TCACI v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
TCACI v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA (CtEDO, 2025)
Publicat la 10 februarie 2025 SECȚIUNE Cererea nr. 10652/19 Maxim TCACI împotriva Republicii Moldova depusă la 11 februarie 2019 comunicată la 21 ianuarie 2025 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la presupusul tratament degradant al reclamantului prin cercetări regulate de către administrația închisorii, atunci când părăsește celulă, fără niciun motiv. În 2006 reclamantul a fost condamnat la închisoare pe viață și își plătește condamnarea în închisoare nr. 17 la Rezina. Reclamantul susține că, pe parcursul deținerii, a fost căutat sau cercetat de fiecare dată când părăsește celulă, fără niciun motiv. La 5 decembrie 2017, reclamantul a întrebat administrația de închisoare dacă a constituit vreun pericol pentru deținuți, personalul de închisoare sau pentru alte persoane sau dacă a refuzat să participe la programul de evaluare. Decembrie 2017 el a fost informat că, după evaluarea stării sale emoționale prin diferite activități de psihoterapie, sesiuni de consiliere psihologică și evaluări psihodiagnostice, el nu a constituit în acel moment nici un pericol pentru alți detenți sau membrii personalului penitenciarului nr. 17. Reclamantul a finalizat toate lecțiile programului de evaluare cu gradul “bun”. La 15 decembrie 2017, reclamantul a informat directorul penitenciarului nr. 17 că el a fost supus cadavrului sau cercetărilor de striptease de fiecare dată la părăsirea celulei sale de închisoare. La 26 decembrie 2017, directorul a răspuns că toate procedurile sunt conforme cu legea și cu reglementările interne. Reclamantul a inițiat proceduri judiciare împotriva administrației de închisoare, argumentând că el a fost organism sau strip-searched și bătut atunci când părăsește celulă, fără nici un motiv dat. El a susținut, de asemenea, că alți deținuți (denumiti „cetățenii”) beneficiază de tratament preferențial și că el este discriminat. În prezentarea la instanță, administrația penitenciară a susținut că toate procedurile referitoare la reclamant sunt conforme cu legea și cu reglementările interne. La 22 iunie 2018, Curtea de district Rezina a respins plângerea reclamantului ca fiind nefondată. A constatat că reclamantul s-a mutat în jurul instituției penitenciare fără cătușe și că organismul sau cercetările de striptease erau legale și în conformitate cu reglementările interne. Prin decizia finală a Curții de Apel din 24 octombrie 2018, reclamația sa a fost respinsă. A existat o încălcare a articolului 3 și/sau a articolului 8 din Convenție? În special, reclamantul a fost supus unui tratament degradant, în special prin a fi cercetat de fiecare dată la părăsirea celulei sale, de către administrația închisorii, fără niciun motiv dat (a se vedea, Milka v. Polonia , nr. 14322/12, §§ 41-50, 15 septembrie 2015, Dejnek v. Polonia , nr. 9635/13, §§§ 70-77, 1 iunie 2017 și mutatis mutandis Shlykov și alții c. Rusia , nr. 78638/11 și altele 3, §§ 69-76, 19 ianuarie 2021, și Goriunov c. Republica Moldova , nr. 14466/12, § 33, 29 mai 2018)? Reclamantul a suferit discriminări în ceea ce privește bucurarea Convenției sale drept în temeiul articolului 3 și/sau art. 8 din Convenție, în contravenție cu art. 14 din Convenție? În special, reclamantul a fost supus unei diferențe de tratament în comparație cu ceilalți deținuți ( așa-numitul „cetățeni”)? Dacă da, această diferență de tratament a fost justificată în mod obiectiv în circumstanțele prezentului caz?