CtEDO 12.03.2012 Auto

GUNER c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
12.03.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
GUNER c. TURQUIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Secțiunea a doua Cerere nr. 10914/11 Birol GÜNER împotriva Turciei introdusă la 8 noiembrie 2010 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Birol Güner, este un resortisant turc născut în 1980 și rezident în Ankara. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul H. Erdoćan, avocat în Ankara. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Suspicios de a fi implicat într-o asociație de răufăcători, reclamantul a fost arestat la 10 februarie 2010. Recurentul a fost pus în detenție provizorie de către instanța judecătorească din statul de drept penal la 12 februarie 2010 având în vedere existența unor suspiciuni puternice pe care le-a comis, un risc de evadare și un risc de suboratare a martorilor și a victimelor. Diferitele tribunale din statul de judecată din Ankara au respins cererile de extindere a reclamantului și au dispus menținerea sa în detenție la 6 mai 2010, 9 iunie 2010, 18, 23 și 30 iunie 2010 și 15 iulie 2010, pe baza unor motive identice, cum ar fi calificarea de a fi acuzată de încălcare a dreptului comunitar, starea probelor, riscul de a pune la îndoială probele, persistența motivelor de detenție, faptul că toate dovezile nu fuseseră colectate și că nu era completă. La 15 octombrie 2010, instanța judecătorească din statul de drept a dispus reținerea în detenție a reclamantului în momentul examinării sale din oficiu la dosar. La 20 octombrie 2010, opoziția formulată împotriva acestei decizii a fost respinsă de instanța corecțională în urma unei examinări la dosar, pe baza unor motive similare cu cele anterioare. La 3 ianuarie 2011, instanța judecătorească din statul de drept penal a ordonat din nou menținerea în detenție a reclamantului. Ca urmare a unei opoziții formulate de acesta împotriva acestei decizii, instanța corecțională a dispus repunerea în libertate a persoanei în cauză la 19 ianuarie 2011, având în vedere durata detenției efectuate, precum și lipsa unor suspiciuni puternice cu privire la comisia pentru încălcarea dreptului comunitar și motivele care justifică detenția provizorie. În februarie 2011, instanța judecătorească din statul de drept penal a respins cererea de ridicare a deciziei privind limitarea accesului la dosarul de anchetă. La data de 5 decembrie 2011, ancheta penală era încă în curs și nu fusese deschisă nicio acțiune penală. La art. 153 din Codul de Procedură Penală: accesul avocatului la dosarul de anchetă.Părțile relevante ale acestei dispoziții se citesc după cum urmează În stadiul anchetei, avocatul are dreptul să ia cunoștință de conținutul dosarului și să obțină fără cheltuieli o copie a documentelor pe care le dorește. În cazul în care examinarea conținutului dosarului de către avocat sau de către acesta din urmă a unei copii riscă să compromită obiectivul anchetei, această competență [a avocatului] poate fi limitată prin decizia instanței de jurisdicție penală, la cererea procurorului Republicii. Dispoziția din alin. (2) nu se aplică în ceea ce privește procesul-verbal de depoziție al persoanei arestate sau al suspectului și rapoartele de competență, precum și procesele-verbale referitoare la alte acte judiciare pentru care persoanele indicate au dreptul să fie prezente. Începând de la data acceptării de către instanță a actului de judecată, avocatul are dreptul de a lua cunoștință de conținutul dosarului și de dovezile plasate sub protecție; are dreptul de a obține fără taxe copii ale tuturor proceselor-verbale și documentelor. (...) GRIFS Invocând art. 5 alin. (3) din Convenție, reclamantul se plânge de menținerea sa în detenție fără recurs în fața judecătorului pe o perioadă de 11 luni, precum și de insuficiența motivelor instanțelor judiciare. În plus, acesta se plânge de o încălcare a dreptului său la apărare ca urmare a limitării care i-ar fi fost impusă în accesul la dosarul de anchetă. În cele din urmă, invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul susține că circumstanțele detenției sale provizorii menționate mai sus au adus atingere echității procedurii. Dreptul reclamantului de a fi ascultat la intervale rezonabile de către instanța sesizată cu privire la o acțiune împotriva detenției a fost respectat în speță în măsura în care mai mult de o instanță nu s-a prezentat în fața judecătorului între 12 februarie 2010 și 19 ianuarie 2011 (a se vedea Knebl c. Republica Cehă, nr. 20157/05, § 85, 28 octombrie 2010) Limitarea dreptului de acces al reclamantului la dosarul de anchetă a este privată de posibilitatea de a contesta în mod eficient menținerea sa în detenție provizorie

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă