- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 16 mai 2017
- Stat pârât
- TUR
- Articole
- Articolul 5
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 5
Güner împotriva Turciei
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1980 și locuiește în Istanbul. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 22 decembrie 2009, Curtea din Ankara a hotărât să restricționeze accesul la dosarul de anchetă în conformitate cu art. 153 § 2 din Codul de Procedură Penală („CPC”), Legea nr. 5271 7. La 9 februarie 2010, reclamantul a fost arestat și arestat sub suspiciune de formarea unei organizații criminale și de utilizarea frauduloasă a cardurilor de credit. La 11 februarie 2010, declarația reclamantului a fost luată de poliție în prezența avocatului său și el a fost interogat îndelung cu privire la conversațiile sale telefonice interceptate. Poliția a citit transcripcionele conversațiilor interceptate, iar reclamantul nu a negat că avea aceste conversații, ci a susținut că nu dovedeau că era vinovat.
La 12 februarie 2010, judecătorul investigator a interogat reclamantul în prezența avocatului său. Reclamantul a negat că a fost implicat într-o organizație penală și a susținut că apelurile interceptate nu a dovedit că a fost vinovat. Judecătorul de investigare a ordonat detenția reclamantului în retragere, ținând seama de suspiciunile puternice pe care le-a comis o presupusă infracțiune, de riscul de abscondare și de manipulare a probelor, precum și de riscul de a forța unora dintre martorii și victime. 10. În diferite date, reclamantul a solicitat eliberarea sa în așteptarea procesului. Aceste cereri au fost respinse de către instanțe, având în vedere natura infracțiunii cu care a fost acuzat reclamantul, existența unei suspiciuni puternice de faptul că reclamantul a comis infracția în cauză, starea probelor, riscul de abscondare și de manipulare a probelor, precum și timpul petrecut în detenție.
Reclamantul s-a opus acestor decizii. Prin hotărârile din 22 aprilie 2010 și 20 octombrie 2010, instanțele de recurs, fără a desfășura o audiție, au respins obiecțiile reclamantului pe baza informațiilor conținute în dosarul cauzei. 11. La cererea sa, la 19 ianuarie 2011, a 26-a Cameră a Curții Penale din Ankara a ordonat eliberarea reclamantului având în vedere timpul pe care l-a petrecut în detenție.
4. The applicant was born in 1980 and lives in Istanbul.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
On 22 December 2009 the Ankara Magistrates’ Court decided to restrict access to the investigation file in accordance with Article 153 § 2 of the Code of Criminal Procedure (the “CCP”), Law no. 5271
On 9 February 2010 the applicant was arrested and taken into custody on suspicion of forming a criminal organisation and fraudulent use of credit cards.
On 11 February 2010 the applicant’s statement was taken by the police in the presence of his lawyer and he was questioned at length about his telephone conversations that had been intercepted. The police read out the transcripts of the intercepted conversations, and the applicant did not deny that he had had these conversations but claimed that they did not prove that he was guilty.
On 12 February 2010 the investigating judge questioned the applicant in the presence of his lawyer. The applicant denied that he was involved in a criminal organisation and submitted that the intercepted calls did not prove that he was guilty. The investigating judge ordered the applicant’s detention on remand taking into account the strong suspicion that he had committed the alleged offence, the risk of absconding and tampering with evidence as well as the risk of coercing some of the witnesses and victims.
On various dates the applicant requested his release pending trial. These requests were dismissed by the courts, having regard to the nature of the offence with which the applicant was charged, the existence of a strong suspicion that the applicant had committed the offence in question, the state of the evidence, the risk of absconding and tampering with evidence as well as the time spent in detention. The applicant objected to these decisions. By decisions of 22 April 2010 and 20 October 2010 the appeal courts, without holding a hearing, rejected the applicant’s objections based on the information contained in the case file.
Upon his application, on 19 January 2011, the 26th Chamber of Ankara Criminal Court ordered the applicant’s release having regard to the time he spent in detention.