TAGIYEV v. AZERBAIJAN

Comunicat la 8 noiembrie 2016 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 55067/07 Ramin TAGIYEV împotriva Azerbaidjanului depusă la 6 decembrie 2007 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ramin Tagiyev, este un național azerian, care s-a născut în 1980 și trăiește în Baku. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost unul dintre co-fondatorii și vicepreședintele Mișcării Tineretului Yeni Fikir („Mișcarea”), o organizație fondată în 2004 și afiliată cu Partidul Frontului Popular de opoziție. În august 2005 au fost instituite proceduri penale în temeiul articolului 278 (acțiunile care vizează usurparea puterii de stat) ale Codului Penal împotriva președintelui Mișcării. La 14 septembrie 2005, când reclamantul și-a părăsit casa, el a fost arestat de ofițeri de poliție cu haine simple. El a fost dus la Departamentul Crimelor Severe al Oficiului Procurorului General unde a fost acuzat de infracțiune penală a acțiunilor vizate de usurparea puterii de stat în temeiul articolului 278 din Codul Penal. Actul specific atribuit lui a fost că el a avut în vedere ilegal să organizeze demonstrații ilegale, conflicte și acțiuni violente în scopul răsturnării ilegale a guvernului. La 16 septembrie 2005, Curtea de District Nasim a ordonat detenția reclamantului în așteptarea procesului. Potrivit reclamantului, după arestarea sa, o serie de oficiali au formulat numeroase declarații cu privire la cazul său, iar programele speciale care l-au condamnat au fost transmise pe canale de televiziune. Procesul reclamantului a fost desfășurat de Curtea Assize în vara anului 2006. Potrivit reclamantului, audițiile au fost „esențial” închise publicului, deoarece rudele sale, jurnaliștii și alte persoane nu au fost autorizate să participe la audieri. În plus, la fiecare audiere reclamantul a fost adus în sala de judecată în bătaie și a fost închis într-o cușă de metale. La 12 iulie 2006, Curtea Assize a condamnat reclamantul în temeiul articolului 278 din Codul Penal și l-a condamnat la patru ani de închisoare. La 28 septembrie 2006, Curtea de Apel a susținut condamnarea reclamantului, dar și-a redus condamnarea la trei ani de închisoare, ținând seama de anumite circumstanțe atenuante. La 14 august 2007, Curtea Supremă a susținut hotărârea Curții de Apel din 28 septembrie 2006. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție că a fost adus la ședințe de instanță în bătaie și a fost plasat într-o cușcă de metale în sala de judecată. El se plânge în continuare că condițiile sale de detenție au fost dure într-o celulă situată în subsolul Tribunalului Assize, unde a fost reținut în timpul lipsei de audiere. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenție că dreptul său la o audiere publică a fost încălcat. În acest sens, el susține că audierile din instanță au fost ținute în camera, ca rudele sale, jurnaliștii și alte persoane nu au fost autorizate să participe la audieri. El se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 6 § 2 din Convenție, că declarațiile făcute de un număr de oficiali cu privire la cazul său și programele de televiziune transmise înaintea procesului său au încălcat dreptul său la presunția de nevinovăție. Întrebări către părți Reclamantul a fost supus unui tratament inuman sau degradant în încălcarea articolului 3 din Convenție? În special, reclamantul a fost adus la audieri în instanță în bătaie și a fost plasat într-o cușcă de metal în sala de judecată? Condițiile de detenție a reclamantului, în sala de judecată în timpul audierii și într-o celulă în subsolul Tribunalului Assize în timpul rupturii audierii, au constituit tratamente inumane sau degradante? A existat o audiere publică în acest caz, conform articolului 6 § 1 din Convenție? În caz contrar, excluderea publicului a urmărit unul dintre obiectivele legitime enumerate în a doua teză a articolului 6 § 1 și a fost „strict necesar” în sensul acestei dispoziții? Presupunerea de nevinovăție, garantată de art. 6 § 2 din Convenție, a fost respectată în acest caz? Părțile sunt invitate să prezinte textul complet al declarațiilor relevante ale funcționarilor, precum și declarațiile făcute în televiziune și în alte transmisii referitoare la cazul reclamantului. În ceea ce privește cele din urmă, părțile sunt invitate să prezinte extracte din înregistrările video ale acestor emisii de emisii care conțin declarațiile specifice neregulate, împreună cu tranșele scrise ale extractelor. Părțile sunt invitate să depună copii cu privire la: (a) toate apelurile și plângerile formulate de reclamant în orice etapă a procedurii penale – în fața autorităților sau instanțelor judiciare – în legătură cu oricare dintre plângerile abordate în întrebările de mai sus; (b) apelul și apelul reclamantului împotriva condamnării sale; (c) Hotărârile relevante ale instanței și/sau extrasele relevante din înregistrările audierii instanței cu privire la eliberarea caracterului public al audierilor sau a oricărei alte dovezi în acest sens; și (d) orice alte decizii procedurale sau alte documente oficiale relevante pentru plângerile abordate de întrebările de mai sus.

Communicated on 8 November 2016

FIFTH SECTION

Application no. 55067/07

Ramin TAGIYEV

against Azerbaijan

lodged on 6 December 2007

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Ramin Tagiyev, is an Azerbaijani national, who was born in 1980 and lives in Baku.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

The applicant was one of the co-founders and deputy chairman of the Yeni Fikir Youth Movement (“the Movement”), an organisation founded in 2004 and affiliated with the opposition Popular Front Party.

In August 2005 criminal proceedings under Article 278 (actions aimed at usurping State power) of the Criminal Code were instituted against the chairman of the Movement.

On 14 September 2005, when the applicant left his home, he was arrested by plain-clothes police officers. He was taken to the Serious Crimes Department of the Prosecutor General’s Office where he was charged with the criminal offence of actions aimed at usurping State power under Article

278 of the Criminal Code. The specific act attributed to him was that he had illegally planned to organise unlawful demonstrations, clashes and violent actions for the purposes of illegal overthrow of the Government.

On 16 September 2005 the Nasimi District Court ordered the applicant’s detention pending trial.

According to the applicant, following his arrest, numerous statements were made by a number of officials about his case and special programmes condemning him were broadcasted on television channels.

The applicant’s trial was held by the Assize Court in the summer of 2006. According to the applicant, the hearings were “essentially” closed to the public, as his relatives, the journalists and other persons were not allowed to attend the hearings. Moreover, at each hearing the applicant was brought to the courtroom in handcuffs and was confined in a metal cage. During breaks in hearings he was taken to a cell in the court’s basement which was unventilated and was generally in very bad conditions.

On 12 July 2006 the Assize Court convicted the applicant under Article

278 of the Criminal Code and sentenced him to four years’ imprisonment.

On 28 September 2006 the Court of Appeal upheld the applicant’s conviction, but reduced his sentence to three years’ imprisonment, taking into account certain mitigating circumstances.

On 14 August 2007 the Supreme Court upheld the Court of Appeal’s judgment of 28 September 2006.

COMPLAINTS

The applicant complains under Article 3 of the Convention that he was brought to the court hearings in handcuffs and was placed in a metal cage in the courtroom. He further complains that his conditions of detention were harsh in a cell situated in the Assize Court’s basement where he was detained during breaks in hearings.

The applicant complains under Article 6 of the Convention that his right to a public hearing was breached. In this connection, he argues that the court hearings were held in camera, as his relatives, the journalists and other persons were not allowed to attend the hearings.

He also complains under Article 6 § 2 of the Convention that that the statements made by a number of officials about his case and the television programmes broadcasted before his trial violated his right to the presumption of innocence.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has the applicant been subjected to inhuman or degrading treatment in breach of Article 3 of the Convention? In particular, was the applicant brought to the court hearings in handcuffs and was placed in a metal cage in the courtroom? Did the conditions of the applicant’s detention, in the courtroom during the hearings and in a cell in the basement of the Assize Court during breaks in hearings, amount to inhuman or degrading treatment?

2.

Has there been a public hearing in the present case, as required by Article 6 § 1 of the Convention? If not, did the exclusion of the public pursue one of the legitimate aims enumerated in the second sentence of Article 6 § 1 and was it “strictly necessary” within the meaning of this provision?

3.

Was the presumption of innocence, guaranteed by Article 6 § 2 of the Convention, respected in the present case? The parties are requested to submit the full text of the relevant statements by officials, as well as the statements made in television and other broadcasts concerning the applicant’s case. In respect of the latter, the parties are requested to submit extracts from the video recordings of these broadcasts containing the specific impugned statements, together with written transcripts of the extracts.

4.

The parties are requested to submit copies of: (a) all appeals and complaints made by the applicant at any stage of the criminal proceedings – before either the prosecuting authorities or courts – in connection with any of the complaints addressed in the above questions; (b) the applicant’s appeal and cassation appeal against his conviction; (c)

relevant court decisions and/or relevant extracts from the records of the court hearings concerning the issue of the public nature of the hearings or any other evidence in this respect; and (d) any other procedural decisions or other official documents relevant to the complaints addressed by the above questions.