia nu au demonstrat în niciun fel existența unei legături între prelungirea nerezonabilă a procedurilor în litigiu și prejudiciul invocat. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că este oportun să respingă aceste capete de cerere ca fiind vădit nefondate, în sensul articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție. IV.

Reclamanții solicită următoarele sume cu titlu de prejudiciu moral pe care l-ar fi suferit. Nr. o cerere Pretenții cu titlu de prejudiciu moral 1. 16412/03 1 500 EUR pe an de întârziere 2. 16413/03 1 500 EUR pe an de întârziere 3. 16414/03 1 500 EUR pe an de întârziere 4. 16415/03 1 500 EUR pe an de întârziere 5. 16416/03 1 500 EUR pe an de întârziere 6. 16417/03 1 500 EUR pe an de întârziere 7. 22294/03 2 000 EUR pe an de întârziere 8. 22351/03 2 000 EUR pe an de întârziere 9. 22353/03 12 950 EUR pentru fiecare dintre cei patru reclamanți 10. 22354/03 2 000 EUR pe an de întârziere 11. 22355/03 2 000 EUR pe an de întârziere

Guvernul contestă aceste pretenții.

Având în vedere soluția adoptată în hotărârea Cocchiarella c. Italiei (citată anterior, §§ 139-142 și 146) și pronunțându-se în echitate, Curtea acordă reclamanților sumele indicate în tabelul de mai jos, comparate cu sumele pe care le-ar fi acordat în absența unei căi de recurs interne, ținând seama de obiectul fiecărui litigiu, de miza procedurilor și de existența întârzierilor imputabile reclamanților. Nr. o cerere Suma pe care Curtea ar fi acordat-o în absența unei căi de recurs interne Procentaj alocat de instanța „ Pinto " Suma acordată pentru daune morale 1. 16412/03 8 000 EUR 18,75 % 2 100 EUR + 200 EUR (întârziere de peste 6 luni în plata despăgubirii „ Pinto ") 16413/03 22 000 EUR 34 % 2 400 EUR + 200 EUR (întârziere de peste 6 luni în plata despăgubirii „ Pinto ") 16414/03 14 000 EUR 11,5 % 4 700 EUR + 200 EUR (întârziere de peste 6 luni în plata despăgubirii „ Pinto ") 16415/03 8 000 EUR 10 % 2 800 EUR + 200 EUR (întârziere de peste 6 luni în plata despăgubirii „ Pinto ") 16416/03 18 000 EUR 4 % 7 350 EUR + 200 EUR (întârziere de peste 6 luni în plata despăgubirii „ Pinto ") 16417/03 12 000 EUR 12,5 % 3 900 EUR + 200 EUR (întârziere de peste 6 luni în plata despăgubirii „ Pinto ") 22294/03 30 000 EUR 10,8 % 10 250 EUR + 200 EUR (întârziere de peste 6 luni în plata despăgubirii „ Pinto ") 22351/03 16 000 EUR 7,8 % 5 950 EUR + 200 EUR (întârziere de peste 6 luni în plata despăgubirii „ Pinto ") 22353/03 14 000 EUR 20 % 3 500 EUR + 200 EUR (întârziere de peste 6 luni în plata despăgubirii „ Pinto ") 22354/03 30 000 EUR 6,6 % 11 500 EUR + 200 EUR (întârziere de peste 6 luni în plata despăgubirii „ Pinto ") 22355/03 16 000 EUR 15,6 % 4 700 EUR + 200 EUR (întârziere de peste 6 luni în plata despăgubirii „ Pinto ") B. Cheltuieli de judecată

Reclamanții solicită în plus sume cuprinse între 1 010 și 2 195 EUR pentru cheltuielile de judecată suportate în cadrul procedurii „ Pinto " și în fața Curții.

Guvernul contestă aceste pretenții.

Curtea reamintește că, potrivit jurisprudenței sale, acordarea cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune ca acestea să fie stabilite ca fiind reale, necesare și ca având o rată rezonabilă ( Can și alții c. Turciei , nr. o 29189/02, § 22, 24 ianuarie 2008). În plus, cheltuielile de judecată nu pot fi recuperate decât în măsura în care acestea se raportează la încălcarea constatată (a se vedea, de exemplu, Beyeler c. Italiei (satisfacție echitabilă) [MC], nr. o 33202/96, § 27, 28 mai 2002 ; Sahin c. Germaniei [MC], nr. o 30943/96, § 105, CEDO 2003-VIII).

În prezenta cauză și ținând seama de documentele de care dispune și de criteriile susmenționate, Curtea consideră rezonabil să acorde 1 000 EUR pentru fiecare cerere cu titlu de cheltuieli de judecată. C. Dobânzi moratorii

Curtea consideră oportun să calculeze rata dobânzilor moratorii pe baza ratei dobânzii facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, 1. Decide să conexeze cererile ; 2. Declară cererile admisibile în ceea ce privește capătul de cerere întemeiat pe durata procedurii și pe întârzierea în plata despăgubirilor „ Pinto " și inadmisibile pentru restul ; 3. Hotărăște că a existat o încălcare a articolelor 6 § 1 din Convenție și 1 din Protocolul nr. o 1; 4. Hotărăște că Statul pârât trebuie să verse reclamanților, în termen de trei luni, a) următoarele sume, plus orice sumă ce ar putea fi datorată cu titlu de impozit de către reclamanți, cu titlu de daune morale : i. nr. o 16412/03 : 2 300 EUR (două mii trei sute euro) ; ii. nr. o 16413/03 : 2 600 EUR (două mii șase sute euro) ; iii. nr. o 16414/03 : 4 900 EUR (patru mii nouă sute euro) ; iv. nr. o 16415/03 : 3 000 EUR (trei mii euro); v. nr. o 16416/03 [1] : 7 550 EUR (șapte mii cinci sute cincizeci euro) ; vi. nr. o 16417/03 [2] : 4 100 EUR (patru mii o sută euro) ; vii. nr. o 22294/03 : 10 450 EUR (zece mii patru sute cincizeci euro), sumă globală de plătit împreună reclamanților ; viii. nr. o 22351/03 [3] : 6 150 EUR (șase mii o sută cincizeci euro) ; ix. nr. o 22353/03 [4] : 3 700 EUR (trei mii șapte sute euro), sumă globală de plătit împreună reclamanților ; x. nr. o 22354/03 : 11 700 EUR (unsprezece mii șapte sute euro) ; xi. nr. o 22355/03 [5] : 4 900 EUR (patru mii nouă sute euro). b) 1 000 EUR (o mie euro) pentru cheltuieli de judecată, pentru fiecare cerere, plus orice sumă ce ar putea fi datorată cu titlu de impozit de către reclamanți ; c) că, începând cu expirarea acestui termen și până la plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale ; 5. Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru restul. Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 10 decembrie 2013, în aplicarea articolului 77 §§ 2 și 3 din regulament. Seçkin Erel Peer Lorenzen Grefier adjunct i.e. Președinte ANEXĂ Cereri/ Detalii reclamant(ți) Procedura Principală Procedura „ Pinto " Durata totală Informații suplimentare Autoritatea judiciară Data introducerii / Depunerea deciziei Sume Acordate / (neplătite la) data ultimelor informații 16412/03 Limata c. Italiei Introdusă la 11/05/2000 Carlo Alberto LIMATA, cetățean italian, născut în 1945, cu reședința la Montesarchio (Benevento) 7 ani și 2 luni pentru un grad de jurisdicție Obiect : Mutarea locului de muncă Autoritatea judiciară : Judecătoria Benevento (n. R.G. 4529/92) Începutul procedurii: 4 februarie 1992 Depunerea hotărârii : 8 aprilie 1999 Roma N.R. 6907/01 1 er octombrie 2001/ 5 iunie 2002 1 500 EUR/ 12 noiembrie 2004 16413/03 Galdiero c. Italiei Introdusă la 05/08/1999 Gennaro GALDIERO, cetățean italian, născut în 1937, cu reședința la Giugliano (Napoli) 17 ani și 4 luni pentru trei grade de jurisdicție Obiect : Indemnizație de încetare a contractului Autoritatea judiciară : Judecătoria Marano (Napoli) (n. R.G. 989/91) Tribunalul Napoli (n. R.G. 40237/84) Curtea de casație (n. R.G. 9476/88) Tribunalul Benevento (judecător de trimitere) (n. R.G. 179/92) Începutul procedurii : 26 noiembrie 1981 Depunerea hotărârii : 30 martie 1999 Roma 1 er octombrie 2001/ 3 iunie 2002 7 500 EUR/ 12 noiembrie 2004 16414/03 Martignetti c. Italiei Introdusă la 10/09/1999 Nicola MARTIGNETTI, cetățean italian, născut în 1945, cu reședința la Benevento 10 ani și 5 luni pentru un grad de jurisdicție Obiect : Dreptul la despăgubire în urma unui accident rutier Autoritatea judiciară : Tribunalul Benevento (n. R.G. 1584/92) Începutul procedurii : 16 mai 1992 Depunerea hotărârii : 8 octombrie 2002 Roma 1 er octombrie 2001/ 3 iunie 2002 1 600 EUR/ 12 noiembrie 2004 16415/03 Barbieri c Italiei Introdusă la 05/08/1999 Salvatore BARBIERI, cetățean italian, născut în 1949, cu reședința la Napoli 9 ani pentru două grade de jurisdicție Obiect : Dreptul la titlul și gradul de funcționar Autoritatea judiciară : Judecătoria Benevento (n. R.G. 300/90) Tribunalul Napoli (n. R.G. 44944/94) Începutul procedurii : 3 februarie 1990 Depunerea hotărârii : 19 februarie 1999 Roma 1 er octombrie 2001/ 30 mai 2002 800 EUR/ 12 noiembrie 2004 16416/03 Limata c. Italiei Introdusă la 10/05/2000 Carlo Alberto LIMATA, cetățean italian, născut în 1945, cu reședința la Montesarchio (Benevento) 11 ani și 7 luni pentru un grad de jurisdicție Obiect : Dreptul la titlul și gradul de funcționar Autoritatea judiciară : Judecătoria Benevento (n. R.G. 686/90) Începutul procedurii : 13 martie 1990 Depunerea hotărârii : 8 noiembrie 2001 Roma 11 octombrie 2001/ 4 iunie 2002 750 EUR/ 12 noiembrie 2004 16417/03 Melillo c. Italiei Introdusă la 20/09/1999 Carmine MELILLO, cetățean italian, născut în 1945, cu reședința la Apollosa (Benevento) 9 ani și 4 luni pentru un grad de jurisdicție Obiect : Plata chiriilor Autoritatea judiciară : Tribunalul Benevento (n. R.G. 3642/92) Începutul procedurii : 5 decembrie 1992 Depunerea hotărârii : 11 aprilie 2002 Roma 11 octombrie 2001/ 3 iunie 2002 1 500 EUR/ 12 noiembrie 2004 22294/03 Paolella c. Italiei Introdusă la 11/01/2000 Giovanni PAOLELLA, Maria Luigia PAOLELLA și Francesco PAOLELLA, cetățeni italieni, născuți respectiv în 1919, 1935 și 1943, cu reședința la Campolattaro (Benevento) 18 ani și 10 luni pentru un grad de jurisdicție Obiect : Dreptul la despăgubire privind lucrările de supraînălțare a unei clădiri Autoritatea judiciară : Tribunalul Benevento: (n. R.G. 1439/84) Începutul procedurii : 14 iunie 1984 Depunerea hotărârii : 9 mai 2003 Roma 11 octombrie 2001/ 3 iunie 2002 3 250 EUR/ 1 septembrie 2003 22351/03 Sarracco c. Italiei Introdusă la 05/01/2000 Rosario SARRACCO, cetățean italian, născut în 1945, cu reședința la Benevento 10 ani și 9 luni pentru un grad de jurisdicție Obiect : Dreptul la despăgubire în urma poluării puțurilor reclamantului Autoritatea judiciară : Tribunalul Napoli (n. R.G. 14272/89) Începutul procedurii : 8 iulie 1989 Depunerea hotărârii : 5 mai 2000 Roma 11 octombrie 2001/ 4 iunie 2002 1 250 EUR/ 1 septembrie 2003 22353/03 Ciullo și Sessa c. Italiei Introdusă la 13/04/2001 Ermelinda CIULLO, Giovanni SESSA, Ornella SESSA și Sara SESSA, cetățeni italieni, născuți respectiv în 1924, 1952 și 1953 (ultimele două), cu reședința la Benevento 10 ani și 6 luni pentru un grad de jurisdicție Obiect : Indemnizație de încetare a contractului Autoritatea judiciară : Judecătoria Benevento (n. R.G. 1187/90) Începutul procedurii : 28 aprilie 1990 Depunerea hotărârii : 3 noiembrie 2000 Roma 10 octombrie 2001/ 31 mai 2002 2 800 EUR/ 12 noiembrie 2004 22354/03 Fabbricatore c. Italiei Introdusă la 26/01/2000 Vincenzo FABBRICATORE, cetățean italian, născut în 1956, cu reședința la Pontelandolfo (Benevento) 20 ani și 10 luni pentru un grad de jurisdicție Obiect : Dreptul la despăgubire în urma unui accident rutier Autoritatea judiciară : Tribunalul Benevento (n. R.G. 1205/83) Începutul procedurii : 10 mai 1983 Data ultimelor informații : 15 martie 2004 Roma 10 octombrie 2001/ 3 iunie 2002 2 000 EUR/ 23 februarie 2004 22355/03 Limongelli c. Italiei Introdusă la 17/02/2000 Michele Donato LIMONGELLI, cetățean italian, născut în 1952, cu reședința la Apice (Benevento) 10 ani și 8 luni pentru un grad de jurisdicție Obiect : Dreptul la despăgubire în urma unei erori în cursul unei intervenții chirurgicale Autoritatea judiciară : Tribunalul Benevento (n. R.G. 1645/93) Începutul procedurii : 19 mai 1993 Data ultimelor informații : 10 februarie 2004 Roma 11 octombrie 2001/ 4 iunie 2002 2 500 EUR/ 1 septembrie 2003 [1] Rectificat la 31 ianuarie 2014 : nr. cererii 16416/03 înlocuiește nr. cererii 16417/03, care fusese indicat din eroare. [2] Rectificat la 31 ianuarie 2014 : nr. cererii 16417/03 înlocuiește nr. cererii 16418/03, care fusese indicat din eroare. [3] Rectificat la 31 ianuarie 2014 : nr. cererii 22351/03 înlocuiește nr. cererii 22354/03, care fusese indicat din eroare. [4] Rectificat la 31 ianuarie 2014 : nr. cererii 22353/03 înlocuiește nr. cererii 22354/03, care fusese indicat din eroare. [5] Rectificat la 31 ianuarie 2014 : nr. cererii 22355/03 înlocuiește nr. cererii 22354/03, care fusese indicat din eroare.

A l’origine de l’affaire se trouvent onze requêtes (n os 16412/03, 16413/03, 16414/03, 16415/03, 16416/03, 16417/03, 22294/03, 22351/03, 22353/03, 22354/03 et 22355/03) dirigées contre la République italienne et dont des ressortissants de cet Etat (« les requérants », voir tableau en annexe), ont saisi la Cour en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »).

Les requérants sont représentés par M es A. et C. Paglia, avocats à Bénevent. Le gouvernement italien (« le Gouvernement ») a été représenté successivement par ses agents, M. I.M. Braguglia et M me E. Spatafora, et son ancien coagent, M. N. Lettieri.

Les 24 mai 2004 (pour les requêtes n os 22294/03, 22351/03, 22352/03, 22353/03, 22354/03 et 22355/03) et 29 juin 2006 (pour les autres requêtes), la Cour a décidé de communiquer les requêtes au Gouvernement. En application du Protocole n o 14, les requêtes ont été attribuées à un Comité. EN FAIT I.

Les faits essentiels des requêtes ressortent des informations contenues dans le tableau en annexe au présent arrêt. II.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent de la durée des procédures principales et de l’insuffisance du redressement obtenu dans le cadre du remède « Pinto ». Sans invoquer aucune disposition, ils se plaignent également du retard dans l’exécution des décisions « Pinto ».

Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

La Cour estime qu’il convient d’analyser les griefs des requérants sous l’angle des articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n o 1 qui sont ainsi libellés dans leurs parties pertinentes : Article 6 § 1 « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) ». Article 1 du Protocole n o 1 « Toute personne physique ou morale a droit au respect de ses biens. Nul ne peut être privé de sa propriété que pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi et les principes généraux du droit international. Les dispositions précédentes ne portent pas atteinte au droit que possèdent les États de mettre en vigueur les lois qu’ils jugent nécessaires pour réglementer l’usage des biens conformément à l’intérêt général (...) ». A. Sur la recevabilité 1. Non-épuisement des voies de recours internes

Le Gouvernement excipe du non-épuisement des voies de recours internes en ce que les requérants n’ont pas saisi la Cour de cassation en vertu de la loi « Pinto ».

Dans l’affaire Scordino c. Italie ((déc.), n o 36813/97, CEDH 2003 ‑ IV), la Cour avait estimé, d’une part, que lorsqu’un requérant se plaint uniquement du montant de l’indemnisation, il n’est pas tenu aux fins de l’épuisement des voies de recours interne de se pourvoir en cassation contre la décision de la cour d’appel et, d’autre part, que le requérant peut continuer à se prétendre « victime » au sens de l’article 34 de la Convention, dans la mesure où – même si la cour d’appel a reconnu l’existence de la durée excessive de la procédure –, la somme accordée ne saurait être considérée comme adéquate pour réparer le préjudice et la violation allégués.

Pour arriver à cette conclusion, la Cour s’était basée sur l’examen d’une centaine d’arrêts de la Cour de cassation et n’avait trouvé aucun cas où celle-ci avait pris en considération un grief tiré de l’insuffisance et/ou de l’inadéquation d’un montant accordé par la cour d’appel par rapport au préjudice allégué ou à la jurisprudence de Strasbourg.

La Cour rappelle aussi qu’en janvier 2004, la Cour de cassation, par les arrêts n os 1338, 1339, 1340 et 1341, a posé le principe, selon lequel, « la détermination du dommage extrapatrimonial effectuée par la cour d’appel conformément à l’article 2 de la loi nº 89/2001, bien que par nature fondée sur l’équité, doit intervenir dans un environnement qui est défini par le droit puisqu’il faut se référer aux montants alloués dans des affaires similaires par la Cour de Strasbourg, dont il est permis de s’éloigner mais de façon raisonnable » (voir Cocchiarella , précité, §§ 24-25). A la suite de ce revirement, la Cour a considéré qu’à partir du 26 juillet 2004, date à laquelle ces arrêts, et notamment l’arrêt n o 1340 de la Cour de cassation, ne pouvaient plus être ignorés du public, il devait être exigé des requérants qu’ils usent du recours en cassation au sens de la loi « Pinto » aux fins de l’article 35 § 1 de la Convention ( Di Sante c. Italie (déc.), n o 56079/00, 24 juin 2004 ; Cocchiarella , précité, §§ 42-44).

En l’espèce, la Cour relève que les décisions des cours d’appel « Pinto » sont devenues définitives le 17 décembre 2002 (requêtes n os 16412/03, 16413/03, 16414/03, 16415/03, 16416/03, 16417/03 et 22353/03) ou alors au plus tard le 20 juillet 2003 (requêtes n os 22294/03, 22351/03, 22352/03, 22354/03 et 22355/03), à savoir bien avant le 26 juillet 2004. Dans ces circonstances, la Cour estime que les requérants étaient dispensés de l’obligation d’épuiser les voies de recours interne et que l’objection du Gouvernement ne saurait être retenue. 2. Qualité de « victime »

Le Gouvernement soutient que les requérants ne peuvent plus se prétendre « victimes » de la violation de l’article 6 § 1 car ils ont obtenu des cours d’appel « Pinto » un constat de violation et un redressement approprié et suffisant, compte tenu aussi de l’objet et de l’enjeu du litige.

La Cour, n’apercevant aucun motif de déroger à ses précédentes conclusions, après avoir examiné l’ensemble des faits des causes et les arguments des parties, considère que les redressements en question se sont révélés insuffisants (voir Delle Cave et Corrado c. Italie , n o 14626/03, §§ 26-31, 5 juin 2007, CEDH 2007 ‑ VI ; Cocchiarella , précité, §§ 69-98).

Partant, les requérants peuvent toujours se prétendre « victimes », au sens de l’article 34 de la Convention. 3. Conclusion

La Cour constate que les griefs ne se heurtent à aucun autre des motifs d’irrecevabilité inscrits à l’article 35 § 3 de la Convention. Aussi, elle les déclare recevables. B. Sur le fond

La Cour constate que les procédures litigieuses ont duré, respectivement : – n o 16412/03 : 7 ans et 2 mois pour un degré de juridiction ; – n o 16413/03 : 17 ans et 4 mois pour trois degrés de juridiction ; – n o 16414/03 : 10 ans et 5 mois pour un degré de juridiction (9 ans et 11 mois à la date du dépôt de la décision « Pinto ») ; – n o 16415/03 : 9 ans pour deux degrés de juridiction ; – n o 16416/03 : 11 ans et 7 mois pour un degré de juridiction ; – n o 16417/03 : 9 ans et 4 mois pour un degré de juridiction ; – n o 22294/03 : 18 ans et 10 mois pour un degré de juridiction (18 ans à la date du dépôt de la décision « Pinto ») ; – n o 22351/03 : 10 ans et 9 mois pour un degré de juridiction ; – n o 22353/03 : 10 ans et 6 mois pour un degré de juridiction ; – n o 22354/03 : 20 ans et 10 mois pour un degré de juridiction (19 ans à la date du dépôt de la décision « Pinto ») ; – n o 22355/03 : 10 ans et 8 mois pour un degré de juridiction (9 ans à la date du dépôt de la décision « Pinto »).

La Cour a traité à maintes reprises des requêtes soulevant des questions semblables à celles des cas d’espèce et a constaté une méconnaissance de l’exigence du « délai raisonnable », compte tenu des critères dégagés par sa jurisprudence bien établie en la matière (voir, en premier lieu, Cocchiarella , précité). N’apercevant rien qui puisse mener à une conclusion différente dans la présente affaire, la Cour estime qu’il y a également lieu de constater, dans chaque requête, une violation de l’article 6 § 1 de la Convention, pour les mêmes motifs.

Pour ce qui est du grief portant sur le versement tardif des indemnisations « Pinto », le Gouvernement allègue que ledit retard serait compensé par l’octroi d’intérêts moratoires au moment du paiement.

La Cour rappelle avoir déjà admis qu’une administration puisse avoir besoin d’un certain laps de temps pour procéder à un paiement. Néanmoins, s’agissant d’un recours indemnitaire visant à redresser les conséquences de la durée excessive de procédures, ce laps de temps ne devrait généralement pas dépasser six mois à compter du moment où la décision d’indemnisation est devenue exécutoire (voir, entre autres, Cocchiarella , précité, § 89).

En outre, une autorité de l’Etat ne saurait prétexter du manque de ressources pour ne pas honorer une dette fondée sur une décision de justice ( ibidem , § 90 ; Bourdov c. Russie , n o 59498/00, § 35, CEDH 2002 ‑ III). La Cour estime, enfin, qu’eu égard à la nature de la voie de recours interne dont il s’agit, le versement des intérêts moratoires ne saurait être déterminant (voir, mutatis mutandis , Simaldone c. Italie , n o 22644/03, § 63, 31 mars 2009).

En l’espèce, la Cour constate que les retards dans le versement des sommes accordées par les cours d’appel, lesquelles demeuraient impayées à la date des dernières informations disponibles, sont compris entre 14 et 30 mois, à compter de la date du dépôt au greffe des décisions « Pinto » (voir le tableau en annexe). Ils vont donc bien au-delà des six mois prévu par la jurisprudence consolidée de la Cour.

Il y a eu, partant, violation du droit des requérants à l’exécution des décisions judiciaires, tel que garanti par l’article 6 § 1 de la Convention.

Compte tenu des motifs pour lesquels elle a conclu à la violation de l’article 6, et à la lumière de l’approche adoptée par la Cour dans l’affaire Simaldone c. Italie , susmentionnée, la Cour estime qu’en l’espèce, il y a également eu violation de l’article 1 du Protocole n o 1. III.

Toutefois, la Cour observe que ces derniers n’ont aucunement démontré l’existence d’un lien entre le prolongement déraisonnable des procédures litigieuses et le préjudice invoqué. Dans ces circonstances, la Cour estime qu’il convient de rejeter ces griefs comme étant manifestement mal fondés, au sens de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention. IV.

Les requérants réclament les sommes suivantes au titre du préjudice moral qu’ils auraient subi. N o requête Prétentions au titre du préjudice moral 1. 16412/03 1 500 EUR par an de retard 2. 16413/03 1 500 EUR par an de retard 3. 16414/03 1 500 EUR par an de retard 4. 16415/03 1 500 EUR par an de retard 5. 16416/03 1 500 EUR par an de retard 6. 16417/03 1 500 EUR par an de retard 7. 22294/03 2 000 EUR par an de retard 8. 22351/03 2 000 EUR par an de retard 9. 22353/03 12 950 EUR pour chacun des quatre requérants 10. 22354/03 2 000 EUR par an de retard 11. 22355/03 2 000 EUR par an de retard

Le Gouvernement conteste ces prétentions.

Compte tenu de la solution adoptée dans l’arrêt Cocchiarella c. Italie (précité, §§ 139-142 et 146) et statuant en équité, la Cour alloue aux requérants les sommes indiquées dans le tableau ci-dessous, comparées aux montants qu’elle aurait octroyés en l’absence d’une voie de recours interne, en tenant compte de l’objet de chaque litige, de l’enjeu des procédures et de l’existence de retards imputables aux requérants. N o requête Somme que la Cour aurait accordée en l’absence d’une voie de recours interne Pourcentage alloué par la juridiction « Pinto » Somme accordée pour dommage moral 1. 16412/03 8 000 EUR 18,75 % 2 100 EUR + 200 EUR (retard de plus de 6 mois dans le paiement de l’indemnisation « Pinto ») 16413/03 22 000 EUR 34 % 2 400 EUR + 200 EUR (retard de plus de 6 mois dans le paiement de l’indemnisation « Pinto ») 16414/03 14 000 EUR 11,5 % 4 700 EUR + 200 EUR (retard de plus de 6 mois dans le paiement de l’indemnisation « Pinto ») 16415/03 8 000 EUR 10 % 2 800 EUR + 200 EUR (retard de plus de 6 mois dans le paiement de l’indemnisation « Pinto ») 16416/03 18 000 EUR 4 % 7 350 EUR + 200 EUR (retard de plus de 6 mois dans le paiement de l’indemnisation « Pinto ») 16417/03 12 000 EUR 12,5 % 3 900 EUR + 200 EUR (retard de plus de 6 mois dans le paiement de l’indemnisation « Pinto ») 22294/03 30 000 EUR 10,8 % 10 250 EUR + 200 EUR (retard de plus de 6 mois dans le paiement de l’indemnisation « Pinto ») 22351/03 16 000 EUR 7,8 % 5 950 EUR + 200 EUR (retard de plus de 6 mois dans le paiement de l’indemnisation « Pinto ») 22353/03 14 000 EUR 20 % 3 500 EUR + 200 EUR (retard de plus de 6 mois dans le paiement de l’indemnisation « Pinto ») 22354/03 30 000 EUR 6,6 % 11 500 EUR + 200 EUR (retard de plus de 6 mois dans le paiement de l’indemnisation « Pinto ») 22355/03 16 000 EUR 15,6 % 4 700 EUR + 200 EUR (retard de plus de 6 mois dans le paiement de l’indemnisation « Pinto ») B. Frais et dépens

Les requérants réclament en outre des sommes comprises entre 1 010 et 2 195 EUR pour les frais et dépens engagés au cours de la procédure « Pinto » et devant la Cour.

Le Gouvernement conteste ces prétentions.

La Cour rappelle que, selon sa jurisprudence, l’allocation des frais et dépens au titre de l’article 41 présuppose que se trouvent établis leur réalité, leur nécessité et le caractère raisonnable de leur taux ( Can et autres c. Turquie , n o 29189/02, § 22, 24 janvier 2008). En outre, les frais de justice ne sont recouvrables que dans la mesure où ils se rapportent à la violation constatée (voir, par exemple, Beyeler c. Italie (satisfaction équitable) [GC], n o 33202/96, § 27, 28 mai 2002 ; Sahin c. Allemagne [GC], n o 30943/96, § 105, CEDH 2003-VIII).

En l’espèce et compte tenu des documents en sa possession et des critères susmentionnés, la Cour estime raisonnable d’allouer 1 000 EUR pour chaque requête au titre des frais et dépens. C. Intérêts moratoires

La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage. PAR CES MOTIFS, LA COUR, 1. Décide de joindre les requêtes ; 2. Déclare les requêtes recevables quant au grief tiré de la durée de la procédure et du retard dans le paiement des indemnisations « Pinto » et irrecevables pour le surplus ; 3. Dit qu’il y a eu violation des articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n o 1; 4. Dit que l’Etat défendeur doit verser aux requérants, dans les trois mois, a) les sommes suivantes, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par les requérants, à titre de dommage moral : i. n o 16412/03 : 2 300 EUR (deux mille trois cents euros) ; ii. n o 16413/03 : 2 600 EUR (deux mille six cents euros) ; iii. n o 16414/03 : 4 900 EUR (quatre mille neuf cents euros) ; iv. n o 16415/03 : 3 000 EUR (trois mille euros); v. n o 16416/03 [1] : 7 550 EUR (sept mille cinq cent cinquante euros) ; vi. n o 16417/03 [2] : 4 100 EUR (quatre mille cent euros) ; vii. n o 22294/03 : 10 450 EUR (dix mille quatre cent cinquante euros), somme globale à verser conjointement aux requérants ; viii. n o 22351/03 [3] : 6 150 EUR (six mille cent cinquante euros) ; ix. n o 22353/03 [4] : 3 700 EUR (trois mille sept cents euros), somme globale à verser conjointement aux requérants ; x. n o 22354/03 : 11 700 EUR (onze mille sept cents euros) ; xi. n o 22355/03 [5] : 4 900 EUR (quatre mille neuf cents euros). b) 1 000 EUR (mille euros) pour les frais et dépens, pour chaque requête, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par les requérants ; c) qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage ; 5. Rejette la demande de satisfaction équitable pour le surplus. Fait en français, puis communiqué par écrit le 10 décembre 2013, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Seçkin Erel Peer Lorenzen Greffier adjoint f.f. Président ANNEXE Requêtes/ Détails requérant(s) Procédure Principale Procédure « Pinto » Durée globale Informations complémentaires Autorité judiciaire Date d’introduction / Dépôt décision Sommes Accordées / (non encore payées à la) date des dernières informations 16412/03 Limata c. Italie Introduite le 11/05/2000 Carlo Alberto LIMATA, ressortissant italien, né en 1945, résidant à Montesarchio (Bénévent) 7 ans et 2 mois pour un degré de juridiction Objet : Mutation du lieu du travail Autorité judiciaire : Juge d’instance de Bénévent (n. R.G. 4529/92) Début de la procédure: 4 février 1992 Dépôt arrêt : 8 avril 1999 Rome N.R. 6907/01 1 er octobre 2001/ 5 juin 2002 1 500 EUR/ 12 novembre 2004 16413/03 Galdiero c. Italie Introduite le 05/08/1999 Gennaro GALDIERO, ressortissant italien, né en 1937, résidant à Giugliano (Naples) 17 ans et 4 mois pour trois degrés de juridiction Objet : Indemnité de fin de contrat Autorité judiciaire : Juge d’instance de Marano (Naples) (n. R.G. 989/91) Tribunal de Naples (n. R.G. 40237/84) Cour de cassation (n. R.G. 9476/88) Tribunal de Bénévent (juge de renvoi) (n. R.G. 179/92) Début de la procédure : 26 novembre 1981 Dépôt arrêt : 30 mars 1999 Rome 1 er octobre 2001/ 3 juin 2002 7 500 EUR/ 12 novembre 2004 16414/03 Martignetti c. Italie Introduite le 10/09/1999 Nicola MARTIGNETTI, ressortissant italien, né en 1945, résidant à Bénévent 10 ans et 5 mois pour un degré de juridiction Objet : Droit au dédommagement suite à un accident routier Autorité judiciaire : Tribunal de Bénévent (n. R.G. 1584/92) Début de la procédure : 16 mai 1992 Dépôt arrêt : 8 octobre 2002 Rome 1 er octobre 2001/ 3 juin 2002 1 600 EUR/ 12 novembre 2004 16415/03 Barbieri c Italie Introduite le 05/08/1999 Salvatore BARBIERI, ressortissant italien, né en 1949, résidant à Naples 9 ans pour deux degrés de juridiction Objet : Droit au titre et au grade de fonctionnaire Autorité judiciaire : Juge d’instance de Bénévent (n. R.G. 300/90) Tribunal de Naples (n. R.G. 44944/94) Début de la procédure : 3 février 1990 Dépôt arrêt : 19 février 1999 Rome 1 er octobre 2001/ 30 mai 2002 800 EUR/ 12 novembre 2004 16416/03 Limata c. Italie Introduite le 10/05/2000 Carlo Alberto LIMATA, ressortissant italien, né en 1945, résidant à Montesarchio (Bénévent) 11 ans et 7 mois pour un degré de juridiction Objet : Droit au titre et au grade de fonctionnaire Autorité judiciaire : Juge d’instance de Bénévent (n. R.G. 686/90) Début de la procédure : 13 mars 1990 Dépôt arrêt : 8 novembre 2001 Rome 11 octobre 2001/ 4 juin 2002 750 EUR/ 12 novembre 2004 16417/03 Melillo c. Italie Introduite le 20/09/1999 Carmine MELILLO, ressortissant italien, né en 1945, résidant à Apollosa (Bénévent) 9 ans et 4 mois pour un degré de juridiction Objet : Paiement de loyers Autorité judiciaire : Tribunal de Bénévent (n. R.G. 3642/92) Début de la procédure : 5 décembre 1992 Dépôt arrêt : 11 avril 2002 Rome 11 octobre 2001/ 3 juin 2002 1 500 EUR/ 12 novembre 2004 22294/03 Paolella c. Italie Introduite le 11/01/2000 Giovanni PAOLELLA, Maria Luigia PAOLELLA et Francesco PAOLELLA, ressortissants italiens, nés respectivement en 1919, 1935 et 1943 résidant à Campolattaro (Bénévent) 18 ans et 10 mois pour un degré de juridiction Objet : Droit au dédommagement concernant des travaux de surélévation d’un bâtiment Autorité judiciaire : Tribunal de Bénévent: (n. R.G. 1439/84) Début de la procédure : 14 juin 1984 Dépôt arrêt : 9 mai 2003 Rome 11 octobre 2001/ 3 juin 2002 3 250 EUR/ 1 septembre 2003 22351/03 Sarracco c. Italie Introduite le 05/01/2000 Rosario SARRACCO, ressortissant italien, né en 1945, résidant à Bénévent 10 ans et 9 mois pour un degré de juridiction Objet : Droit au dédommagement suite à la pollution des puits du requérant Autorité judiciaire : Tribunal de Naples (n. R.G. 14272/89) Début de la procédure : 8 juillet 1989 Dépôt arrêt : 5 mai 2000 Rome 11 octobre 2001/ 4 juin 2002 1 250 EUR/ 1 septembre 2003 22353/03 Ciullo et Sessa c. Italie Introduite le 13/04/2001 Ermelinda CIULLO, Giovanni SESSA, Ornella SESSA et Sara SESSA, ressortissants italiens, nés respectivement en 1924, 1952 et 1953 (les deux dernières) résidant à Bénévent 10 ans et 6 mois pour un degré de juridiction Objet : Indemnité de fin de contrat Autorité judiciaire : Juge d’instance de Bénévent (n. R.G. 1187/90) Début de la procédure : 28 avril 1990 Dépôt arrêt : 3 novembre 2000 Rome 10 octobre 2001/ 31 mai 2002 2 800 EUR/ 12 novembre 2004 22354/03 Fabbricatore c. Italie Introduite le 26/01/2000 Vincenzo FABBRICATORE, ressortissant italien, né en 1956, résidant à Pontelandolfo (Bénévent) 20 ans et 10 mois pour un degré de juridiction Objet : Droit au dédommagement suite à un accident routier Autorité judiciaire : Tribunal de Bénévent (n. R.G. 1205/83) Début de la procédure : 10 mai 1983 Date des dernières informations : 15 mars 2004 Rome 10 octobre 2001/ 3 juin 2002 2 000 EUR/ 23 février 2004 22355/03 Limongelli c. Italie Introduite le 17/02/2000 Michele Donato LIMONGELLI, ressortissant italien, né en 1952, résidant à Apice (Bénévent) 10 ans et 8 mois pour un degré de juridiction Objet : Droit au dédommagement suite à une erreur lors d’une intervention chirurgicale Autorité judiciaire : Tribunal de Bénévent (n. R.G. 1645/93) Début de la procédure : 19 mai 1993 Date des dernières informations : 10 février 2004 Rome 11 octobre 2001/ 4 juin 2002 2 500 EUR/ 1 septembre 2003 [1] Rectifié le 31 janvier 2014 : le n° de requête 16416/03 remplace le n° de requête 16417/03, qui avait été indiqué par erreur. [2] Rectifié le 31 janvier 2014 : le n° de requête 16417/03 remplace le n° de requête 16418/03, qui avait été indiqué par erreur. [3] Rectifié le 31 janvier 2014 : le n° de requête 22351/03 remplace le n° de requête 22354/03, qui avait été indiqué par erreur. [4] Rectifié le 31 janvier 2014 : le n° de requête 22353/03 remplace le n° de requête 22354/03, qui avait été indiqué par erreur. [5] Rectifié le 31 janvier 2014 : le n° de requête 22355/03 remplace le n° de requête 22354/03, qui avait été indiqué par erreur.