- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 3 mai 2017
- Stat pârât
- RUS
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Vovk și Bogdanova împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
Comunicat la 3 mai 2017 SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 15613/10 Tatyana Nikolayevna VOVK și Marina Vladimirovna BOGDANOVA împotriva Rusiei depusă la 15 februarie 2010 DECLARAȚII DE FACTE Reclamanții, dna Marina Vladimirovna Bogdanova și dna Tatyana Nikolayevna Vovk, sunt resortisanți ruși, care s-au născut în 1973 și, respectiv, 1977, și trăiesc în Chita. Faptele cazului, prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 21 aprilie 2008, o grenadă a explodat în apropierea școlii nr. 30 în microdistrict nr. 6 din districtul Chernovskiy din Chita. Cinci copii au fost răniți ca urmare a exploziei. Copilul dnei Bogdanova –Artem Aleksandrovich Bogdanov, născut la 9 iunie 2000, și dna Copilul lui Vovk – Sergey Sergeyevich Vovk, născut la 30 ianuarie 1995, au fost printre victime.
Artem Bogdanov a susținut o rană penetrantă la stomac cu o leziune la intestin cu complicații, o rană perforatoare la peretele pieptului pe partea stângă, o rană bruscă de șrapnel la țesutul moale al pelvisului mic pe partea dreaptă, un șoc traumatic și cardiopatie. A fost spitalizat la spitalul regional pentru copii din Chita, unde a primit tratament de urgență și chirurgie. Spitalizarea sa a durat până la 7 mai 2008. Sergey Vovk a susținut o fractură multifragmentală deschisă strămoșită a chinului stâng, o fractură strămoșită a chinului drept, răni lactate multiple a ambelor chinuri, corpuri străine atât în chinuri, cât și un șoc traumatic. El a fost spitalizat la același spital unde a primit tratament de urgență și chirurgie pe ambele picioare.
Spitalizarea sa a durat până la 2 Septembrie 2008. Tratamentul său a continuat după. Procedura penală La 26 aprilie 2008, unitatea de investigare a departamentului de poliție din districtul Chernovskiy din Chita a instituit proceduri penale în temeiul articolului 222 § 1 din Codul Penal (achiziționarea ilegală, transferul, vânzarea, stocarea, transportul sau purtarea de arme de foc, muniție, exploziv sau dispozitive explozive) împotriva unei persoane nerespectate identificat persoana, care a acționat în încălcarea legii federale “On Arms” prin achiziționarea, transportarea și stocarea de ansambluri explozibile care au fost găsite de Artem Bogdanov în apropierea școlii nr. 30 în microdistrict nr. 6 din districtul Chernovskiy din Chita.
La 23 august 2008, un investigator a suspendat procedura pentru că toate acțiunile de investigație posibile în absența unui suspect au fost întreprinse și a ordonat ca o căutare a unei persoane să fie acuzate. A doua zi, șeful unității de investigare a departamentului de poliție din districtul Chernovskiy să anuleze decizia de a nu efectua o anchetă aprofundată. La 9 octombrie 2008, actele unui infractor neidentificat au fost re clasificat în conformitate cu art. 225 § 1 din Codul penal (schimbare necorespunzătoare a sarcinilor de către o persoană încredințată cu protecția armelor de foc, a muniției, a explozivilor sau a dispozitivelor explozive, dacă acest lucru a determinat furtul sau distrugerea lor sau alte consecințe grave) și cazul a fost transferat pentru anchetă procurorului militar Chita Garrison care l-a transmis către șeful diviziei de investigare militare a garnisonului Chita.
Cu toate acestea, la 22 octombrie 2008, aceasta din urmă a transferat cazul înapoi la unitatea de investigare a departamentului de poliție din districtul Chernovskiy. La 24 și 30 octombrie 2008, un investigator al departamentului de poliție din districtul Chernovskiy a ordonat ca Artem Bogdanov și Serghey Vovk să fie recunoscut ca victime ale crimei care au suferit prejudicii fizice și suferințe morale. Aprilie 2008 o persoană neidentificată, încredințată cu păzirea armelor de foc, muniție și ansamblul exploziv, nu și-a îndeplinit în mod corespunzător sarcinile. Ca urmare, o grenadă VOG-17 dintr-un lansator de grenade AGS 17 a fost pierdută. Grenada a trecut printr-un tub de lansator de grenade la momentul tragerii lansatorului de grenade.
La 9 aprilie 2008, a fost adunat împreună cu nisip la un loc de construcție în microdistrict nr. 6 din districtul Chernovskiy din Chita. La 20 aprilie 2008 a fost găsit de copii mici. În seara 21 aprilie 2008 a explodat aproape de blocul de apartamente nr. 14 (a) în microdistrict nr. 6 în districtul Chernovskiy din Chita, ca urmare a unei manipulări neglijente, care cauzează daune grave pentru sănătatea copiilor mici. 10. La 9 noiembrie și 14 decembrie 2008, procedura penală a fost suspendată din nou pentru faptul că nu a identificat o persoană care a fost acuzată și a fost ordonat ca o căutare să fie urmărită. 11. La 27 decembrie 2008, șeful unității de investigare a departamentului de poliție din districtul Chernovskiy a reluat ancheta.
12. Potrivit unui aviz expert în balistic, grenada, a cărei explozie a rănit copiii reclamanților, a fost o muniție de 30 mm VOG-17 pentru un lansator automat de grenade AGS 17. Înainte de explozie a trecut deja printr-un tub lansator de grenade și era gata pentru explozie. Cu toate acestea, nu a explodat pentru un motiv necunoscut. Acesta a fost găsit de copii în această condiție. Potrivit reclamanților, acest lucru înseamnă că grenadă a fost folosită în timpul exercițiilor militare și că nu a fost eliminat în mod corespunzător. Grenadele au fost excluse din circulație civilă și au fost folosite și stocate exclusiv în unități militare ale Ministerului Apărării și altor organe de stat competente.
Procedura civilă 13. Reclamanții au introdus proceduri civile în interesul copiilor lor împotriva departamentului de poliție municipală din Chita și Ministerul Finanțelor Federației Ruse care solicită prejudiciu moral, în valoare de 2.000.000 de ruble fiecare, susținute ca urmare a infracțiunii. Acestea au susținut că statul este responsabil pentru neasigurarea siguranței adunării explozive și pentru identificarea și acuzarea persoanelor care au fost implicate în circulația ilegală a dispozitivului exploziv. 14. În cadrul unei audieri deschise care s-a desfășurat la 17 iunie 2009, Curtea de District Tsentralniy din Chita a auzit reclamanții și reprezentanții acestora, care au menținut cererile și reprezentanții respondenților și procurorului din biroul procurorului din districtul Tsentralniy din Chita, care au solicitat respingerea cererilor.
Curtea a respins afirmațiile, susținând că, în temeiul articolelor 151 și 1064 § 1 din Codul Civil non Prejudiciu material, inclusiv suferințe fizice și mentale, trebuia să fie compensate în totalitate de o persoană care l-a infligit, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. Legea nu prevede obligația statului de a compensa prejudiciile morale suportate ca urmare a unei infracțiuni. Curtea a respins argumentele reclamantului pe baza Constituției și a acordurilor internaționale. 52 din Constituția prevede că drepturile victimelor de crimă și abuzul de putere sunt protejate de lege și că statul ar trebui să ofere victimelor acces la justiție și compensare pentru daunele cauzate. Cu toate acestea, statul a considerat că această dispoziție nu implică obligația statului de a acorda compensații victimelor unei infracțiuni în cazul în care statul nu a putut preveni sau rezolva această crimă.
Curtea a remarcat, de asemenea, că Declarația Națiunilor Unite privind principiile de bază ale justiției pentru victimele crimelor și abuzul de putere din 29 de ani Noiembrie 1985 prevedea că atunci când compensarea nu este disponibilă pe deplin din partea statelor infractoare ar trebui să se străduiască să ofere compensații financiare victimelor care au suferit o leziune corporală semnificativă sau o afectare a sănătății fizice sau psihice ca urmare a infracțiunilor grave. Curtea a remarcat, de asemenea, că Convenția europeană privind compensarea victimelor infracțiunilor violente din 24 noiembrie 1983 se referă la necesitatea introducerii sau dezvoltării unor sisteme de compensare a victimelor infracțiunilor de violență intenționate de către statul pe teritoriul căruia au fost comise astfel de infracțiuni, în special atunci când infractorul nu a fost identificat sau nu a avut resurse.
Curtea a declarat că, chiar dacă în general recunoscuți principiile și normele de drept internațional și acordurile internaționale ale Federației Ruse au făcut parte din sistemul juridic intern în temeiul articolului 15 4 din Constituție, normele de mai sus a Declarației ONU și a Convenției Europene nu au putut fi aplicate direct, fără un mecanism de compensare a victimelor crimei de către stat, cum ar fi prevederile acestor instrumente internaționale. Nu a fost adoptată o lege pentru instituirea unui astfel de mecanism. 15. Reclamanții au apelat împotriva hotărârii. În cadrul unei audieri deschise care s-a desfășurat la 9 septembrie 2009, Curtea Regională Zabaykalskiy a auzit reclamanții, un reprezentant al departamentului de poliție municipală din Chita, și un procuror al procurorului regional Zabaykalskiy care a solicitat respingerea apelului reclamanților.
Curtea a aprobat pe deplin concluziile instanței de primă instanță. Acesta a respins ca argument ipotetic al reclamanților că grenada ar fi trebuit să fie stocată la sediul Ministerului Apărării și că statul ar trebui să fie responsabil pentru neapăratul Ministerului de a-și asigura depozitarea adecvată. El a afirmat că nu există dovezi că grenada era proprietatea statului sau că nu a fost stocată în mod corespunzător. 16. Reclamanții au depus o cerere de revizuire a hotărârilor Curții de District Tsentralniy din Chita și Curtea Regională Zabaykalskiy, în căutarea căilor lor. La 28 decembrie 2009, judecătorul B. al Curții Regionale Zabaykalskiy a respins cererea. Ea a afirmat că, în cazul coliziunilor, acordurile internaționale au prevalat peste legislația internă în temeiul articolului 15 § 4 din Constituție, acest lucru nu poate funcționa decât în etapa de aplicare a legii.
Ea a reiterat că, în Federația Rusă, legea nu prevede obligația statului de a compensa daunele cauzate de o crimă nesoluționată. Prin urmare, în legislația internă nu a existat nicio bază pentru acordarea compensației reclamanților pentru prejudiciu moral. Reclamanții se plâng în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție că statul a refuzat să plătească compensația pentru daunele suferite de fiii lor ca urmare a exploziei grenadei. De asemenea, se plâng că statul nu a efectuat o investigație adecvată asupra incidentului. Dreptul fiilor reclamanților la viață, asigurat de art. 2 din Convenție, a fost încălcat în acest caz? În special, statul a pus în aplicare un sistem judiciar independent eficace care să asigure disponibilitatea unor mijloace juridice capabile să stabilească faptele, să țină cont de cei vinovați și să furnizeze reparații adecvate victimelor?
A fost modul în care mecanismele juridice au fost aplicate în acest caz de către autoritățile interne în încălcarea articolului 2 din Convenție? Fiii reclamanților au la dispoziția lor un remediu intern eficace pentru plângerile lor în temeiul articolului 2, conform articolului 13 din Convenție? Presupunând că există un regim juridic specific de arme și muniții (în special, excluderea lor de la circulație civilă, norme speciale pentru depozitarea, utilizarea și eliminarea acestora de către unități militare și alte organe și instituții de stat autorizate), a fost răspunderea statului în calitate de proprietar de bunuri periculoase și/sau angajatorul persoanelor care au fost în neregulă în acest caz?
Guvernul este invitat să prezinte întregul dosar penal, întregul dosar civil și orice alte documente relevante, inclusiv anchete militare.
Communicated on 3 May 2017
THIRD SECTION
Application no. 15613/10 Tatyana Nikolayevna VOVK and Marina Vladimirovna BOGDANOVA against Russia lodged on 15 February 2010
STATEMENT OF FACTS
1. The applicants, Ms Marina Vladimirovna Bogdanova and Ms Tatyana Nikolayevna Vovk, are Russian nationals, who were born in 1973 and 1977, respectively, and live in Chita.
The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.
On 21 April 2008 a grenade exploded in the proximity of school no. 30 in microdistrict no. 6 of the Chernovskiy district in Chita. Five children were wounded as a result of the explosion. Ms Bogdanova’s child –Artem Aleksandrovich Bogdanov, born on 9 June 2000, and Ms Vovk’s child – Sergey Sergeyevich Vovk, born on 30 January 1995, were among the victims.
Artem Bogdanov sustained a penetrating wound to the stomach with an injury to the intestine with complications, a perforating wound to the chest wall on the left side, a blunt shrapnel wound to the soft tissue of the small pelvis on the right side, a traumatic shock and cardiopathy. He was hospitalised in the Regional Children’s Hospital in Chita where he received emergency treatment and surgery. His hospitalisation lasted until 7 May 2008.
Sergey Vovk sustained an open multifragmental displaced fracture of the left shin, a displaced fracture of the right shin, multiple lacerated wounds of both shins, foreign bodies in both shins and a traumatic shock. He was hospitalised to the same hospital where he received emergency treatment and surgery on both legs. His hospitalisation lasted until 2 September 2008. His treatment continued afterwards. 1. Criminal proceedings
On 26 April 2008 the investigating unit of the Chernovskiy district police department of Chita instituted criminal proceedings under Article 222 § 1 of the Criminal Code (illegal acquisition, transfer, sale, storage, transportation, or bearing of firearms, ammunition, explosives, or explosive devices) against a non ‑ identified person, who had acted in violation of the federal law “On Arms” by having acquired, transported and stored explosive assemblies which had been found by Artem Bogdanov near garages in the proximity of school no. 30 in microdistrict no. 6 of the Chernovskiy district in Chita.
On 23 August 2008 an investigator suspended the proceedings because all investigative actions possible in the absence of a suspect had been undertaken, and ordered that a search for a person to be charged be carried out. Next day the head of the investigating unit of the Chernovskiy district police department annulled that decision for failure to carry out a thorough inquiry.
On 9 October 2008 the acts of an unidentified perpetrator were re ‑ classified under Article 225 § 1 of the Criminal Code (improper discharge of duties by a person entrusted with the protection of firearms, ammunition, explosives, or explosive devices, if this has entailed their stealing or destruction or other grave consequences) and the case was transferred for investigation to the Chita garrison military prosecutor who forwarded it to the head of the military investigating division of the Chita garrison. However, on 22 October 2008 the latter transferred the case back to the investigating unit of the Chernovskiy district police department.
On 24 and 30 October 2008, respectively, an investigator of the Chernovskiy district police department ordered that Artem Bogdanov and Sergey Vovk be acknowledged as victims of the crime who had sustained physical harm and moral suffering. The investigator stated that before 9 April 2008 a non-identified person, entrusted with guarding firearms, ammunition and explosive assemblies, had failed to carry out his duties properly. As a result, a VOG-17 grenade from an AGS ‑ 17 grenade launcher had been lost. The grenade had passed through a grenade launcher tube at the time of firing the grenade launcher. On 9 April 2008 it had been brought together with sand to a construction site in microdistrict no. 6 of the Chernovskiy district in Chita. On 20 April 2008 it had been found by small children. In the evening time on 21 April 2008 it had exploded near block of flats no. 14 (a) in microdistrict no. 6 in the Chernovskiy district of Chita as a result of a careless handling, causing grave damages to the small children’s health.
On 9 November and 14 December 2008 the criminal proceedings were again suspended for failure to identify a person to be charged and it was ordered that a search be pursued.
On 27 December 2008 the head of the investigating unit of the Chernovskiy district police department resumed the investigation.
According to a ballistic expert opinion, the grenade, whose explosion had wounded the applicants’ children, was a 30 mm VOG-17 ammunition for an AGS ‑ 17 automatic grenade launcher. Before the explosion it had already passed through a grenade launcher tube and had been ready for explosion. However, it had not exploded for an unknown reason. It had been found by the children in that condition. According to the applicants, this meant that the grenade had been used during military exercises and that it had not been disposed of properly. Grenades were excluded from civil circulation and were used and stored exclusively at military units of the Ministry of Defence and other competent State organs. 2. Civil proceedings
The applicants brought civil proceedings in the interests of their children against the town police department of Chita and the Ministry of Finance of the Russian Federation seeking non-pecuniary damages, in the amount of 2,000,000 roubles each, sustained as a result of the crime. They argued that the State was responsible for its failure to ensure the safety of the explosive assembly and to identify and prosecute persons who had been involved in the unlawful circulation of the explosive device.
At an open hearing held on 17 June 2009 the Tsentralniy District Court of Chita heard the applicants and their representative, who maintained their claims, and representatives of the respondents and a prosecutor from the Tsentralniy district prosecutor’s office of Chita, who requested that the claims be dismissed. The court dismissed the claims, holding that by virtue of Articles 151 and 1064 § 1 of the Civil Code non ‑ pecuniary damage, including physical and mental suffering, was to be compensated in full by a person who inflicted it, save for cases provided for by law. The law did not provide for the State’s obligation to compensate non-pecuniary damage sustained as a result of a crime. The court rejected the applicant’s arguments based on the Constitution and international agreements. It noted that Article 52 of the Constitution provided that rights of victims of crime and abuse of power were protected by the law, and that the State should provide the victims with access to justice and compensation for the damage caused. It considered, however, that that provision did not imply the State’s obligation to provide compensation to victims of a crime if the State had failed to prevent or solve that crime. The court further noted that the United Nations Declaration of Basic Principles of Justice for Victims of Crime and Abuse of Power of 29 November 1985 stipulated that when compensation was not fully available from the offender States should endeavour to provide financial compensation to victims who had sustained significant bodily injury or impairment of physical or mental health as a result of serious crimes. The court also noted that the European Convention on the Compensation of Victims of Violent Crimes of 24 November 1983 concerned the necessity to introduce or develop schemes for the compensation of victims of intentional crimes of violence by the State in whose territory such crimes were committed, in particular when the offender had not been identified or was without resources. The court stated that, even though generally recognised principles and rules of international law and international agreements of the Russian Federation formed part of the domestic legal system by virtue of Article 15 § 4 of the Constitution, the norms of the above UN Declaration and the European Convention could not be applied directly, without a mechanism of compensation of victims of crime by the State, such as envisaged by those international instruments. A law for setting up such a mechanism had not been adopted.
The applicants appealed against the judgment. At an open hearing held on 9 September 2009 the Zabaykalskiy Regional Court heard the applicants, a representative of the town police department of Chita, and a prosecutor from the Zabaykalskiy regional prosecutor’s office who requested that the applicants’ appeal be dismissed. The court fully endorsed the findings of the first instance court. It rejected as hypothetical the applicants’ argument that the grenade should have been stored at the premises of the Ministry of Defence and that the State should be held responsible for the Ministry’s failure to ensure its proper storage. It stated that there was no evidence that the grenade had been the State property or that it had not been properly stored.
The applicants lodged an application for supervisory review of the judgments of the Tsentralniy District Court of Chita and the Zabaykalskiy Regional Court, seeking their quashing. On 28 December 2009 judge B. of the Zabaykalskiy Regional Court dismissed the application. She stated that, while in case of collisions international agreements prevailed over domestic laws by virtue of Article 15 § 4 of the Constitution, this could only work at the stage of law enforcement. She reiterated that in the Russian Federation the law did not provide for the State’s obligation to compensate damage caused by an unsolved crime. Therefore, there was no basis in domestic law for awarding the applicants compensation for non ‑ pecuniary damage. COMPLAINTS The applicants complain under Articles 6 and 13 of the Convention that the State refused to pay compensation for the damage sustained by their sons as a result of the explosion of the grenade. They also complain that the State failed to carry out a proper investigation into the incident.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Has the applicants’ sons’ right to life, ensured by Article 2 of the Convention, been violated in the present case? In particular, has the State had in place an effective independent judicial system securing the availability of legal means capable of establishing the facts, holding accountable those at fault and providing appropriate redress to the victims? Was the manner in which the legal mechanisms were applied in the present case by the domestic authorities in breach of Article 2 of the Convention? 2. Did the applicants’ sons have at their disposal an effective domestic remedy for their complaints under Article 2, as required by Article 13 of the Convention?
3. Assuming that there was a specific legal regime of arms and ammunition (in particular, their exclusion from civil circulation, special rules for their storage, use and disposal by military units and other authorised State organs and institutions), was the State’s liability as an owner of dangerous goods and/or employer of persons at fault applicable in this case? The Government are invited to submit the entire criminal case-file documents, the entire civil case-file documents, and any other relevant documents including military inquiries.