TAGIYEV AND HUSEYNOV v. AZERBAIJAN
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
TAGIYEV AND HUSEYNOV v. AZERBAIJAN (CtEDO, 2017)
Comunicat la 17 mai 2017 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 13274/08 Rafig TAGIYEV și Samir HUSEYNOV împotriva Azerbaidjanului depusă la 7 martie 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dl Rafig Tagiyev (prima reclamantă) și dl Samir Huseynov (al doilea reclamant), sunt resortisanți azerbaezi, care s-au născut în 1950 și, respectiv, 1975. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl. Asurov, avocat practicant în Azerbaidjan. Prin scrisoarea din 14 decembrie 2011, reprezentantul reclamantului a informat Curtea despre moartea primului reclamant la 23 noiembrie 2011 și dorința soției sale de a continua cererea. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Primul reclamant a fost un scriitor cunoscut și columnist care a colaborat cu diferite ziare și ziare. Al doilea reclamant a fost redactor-în șef al ziarului Sanat Gazeti. La 1 noiembrie 2006 a fost publicat un articol intitulat “Noi și Europa” ( “Biz vÄ Abropa” ) și semnat de primul reclamant în Sanat Gazeti ziarul. În articolul primul reclamant a criticat Islamul ca religie în comparație cu creștinismul, numind fals moral și umanism islamic. La 11 noiembrie 2006 au fost instituite proceduri penale împotriva reclamanților pentru publicarea articolului menționat anterior. La 15 noiembrie 2006, Curtea de District Nasim a ordonat detenția reclamanților în așteptarea procesului. La 4 mai 2007, Curtea de district Sabayil a considerat primul reclamant vinovat în temeiul articolului 283.1 din Codul Penal (incitare la ură și ostilitate etnică, rasală, socială sau religiosă, comis public sau prin utilizarea mass-media) și l-a condamnat la trei ani de închisoare. Curtea a constatat, de asemenea, că cel de-al doilea reclamant a fost vinovat în temeiul articolului 283.2.2 din Codul Penal (incitare la ură și ostilitate etnică, rasală, socială sau religiosă, comisă de o persoană care utilizează poziția sa oficială) și l-a condamnat la patru ani de închisoare. Hotărârea instanței a fost bazată pe studii lingvistice-islamești (linqvistik-islamșünaslıq ) raportul de experți care a concluzionat că anumite pasaje ale articolului încurcat conțin elemente care conduc la incitarea la ură și ostilitate religioase. La 6 iulie 2007, Curtea de Apel a menținut hotărârea din 4 mai 2007. La 22 ianuarie 2008, Curtea Supremă a susținut hotărârea Curții de Apel din 6 iulie 2007. Între timp, la 28 decembrie 2007, reclamanții au fost eliberați de a îndeplini restul condamnării prin decret prezidențial de scutire și au fost eliberați din închisoare. COMPLAINTe Reclamanții se plâng în temeiul articolelor 7, 9 și 10 din Convenție cu privire la condamnarea lor penală pentru publicare a articolului impugnat. A existat vreo interferență cu libertatea de exprimare a reclamanților în sensul art. 10 § 1 din Convenție? Dacă este cazul, a fost această interferență prevăzută de lege și necesară în sensul art. § 2? Actul căruia reclamanții au fost condamnați constituie o infracțiune penală în temeiul legislației naționale în momentul în care a fost comisă, conform prevederilor art. 7 din Convenție? Guvernul este solicitat să prezinte copii ale tuturor documentelor referitoare la procedurile interne, inclusiv o copie a studiilor lingvistice islamice ( linqvistik-islamșünaslıq ) raport de experți. Părțile sunt invitate să furnizeze Curtei o traducere într-una dintre limbile oficiale ale Curții din articolul intitulat “Noi și Europa” (“Biz v ) publicată la 1 noiembrie 2006 în ziarul Sanat Gazeti.