ZALADİN c. TURQUIE

Comunicat la 28 aprilie 2017 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 21356/12 Yusuf ZALAD un ex-chemat care, conform rezultatelor examinării prealabile de aptitudini la serviciul militar, s-a alăturat armatei sănătoase (27 iunie 2008). În timpul serviciului, el a consultat personalul medical al dispensarului său care l-a transferat la spitalul militar al Adana unde medicii au pus diagnosticul de depresie () August 2008). În zilele următoare, urcând scările spre etajul al doilea al unei clădiri din garnizoană, a căzut pe o fereastră de la primul etaj și s-a rănit (14 august 2008). Prin urmare, a fost exclus din armată pentru incompetență medicală în serviciul militar (25 noiembrie 2009) din cauza paraplegiei la origine a unui deficit funcțional permanent de 93 %. Parchetul militar a efectuat o anchetă care în cele din urmă a exclus în mod expres ipoteza unei tentative de sinucidere (23 decembrie 2009, n 2009/200-98 E-K).

Sesizarea unei acțiuni în despăgubire, Înalta Curte Administrativă Militară ( 885,00 de lire turcești (TRY, 129 065 EUR aproximativ la momentul relevant). În hotărârea sa, această instanță s-a bazat pe răspunderea pentru neplăcerea administrației pentru a decide să despăgubească persoana în cauză. După ce a stabilit că, cu o zi înainte de data la care a avut loc incidentul, reclamantul a fost transferat din nou la spital, dar că nu a putut fi preluat și nu a putut fi însoțit pentru absența unui specialist, Curtea a concluzionat că administrația a omis să ia măsurile de precauție necesare pentru a evita rănirea.

Cu toate acestea, pe baza mărturiilor adunate la momentul anchetei Parchetului Militar, Curtea Supremă a reținut existența unor motive plauzibile care să sugereze că reclamantul s În acest scop, Comisia și-a primit doar parțial cererea și a acordat aproximativ 30 588,00 TRY (12 484 EUR) pentru prejudicii materiale, ceea ce reprezintă 10 % din suma stabilită de statul membru în cauză și 5 000 TRY (2 040 EUR) pentru prejudicii morale. În primul rând, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la viață și a dreptului său de a trăi în deplină sănătate din cauza pierderii capacității sale fizice, în timp ce acesta se afla sub responsabilitatea autorităților militare și invocă în acest sens art. 2 din Convenție.

În al doilea rând, se află pe terenul de la art. 6, el denunță lipsa de independență și de imparțialitate a Înaltei Curți Administrative Militare.

Răspunsul judiciar dat de Înalta Curte Administrativă Militară, chemată să cunoască acțiunea de pe deplin jurisdicțională a reclamantului, poate fi considerat adecvat având în vedere obligațiile procedurale care decurg din art. 8 din Convenție, în ceea ce privește stabilirea faptelor și a eventualelor responsabilități și, în special, având în vedere faptul că hotărârea din 21 Septembrie 2011 și-a asumat răspunderea pentru nevinovăția administrației din cauza lipsei de îngrijire medicală a reclamantului, care sunt criteriile de aplicare a cazurilor de exonerare de răspundere pentru nevinovăția administrației în drept turcesc și, mai precis, pentru conceptul de victimă; în special, care au fost motivele care au determinat Curtea să afirme că reclamantul a comis o abatere gravă la originea prejudiciului său pentru că a administrat partea sa de răspundere în proporție de 90%, în pofida unei afecțiuni mentale pe care l-a atins la momentul faptelor, circumstanțe cum ar fi cele stabilite, de altfel, în hotărârea În acest scop, guvernul este rugat să furnizeze o copie completă a anchetei efectuate de Parchetul Militar, inclusiv declarațiile martorilor.

În plus, având în vedere concluziile din Hotărârea Tanișma c. Turcia 32219/05, § 83, 17 noiembrie 2015), cauza reclamantului a fost audiată de o instanță independentă și imparțială în sensul articolului 6 din convenție

Communiquée le 28 avril 2017

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 21356/12 Yusuf ZALADİN contre la Turquie introduite le 28 février 2012

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne un ex-appelé qui, d’après les résultats de l’examen préalable d’aptitude au service militaire, avait rejoint l’armée en bonne santé (27 juin 2008). En cours de service, il consulta le personnel médical du dispensaire de son commandement qui le transféra à l’hôpital militaire d’Adana où les médecins posèrent un diagnostic de dépression (11 août 2008). Dans les jours qui suivirent, en montant les escaliers vers le deuxième étage d’un immeuble de sa garnison, il tomba par une fenêtre du premier étage et se blessa (14 août 2008). Il fut par conséquent exclu de l’armée pour inaptitude médicale au service militaire (25 novembre 2009) pour cause de paraplégie à l’origine d’un déficit fonctionnel permanent à hauteur de 93 %. Le parquet militaire diligenta une enquête qui finit par exclure expressément l’hypothèse d’une tentative de suicide (23 décembre 2009, n o 2009/200-98 E-K).

Saisie d’une action en réparation, la Haute Cour administrative militaire (« la Haute Cour ») ordonna une expertise judiciaire. Par un rapport du 25 juillet 2011, l’expert désigné évalua le dommage matériel du requérant à 305 885,00 livres turcs (TRY, 129 065 EUR environ à l’époque pertinente). Dans son arrêt, cette juridiction se fonda sur la responsabilité pour faute de l’administration pour décider de dédommager l’intéressé. Après avoir établi que la veille de la date de l’incident, le requérant avait de nouveau été transféré à l’hôpital mais qu’il n’avait pas pu être pris en charge ni être accompagné pour absence de spécialiste, la Haute Cour conclut que l’administration avait omis de prendre les précautions nécessaires pour éviter la survenance du dommage.

Toutefois, se fondant sur les témoignages recueillis à l’occasion de l’enquête du parquet militaire, la Haute Cour retînt l’existence de raisons plausibles laissant penser que le requérant s’était lui-même jeté par la fenêtre et énonça un partage de responsabilité entre les parties en raison de la « faute lourde » du requérant. En ce faisant, elle n’accueillit que partiellement sa demande et accorda 30 588,00 TRY (12 484 EUR environ) pour préjudice matériel, soit à hauteur de 10 % du montant déterminé par l’expertise susmentionnée, et 5 000 TRY (2 040 EUR environ) pour préjudice moral. En premier lieu, le requérant se plaint d’une violation de son droit à la vie et de son droit de vivre en plein santé en raison de la perte de ses capacités physiques alors qu’il était sous la responsabilité des autorités militaires et invoque à ce titre l’article 2 de la Convention.

En second lieu, se situant sur le terrain de l’article 6, il dénonce le manque d’indépendance et d’impartialité de la Haute Cour administrative militaire.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La réponse judiciaire donnée par la Haute Cour administrative militaire, appelée à connaître de l’action de pleine juridiction du requérant, peut-elle passer pour adéquate au regard des obligations procédurales découlant de l’article 8 de la Convention, relativement à l’établissement des faits et d’éventuelles responsabilités et notamment, sachant que l’arrêt du 21 septembre 2011 a retenu la responsabilité pour faute de l’administration à cause d’un défaut de prise en charge médicale du requérant, ‑ quels sont les critères d’application des cas d’exonération de la responsabilité pour faute de l’administration en droit turc, et plus précisément, du concept du fait de la victime, ‑ plus particulièrement, quelles sont les raisons qui ont emmené la Haute Cour à énoncer que le requérant avait commis une faute lourde à l’origine de son préjudice pour exonérer l’administration de sa part de responsabilité à hauteur de 90 %, en dépit d’un trouble mental dont l’intéressé était atteint au moment des faits, circonstances telles qu’établies, par ailleurs, dans l’arrêt susmentionné ? À cet effet, le gouvernement est prié de fournir copie intégrale de l’enquête menée par le parquet militaire, y compris les déclarations des témoins.

2. Par ailleurs, eu égard aux conclusions de l’arrêt Tanıșma c. Turquie (n o 32219/05, § 83, 17 novembre 2015), la cause du requérant a-t-elle été entendue par un tribunal indépendant et impartial au sens de l’article 6 de la Convention ?