ROSHCHUPKINA v. RUSSIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
ROSHCHUPKINA v. RUSSIA (CtEDO, 2017)
Comunicat la 3 mai 2017 THIRD SECTION Cererea nr. 5773/15 Marina Eduardovna ROSHCHUPKINA împotriva Rusiei depusă la 15 ianuarie 2015 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Marina Eduardovna Roshchupkina, este un național rus, care s-a născut în 1966 și este reținut la Moscova. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl V.Y. Pavlov, avocat practicant la St Petersburg. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este un acuzat într-un caz penal deschis în fraudă. A fost arestată la 15 octombrie 2013 și a fost arestată de ordinul judecătorului din 17 octombrie 2013. La 15 iulie 2014, cauza penală a fost transmisă de la autoritățile de anchetă Curții de district Tushinskiy la Moscova. În aceeași dată, instanța a hotărât să organizeze o ședință preliminară la 23 iulie 2014. În aceeași hotărâre, instanța a prelungit deținerea timp de nouă zile până la audierea preliminară. Se pare că instanța nu a auzit părțile și că reclamantul nu a avut ocazia de a prezenta nicio propunere. Reclamantul a depus un recurs împotriva hotărârii din 15 iulie 2014 susținând că Curtea de district Tushinskiy și-a încălcat dreptul de apărare, deoarece nu a avut nici o oportunitate de a fi auzită sau de a formula argumente. Reclamantul a susținut, de asemenea, că prelungirea nu este justificată. La 24 august 2014, Tribunalul orașului Moscova a respins recursul după ce a constatat că detenția preliminară a reclamantului a expirat la 15 iulie 2014, că instanța a examinat cauza penală și a decis că este necesar să se prelungească măsura. Curtea de apel a constatat, de asemenea, că „în cadrul audierii preliminare din 23 iulie 2014, instanța de district Tushinskiy a auzit reclamantul și reprezentantul ei, prin urmare, prelungirea măsurii preventive la 15 iulie 2014 nu a încălcat dreptul reclamantului la apărare.” art. 108 din Codul de Procedură Penală reglementează aplicarea măsurii preventive sub formă de detenție: „3. ... La hotărârea măsurii preventive sub formă de detenție, circumstanțele particulare sunt indicate în ordinul de judecată care a servit drept motive pentru a adopta o astfel de decizie ... ... Aplicarea măsurii preventive sub formă de detenție fără participarea acuzatului este permisă numai atunci când acuzatul este pus pe o listă dorită.” Hotărârea Curții Constituționale nr. 372-O din 20 octombrie 2005: „... limitarea libertății și a securității persoanei pot fi impuse numai prin ordinul legal al unei instanțe adoptate la audiere și pe baza unor circumstanțe specifice ale unui caz penal care să ofere acuzatului posibilitatea de a fi auzit în fața instanței. Interzicerea impunerii măsurii preventive în afara audierii judiciare se aplică tuturor ordonanțelor judecătorești privind atât aplicarea măsurii preventive inițiale, cât și prelungirea acesteia. Măsura preventivă poate fi impusă numai la încheierea examinării sale, oferind părților posibilitatea de a-și prezenta argumentele în cadrul procedurii adversare.” COMPLAINTS În temeiul articolului 5 § 3 din Convenție, reclamantul se plânge că decizia din 15 iulie 2014 nu a avut motive pentru prelungirea măsurii de detenție. În baza articolului 5 § 1 litera (c) din Convenție, reclamantul se plânge că nu a avut posibilitatea de a fi auzită sau de a prezenta în fața instanței la 15 iulie 2014. Reclamantul dispune de o procedură eficace prin care ar putea contesta legalitatea detenției sale, în conformitate cu art. 5 § 4 din Convenție? A fost procedura prin care reclamantul a încercat să pună în pericol legalitatea detenției sale preventive în conformitate cu art. 5 § 4 din Convenție? Au existat motive pentru continuarea detenției reclamantului, conform articolului 5 § 3 din Convenție?