ZINCHENKO c. RUSSIE

Comunicat la 9 mai 2017 SECȚIUNEA a treia Cerere nr. 65697/13 Ivan Vasilyevich ZINCHENKO împotriva Rusiei introdusă la 23 septembrie 2013 EXPOSAT DE FAPTE Reclamantul, Ivan Vasilyevich Zinchenko, este un resortisant rus născut în 1951 și rezident în Liski. Este reprezentat în fața Curții de către M.V. Sivoldayev, avocat la Voronezh. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: La 6 decembrie 2004, R., fiul reclamantului, a murit într-un accident rutier. Mașina lui R. și o greutate grea, condusă de P., s-au ciocnit în circumstanțe care nu au reușit să determine în mod clar persoana responsabilă de coliziune. În perioada 2004-2011, autoritățile au pronunțat mai multe decizii de refuz de a deschide o instrucțiune penală cu privire la circumstanțele accidentului.

După anularea deciziilor menționate anterior prin intermediul unui control la nivel național, a fost de mai multe ori suspendată și închisă din nou. La 13 februarie 2011, autoritățile de la Ö Õ Õ au emis o nouă decizie de refuz de a deschide o instrucțiune penală. Bazându-se pe informațiile colectate în timpul verificărilor preliminare și, în special, pe audierea șoferului la categoria grea, a pasagerului său și a rudelor victimei, precum și pe mai multe rapoarte de expertiză tehnică, investigatorul însărcinat cu cazul a luat în considerare faptul că nu a fost posibil să stabilească traiectoriile exacte ale vehiculelor de categoria R. și P. în momentul accidentului și, prin urmare, să se stabilească dacă P. a încălcat sau nu codul rutier.

L Reclamantul a contestat decizia din 13 februarie 2011 printr-o decizie definitivă din 20 septembrie 2011, Curtea Regională de la Moscova a respins contestația reclamantului, indicând în același timp că durata la care a avut loc accidentul în cauză nu a fost rezonabilă. În noiembrie 2011, reclamantul a dat în judecată Ministerul de Finanțe al Federației Ruse și a solicitat despăgubiri în valoare de 3 000 000 de ruble (RUB) pentru prejudiciul moral pe care l-a suferit din cauza eficacității și a duratei excesive a procesului. Prin decizia din 4 octombrie 2012, Tribunalul districtului Tverskoi din regiunea Moscova a primit parțial acțiunea reclamantului. Acesta stabilește că autoritățile de la Ö n Õ au încălcat termenele impuse de lege, că Õ Õ a fost suspendată în mod repetat fără un motiv întemeiat și că mai mulți anchetatori responsabili de dosarul Õ au fost supuși unor sancțiuni disciplinare pentru încălcările constatate.

Tribunalul a considerat că reclamantul a suferit, în consecință, daune morale și a acordat 15 000 RUB în acest sens (aproximativ 372 EUR) în funcție de cursul de schimb în vigoare la data faptelor). La 12 aprilie 2013, Curtea Regională de la Moscova a confirmat, în apel, decizia din 4 octombrie 2012. Invocând art. 2 din Convenție, reclamantul susține că: (i) faptul că, în ceea ce privește circumstanțele decesului fiului său, a avut loc o perioadă de timp și o durată excesivă; (ii) consideră, de asemenea, că acesta se poate preface încă victimă a unei încălcări a acestei dispoziții a convenției, având în vedere caracterul inadecvat al despăgubirii acordate de instanțele interne.

Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață care decurge din art. 2 din convenție, statul și-a îndeplinit obligația de a institui un sistem juridic care să permită identificarea și urmărirea penală a persoanelor responsabile de accidentul suferit de fiul reclamantului (Kotelnikov c. Rusia, nr. 45104/05, § 111, 12 iulie 2016) Având în vedere valoarea despăgubirii acordate reclamantului prin decizia din 4 octombrie 2012 a Tribunalului Districtului Tverskoi din regiunea Moscova, reclamantul poate încă să pretindă că a fost victima unei încălcări a articolului 2 din convenție

Communiquée le 9 mai 2017

TROISIÈME SECTION

Requête n o 65697/13 Ivan Vasilyevich ZINCHENKO contre la Russie introduite le 23 septembre 2013

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Ivan Vasilyevich Zinchenko, est un ressortissant russe né en 1951 et résidant à Liski. Il est représenté devant la Cour par M e I.V. Sivoldayev, avocat à Voronezh. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le 6 décembre 2004, R., le fils du requérant, périt dans un accident de la route. Le véhicule de R. et un poids lourd, conduit par P., se percutèrent dans des circonstances qui ne permirent pas de déterminer clairement le responsable de la collision. L’accident fut enregistré par la police, qui transmit le dossier aux autorités d’investigation. Entre 2004 et 2011, les autorités d’investigation rendirent plusieurs décisions de refus d’ouvrir une instruction pénale au sujet des circonstances de l’accident.

Après l’annulation desdites décisions par voie de contrôle hiérarchique, l’investigation fut à plusieurs reprises, suspendue et de nouveau clôturée. Le 13 février 2011, les autorités d’investigation rendirent une nouvelle décision de refus d’ouvrir une instruction pénale. Se basant sur les informations recueillies lors des vérifications préliminaires et, notamment, sur l’audition du conducteur du poids lourd, de son passager et des proches de la victime, ainsi que sur plusieurs rapports d’expertise technique, l’enquêteur en charge de l’affaire considéra qu’il n’avait pas été possible d’établir les trajectoires exactes des véhicules de R. et de P. au moment de l’accident et, par conséquent, de déterminer si P. avait ou non enfreint le code de la route.

L’enquêteur indiqua en outre que, en tout état de cause, le délai de prescription de six ans pour des poursuites pénales fondées sur l’article 264 (infraction au code de la route) du code pénal (CP) était échu. Le requérant contesta en justice la décision du 13 février 2011. Par une décision définitive du 20 septembre 2011, la cour régionale de Moscou rejeta la contestation du requérant tout en indiquant que la durée de l’investigation sur l’accident en question n’avait pas été raisonnable. En novembre 2011, le requérant assigna en justice le ministère des Finances de la Fédération de Russie. Il réclamait, pour le préjudice moral qu’il estimait avoir subi en raison de l’inefficacité et de la durée excessive de l’investigation sur les circonstances du décès de son fils, une réparation d’un montant de 3 000 000 roubles (RUB).

Par une décision du 4 octobre 2012, le tribunal du district Tverskoï de la région de Moscou accueillit partiellement l’action du requérant. Il établit que les autorités d’investigation n’avaient pas respecté les délais imposés par la loi, que l’investigation avait à plusieurs reprises été suspendue sans motif valable et que plusieurs enquêteurs en charge du dossier s’étaient vus infliger des sanctions disciplinaires pour les manquements constatés. Le tribunal estima que le requérant avait en conséquence subi un dommage moral et accorda à l’intéressé 15 000 RUB à ce titre (soit environ 372 euros (EUR) selon le taux de change en vigueur au moment des faits). Le 12 avril 2013, la cour régionale de Moscou confirma en appel la décision du 4 octobre 2012. GRIEF Invoquant l’article 2 de la Convention, le requérant allègue que l’investigation menée sur les circonstances du décès de son fils a été ineffective et d’une durée excessive.

Il estime en outre qu’il peut toujours se prétendre victime d’une violation de cette disposition de la Convention eu égard au caractère selon lui inadéquat de la réparation que les juridictions internes lui ont octroyée.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Eu égard à la protection procédurale du droit à la vie, découlant de l’article 2 de la Convention, l’État a-t-il rempli son obligation de mettre en place un système juridique permettant l’identification et la poursuite des personnes responsables de l’accident dont a été victime le fils du requérant ( Kotelnikov c. Russie , n o 45104/05, §§ 96 ‑ 111, 12 juillet 2016) ? 2. Eu égard au montant de la réparation accordée au requérant par la décision du 4 octobre 2012 du tribunal du district Tverskoï de la région de Moscou, le requérant peut-il toujours se prétendre victime d’une violation de l’article 2 de la Convention ?