Düz împotriva Turciei

Comunicat la 9 mai 2017 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 53388/11 Zünbül DÜZ împotriva Turciei depusă la 15 iunie 2011 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la moartea fiului reclamantului în urma unui accident de muncă (caderea unui lift), care se presupune că a fost provocată de neglijența angajatorului său și a proprietarului clădirii în care a lucrat în asigurarea menținerii liftului. Principala problemă juridică a cazului instantanat este presupusa ineficacitate a răspunsului judiciar al autorităților în ceea ce privește accidentul fatal, în special incapacitatea acestora de a desfășura procedurile de compensare inițiate de reclamant împotriva părților responsabile (persoanele private) într-un mod rapid, care poate ridica o problemă în temeiul articolului 2 § 1 din convenție.

Întrebări TO PARTE A fost încălcat în cazul în cauză dreptul fiul reclamantului la viață, garantat de art. 2 din Convenție? În special, Statul pârât a îndeplinit obligațiile sale pozitive în temeiul articolului 2 din Convenție, furnizând reclamantului un remediu capabil de a stabili faptele, deținând răspunderea celor vinovați pentru moartea fiului său și de a furniza un remediu adecvat (de exemplu, Ciechońska c. Polonia) , nr. 19776/04, § 66, 14 iunie 2011)? Procedura de compensare a fost inițiată de reclamant în fața Tribunalului de Muncire din Istanbul într-un timp rezonabil (de exemplu, a se vedea Prynda c. Ucraina , nr. 10904/05, § 52, 31 iulie 2012, și Sıdıka İmren Turcia , nr. 47384/11, §§ 63-67, 13 septembrie 2016)?

Communicated on 9 May 2017

SECOND SECTION

Application no. 53388/11 Zünbül DÜZ against Turkey lodged on 15 June 2011

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the applicant’s son’s death following a work accident (fall down an elevator shaft), which was allegedly brought about by the negligence of his employer and of the owner of the building where he worked in ensuring the upkeep of the elevator. The main legal problem in the instant case is the alleged ineffectiveness of the judicial response of the authorities in respect of the fatal accident, in particular, their failure to conduct the compensation proceedings initiated by the applicant against the responsible parties (private persons) in a speedy manner, which may raise an issue under Article 2 § 1 of the Convention. QUESTIONS tO THE PARTIES Has the applicant’s son’s right to life, ensured by Article 2 of the Convention, been violated in the present case?

In particular, did the respondent State comply with its positive obligations under Article 2 of the Convention by providing the applicant with a remedy capable of establishing the facts, holding accountable those at fault for her son’s death and providing appropriate redress (see, for instance, Ciechońska v. Poland , no. 19776/04, § 66, 14 June 2011)? Were the compensation proceedings brought by the applicant before the Istanbul Labour Court concluded within a reasonable time (see, for instance, Prynda v. Ukraine , no. 10904/05, § 52, 31 July 2012, and Sıdıka İmren v. Turkey , no. 47384/11, §§ 63-67, 13 September 2016)?