AFFAIRE SALVATORE ET AUTRES c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

03.06.2014

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure civile;Article 6-1 - Délai raisonnable)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE SALVATORE ET AUTRES c. ITALIE (CtEDO, 2014)

HUDOC · oficial

A DOUA SECȚIUNEA AFACERI SALVATORE ȘI ALTE CLARITĂȚI Cauțiuni n 1635/03, 22395/03, 22399/03, 22400/03, 22402/03 și 22406/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 3 iunie 2014 Această hotărâre este definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cazul Salvatore și al altor c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-un comitet compus din András Sajó, președinte, Helen Keller, Robert Spano, judecători, și Abel Campos, grefier adjunct al secțiunii, După ce a intenționat în camera Consiliului la 13 mai 2014, Rend la hotărâre, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se găsesc șase cereri (n 1635/03, 22395/03, 22399/03, 22400/03, 22402/03 și 22406/03) îndreptate împotriva Republicii Italiene și din care cinci resortisanți ai acestui stat ( S. Ferrara, un avocat din Napoli. Guvernul italian (în mai multe limbi) a fost reprezentat de fostul său agent, dl I.M. Braguglia, și fostul său coagent, dl Lettieri. La 29 august 2006, cererile au fost comunicate guvernului. În conformitate cu Protocolul nr. 14, cererile au fost atribuite unui comitet. Reclamanții, părți la proceduri judiciare, au sesizat instanțele competente în sensul legii Dreptul și practica internă relevantă figurează în hotărârea Cocchiarella c. Italia ([GC], nr. 64886/01, §§ 23-31, CEDH 2006 V). ÎN JUSTAȚIE CU PRIVIRE LA JONCȚIUNEA RESPECTELOR Având în vedere similitudinea interogărilor cu privire la fapte și la problema de fond pe care o ridică, Curtea consideră necesară aderarea acestora și decide să le examineze împreună într-o singură hotărâre. II. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plâng de durata procedurilor principale și de lipsa remedierii în cadrul procedurilor Pinto (toate instanțele), precum și de durata acestora (cerințele n 22395/03, 22399/03, 22400/03 și 22402/03 art. 6 alineatul (1) din Convenție este astfel formulat în părțile sale relevante Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) pe durata procedurilor principale și lipsa de redresare în cadrul procedurilor Curtea arată că reclamanții susțin încălcarea articolului 6 din Convenție deoarece nu au obținut nicio despăgubire pentru proceduri care au durat între patru ani și unsprezece luni și 13 ani și trei luni pentru unul sau două grade de jurisdicție. Cu privire la admisibilitatea Tardivă a cererilor 12. Guvernul excită de la întârzierea hotărârilor, în termen de șase luni de la încheierea procedurilor, cei care nu au pus sub semnul întrebării încheierea procedurilor, în termen de șase luni de la încheierea acestora. Cu titlu subsidiar, statul care a susținut că ar fi trebuit să informeze Curtea în cursul anului următor depunerii deciziilor, Pinto În aplicarea unui principiu general care le-ar impune reclamanților să furnizeze informații cu privire la căile lor de atac în termen de un an de la suspendare. 13. Curtea amintește mai întâi că persoanele în cauză au fost introduse înainte de intrarea în vigoare a legii Curtea constată, de asemenea, că nu au întrerupt niciodată corespondența cu aceasta pentru perioade care ar putea demonstra o lipsă de interes pentru menținerea acțiunilor lor. În consecință, Curtea consideră că este necesar să se respingă excepția guvernului. Concluzia 14. Curtea constată că aceste obiecțiuni nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz prevăzut la art. 35 alineatul (3) din Convenție. Prin urmare, aceasta le declară admisibile. Pe fond 15. Curtea constată că procedurile în litigiu au durat, respectiv, 1635/03: 10 ani și 7 luni pentru două grade de jurisdicție (8 ani și 7 luni la data depunerii hotărârii instanței judecătorești judecătorești: . . . . . . 22395/03 . . . . . . . . . . . 22395/03 . . . . . . . . . . . 22395/03 . . . . . . 13 ani și 3 luni pentru un grad de jurisdicție . . . . . . 22399/03 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 1 lună de la data la care a fost depusă decizia instanței judecătorești pe motiv de recurs, Pinto, 16. Curtea a tratat în repetate rânduri cereri care ridicau întrebări similare celor din cazurile din speță și a constatat o necunoaștere a obligației de termen rezonabil, ținând seama de criteriile stabilite de jurisprudența sa bine stabilită în acest domeniu (a se vedea mai întâi Cocchiarella În plus, Curtea constată că unele dintre recurente se plâng de durata pretinsă excesivă a procedurilor. Pinto 18. În ceea ce privește termenul care poate fi considerat rezonabil în sensul articolului 6 1, Curtea amintește că criteriile aplicabile nu pot fi cele adoptate pentru a evalua durata procedurilor ordinare, având în vedere natura căii de atac. În cadrul unei acțiuni de despăgubire pentru remedierea consecințelor duratei excesive a procedurilor, o acțiune specială este impusă statelor membre pentru a se asigura că încălcarea este constatată și redusă în cel mai scurt timp posibil (Belperio și Ciarmoli c. Italia, nr 7932/04, § 42, 21 decembrie 2010). 20. În cauza Cocchiarella (citată anterior, § 99), Curtea a indicat că termenul de patru luni prevăzut de legea Riccardi Pizzati c. Italia [GC], n 62361/00, § 98, 29 martie 2006, Giuseppe Mostacciuolo c. Italia (n [GC], n 65102/01, § 97, 29 martie 2006). 21. Mai recent, în cauza Belperio și Ciarmoli (citată la punctul 46), Curtea a considerat că este vorba de îndeplinirea cerințelor În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, durata unei proceduri de aplicare a unei proceduri de către Curtea nu ar trebui, în principiu și în absența unor circumstanțe excepționale, să depășească un an și șase luni. În cazul în care, în urma unei cereri de înscriere în fața instanței judecătorești competente și a Curții de Casație, inclusiv etapa de executare a deciziei, nu ar trebui să depășească doi ani și șase luni (CE.DI.SA. Fortore S.N.C. Diagnostica Medica Chirurgica c. Italia, n 41107/02 și 22405/03, § 39, 27 septembrie 2011 Gagliano Giorgi c. Italia (dec.), n 23563/07, § 73, CEDH 2012). Liquide în cazul din speță 23. Curtea constată că procedurile Pinto au durat între un an și opt luni (solicitările nr. 22395/03 și 22400/03) și un an și nouă luni (solicitările nr. 22399/03 și 22402/03) pentru două grade de instanță (a se vedea tabelul din anexă), cu mult sub termenul de doi ani și șase luni mai sus. 24. Prin urmare, Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, durata procedurilor precum Pinto nu poate fi considerată rezonabilă și că este, prin urmare, necesar să se declare aceste obiecțiuni în mod vădit lipsite de temei. III. PE ALTE VIOLAȚII ALEGATE 25. Invocând articolele 13, 19 și 53 din convenție, reclamanții se plâng de Pinto 26. Având în vedere jurisprudența Delle Cave și Corrado Italia (citată anterior, §§ 43-46) și Simaldone Italia (citată anterior, §§ 72), Curtea apreciază că, în speță, insuficiența sau absența de a-l înfășura pe Pinto Prin urmare, este necesar să se declare inadmisibil faptul că nu există o lipsă evidentă de temei în sensul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. IV. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 27. În conformitate cu art. 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă de la ^ i ^ i ^ i ^ i pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a făcut-o, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 28. Reclamanții solicită următoarele sume ca urmare a prejudiciului moral pe care l-ar fi suferit. Cererea de despăgubire pentru prejudiciul moral 1635/03 10 000 EUR 22395/03 30 000 EUR 22399/03 10 000 EUR 22400/03 și 22402/03 40 000 EUR, în general pentru cele două cereri 22406/03 20 000 EUR 29. Guvernul contestă aceste pretenții. 30. Având în vedere soluția adoptată în Hotărârea Cocchiarella (citată anterior, §§ 139-142 și 146) și hotărând în mod echitabil, Curtea alocă reclamanților sumele indicate în tabelul de mai jos, comparate cu sumele pe care le-ar fi acordat în lipsa unei căi de atac interne, având în vedere obiectul fiecărui litigiu, domeniul de aplicare al procedurilor și existența unor întârzieri imputabile reclamanților, precum și, pentru cererile n 22400/03 și 22402/03, legături între procedurile principale (CE.DI.SA. Fortore S.N.C. Diagnostica Medica Chirurgica , citată anterior, punctul 48). cerere Suma pe care Curtea ar fi acordat-o în lipsa unei căi de atac interne Procentul alocat de instanță 22400/03 și 22402/03 600 EUR 2 600 EUR 22406/03 000 EUR 2 700 EUR Costuri și cheltuieli de judecată 31. De asemenea, părțile reclamante solicită suma de 7 438,65 EUR în fiecare cerere pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în cursul procedurii Pinto și în fața Curții. În plus, unii dintre reclamanți (solicitanți n 22395/03, 22400/03 și 22402/03) solicită sume suplimentare cuprinse între 1 490 EUR și 2 354 EUR pentru despăgubirea pentru plata cheltuielilor și a cheltuielilor de judecată de către instanțele judecătorești Pinto (a se vedea tabelul din anexă). 32. Guvernul contestă aceste pretenții. 33. Curtea amintește că, potrivit jurisprudenței sale, alocarea cheltuielilor și a cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (Can și alții c. Turcia, În plus, cheltuielile de judecată pot fi recuperate numai în măsura în care se referă la încălcarea constatată (a se vedea, de exemplu, Beyeler c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 33202/96, § 27, 28 mai 2002 Sahin c. Germania [GC], nr. 30943/96, § 105, CEDO 2003-VIII). 34. În speță, având în vedere documentele aflate în posesia sa și criteriile menționate anterior, Curtea consideră că este rezonabil să se aloce suma de 3 000 EUR (în mod global, pentru cele două hotărâri n 22400/03 și 22402/03), 2 500 EUR (pentru fiecare dintre cererile n 22395/03 și 22406/03), precum și 1 500 (pentru fiecare dintre cererile n 1635/03 și 22399/03) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată 35. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURȚIA, A L 6 alin. (1) din Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni, următoarele sume, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, ca daune morale 1635/03 5 400 EUR (cinci mii patru sute de euro); (ii. 22395/03 9 000 EUR (9 mii EUR); (iii. 22399/03 575 EUR (o mie cinci sute șaizeci și cinci de euro) 15. 22400/03 22402/03 2 600 EUR (două mii șase sute de euro) total pentru ambele cereri; vi. 22406/03 2 700 EUR (două mii șapte sute de euro). următoarele sume, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamanți, cu titlu de cheltuieli și cheltuieli: 1635/03 1 500 EUR (milia cinci sute de euro) ; iii. 22395/03 2 500 EUR (două mii cinci sute de euro) ; iii. 22399/03 1 500 EUR (mii de cinci cenți) ; iv. 22400/03 și 22402/03 3 000 EUR (trei mii de euro) în total pentru ambele cereri ; 22406/03 2 500 EUR (două mii cinci sute de euro). de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris la 3 iunie 2014, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Abel Campos András Sajó Grefier Adjunct Președinte Anexă Număr de interogare și data de introducere Detalii recurente(s) Procedura principală și procedura Pinto a fost introdusă la 19 octombrie 1998 Filomena SALVATORE resortisant italian, născută în 1939 Procedura principală Subiect: Alocații pentru populațiile care au fost afectate de cutremure violente Prima instanță: Tribunalul din Benevent (n. R.G. 1939/93) din 10 iunie 1993 până la 31 decembrie 2002. A doua instanță: Curtea din Napoli (n. R. 1367/03), din 13 martie 2003 până în 23 ianuarie 2004. Procedură: Pinto Curtea de Apel din Roma, introdusă la 26 noiembrie 2001 (R.G. n. 5215/01). Decizia din 29 ianuarie 2002: nicio despăgubire din lipsă de probe privind presupusul prejudiciu suferit. Curtea de Casație, Hotărârea nr. 3958 din 18 martie 2003: recurs declarat inadmisibil. 22395/03 introdus la 15 februarie 2000 Dora VESSICCHELLI resortisant italian, născută în 1930 Procedura principală Subiect: anularea unei variante a planului general de urbanism. Prima instanță : Tribunalul Administrativ Regional din Campania (TAR) (RG n 4168/86/86), de la 4 august 1986 la 10 noiembrie 1999. Procedura Pinto Curtea din Roma, acțiune introdusă la 24 august 2001 (R.G. n 5208/01). Decizia din 8 februarie 2002: nicio despăgubire, din lipsă de dovadă a presupusei daune suferite. Revocată să plătească 1 084,56 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Curtea de Casație, decizia nr. 6519 din 24 aprilie 2003: respingerea recursului. 22399/03 introdus la 20 mai 1999 Giovanni CEGLIA, resortisant italian, născut în 1953 Procedura principală Subiect: anularea unei decizii administrative referitoare la un permis de construire Prime instanțe: Tribunalul Administrativ Regional (ATAR) din Campania (RG n 3211/94), de la 25 februarie 1994 la 9 martie 1999. Retenții imputabile reclamantului : nicio instanță de stabilire de urgență a procedurii în litigiu înainte de 1998 în fața Tribunalului de Primă Instanță din Roma, introdusă la 4 septembrie 2001 (R.G. n 5243/01). Decizia din 18 ianuarie 2002 : durata procedurii în litigiu considerate rezonabile. Curtea de Casație, Hotărârea nr. 6313 din 18 aprilie 2003 : respingerea recursului. 22400/03 și 22402/03 introduse la 18 și 26 noiembrie 1999 Antonio ZOLLO S.A.S.; Societate italiană cu sediu social în Benevent Procedura principală Anularea deciziilor administrative privind demolarea aceleiași clădiri. Prima instanță administrativă regională din regiunea Campania TAR, proceduri reunite RG. n 8′ și 8961/92 începutul procedurii: 12 septembrie 1992 (pentru cererea nr. 22400/03) și 17 septembrie 1992 (pentru cererea nr. 22402/03) Sfârșitul procedurii: 4 noiembrie 1999. Întârzieri imputabile recurentei: nicio instanță de fixare de urgență a instanței în instanță înainte de 1999 în instanța judecătorească Pinto Cerere nr 22400/03 Curtea de apel din Roma, introdusă la 25 septembrie 2001 (R.G. n 5824/01). Decizia din 4 martie 2002 : nicio despăgubire, o persoană juridică care nu poate suferi nici un prejudiciu nepatrimonial. Solicitând să plătească 600 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Curtea de Casație, Hotărârea nr. 6178 din 17 aprilie 2003 : respingerea recursului. Solicitând să plătească 1 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Cerere nr. 22402/03 Curtea de apel din Roma, recurs introdus la 24 august 2001 (R.G. n 5121/01). din 5 decembrie 2001, depusă la 15 ianuarie 2002: nicio despăgubire, o persoană juridică care nu poate suferi nici o pagubă nepatrimonială. Solicitând să plătească 1 007,09 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Curtea de Casație, Hotărârea nr. 5664/03 din 10 aprilie 2003: respingerea recursului. 22406/02 introdusă la 9 februarie 2000 Ennio RUSSO, resortisant italian, născut în 1942 Procedura principală Subiect : Anularea unei decizii administrative a Trezoreriei publice. Prima instanță : Tribunalul Administrativ Regional ( : nicio despăgubire din lipsă de dovadă a prejudiciului presupus suferit. Solicitând să plătească 1 950 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Curtea de Casație, Hotărârea nr. 6680/03 din 17 aprilie 2003: respingerea recursului.