Comunicat la 29 noiembrie 2016 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 14604/08 Mushfig Faig Oglu MAMMADOV și Samir HUSEYNOV împotriva Azerbaidjanului depusă la 7 martie 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dl Mushfig Mammadov (primul reclamant) și dl Samir Huseynov (al doilea reclamant), sunt resortisanți azerbaezi născuți în 1983 și, respectiv, 1984 și trăiesc în Baku. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl R. Cook, dna I. Revazishvilli și dl Kohlhofer, avocați care practică la Londra, Gardabani (Georgia) și, respectiv, Viena. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Primul reclamant a fost botezat ca Martor al lui Iehova la 12 august 2007. El a participat cu regularitate la serviciile religioase săptămânale ale Martorilor lui Iehova din Baku și a participat frecvent la ministerul public pentru care Martorii lui Iehova sunt bine cunoscuti. La 12 iulie 2005, în timp ce studiază la universitate și fiind temporar scutită de serviciu militar pentru perioada studiilor sale, primul reclamant a scris comisarului militar să solicite serviciul civil alternativ și scutirea de serviciu militar pe baza conștiinței și convingerilor religioase. În primăvara anului 2006, primul reclamant a primit ordinul de a raporta pentru serviciu militar de la Comisia Militară din districtul Sabail. La o dată neespecificată, Procurorul din districtul Sabail a instituit o procedură penală împotriva primului reclamant în temeiul articolului 321.1 din Codul Penal (refuzând efectuarea serviciului militar). La 21 iulie 2006, Tribunalul districtului Sabail a constatat că primul reclamant a fost vinovat și i-a dat o condamnare de șase luni de închisoare suspendată. La 15 august 2006, primul reclamant a depus un recurs împotriva acestei hotărâri. În special, în baza Constituției, reclamantul a susținut că, ca obiector de conștientizare, a avut motive legitime de a refuza să efectueze serviciu militar și că acțiunile sale nu constituie un act penal. La 25 septembrie 2006, Curtea de Apel a respins recursul și a susținut hotărârea instanței de primă instanță. La 1 decembrie 2006, primul reclamant a depus un recurs de casă împotriva hotărârii instanței de apel. La 3 aprilie 2007, Curtea Supremă a susținut hotărârea Curții de Apel din 25 septembrie 2006. La 3 septembrie 2007, primul reclamant a trimis o scrisoare președintelui Curții Supreme ce solicită o copie a hotărârii Curții Supreme. La 16 ianuarie 2008, Curtea Supremă a trimis o scrisoare primului reclamant cu o copie a hotărârii din 3 aprilie 2007. La 7 martie 2008, primul reclamant și-a prezentat plângerea Curții. La 5 iunie 2008, Procurorul districtului Sabail a instituit din nou o procedură penală împotriva primului reclamant în temeiul articolului 321.1 din Codul penal. La 20 august 2009, primul reclamant a fost arestat și a fost adus în fața Curții de district Sabail, care a ordonat detenția sa timp de două luni. La 16 octombrie 2009, Tribunalul de district Sabail a constatat că primul reclamant a fost vinovat și i-a amendat 250 de manați azerbaezi (aproximativ 230 euro la momentul respectiv). Reclamantul a fost eliberat în sala de judecată. La 5 noiembrie 2009, primul reclamant a depus un recurs împotriva acestei hotărâri. În special, s-a plâns că a fost deja pedepsit pentru actul penal imputat prin hotărârea anterioară pronunțată în cazul său. În baza Constituției, a Convenției, a jurisprudenței Curții și a altor instrumente internaționale, reclamantul a susținut că are motive legitime să refuze serviciul militar și că acțiunile sale nu au constituit un act penal. La 9 decembrie 2009, Curtea de Apel a respins recursul și a susținut hotărârea instanței inferioare. Curtea de Apel nu a menținut argumentele specifice ale reclamantului. La 15 septembrie 2010, primul reclamant a depus un recurs de casă, reprezentând plângerile sale anterioare. Reclamantul s-a bazat în continuare pe hotărârile instanței interne și biroul procurorului cu privire la discontinuarea procedurilor penale împotriva doi persoane de origine rusă cu convingeri similare. La 29 decembrie 2010, Curtea Supremă a respins recursul de cassare și a susținut decizia din 9 decembrie 2009. Curtea Supremă a reținut, printre altele, că dispozițiile Constituției care furnizează un serviciu alternativ nu sunt obligatorii sau stabilite în legislația relevantă, care nu au fost încă adoptate. De asemenea, Convenția nu a garantat dreptul de a refuza serviciul militar din cauza convingerilor religioase. Curtea a susținut, de asemenea, că decizia menționată în plângerea reclamantului privind biroul procurorului care a interzis procedurile penale a avut legătură cu o persoană care, de fapt, a fost șeful unei comunități locale a Martorilor lui Iehova, în timp ce reclamantul, totuși, nu a prezentat dovezi pentru a dovedi că este un „clergian”. Curtea Supremă a susținut, de asemenea, că condamnarea anterioară a reclamantului a urmat actul penal specific al refuzului ilegal de a efectua serviciul militar, în timp ce a doua condamnare a fost bazată pe un acuzație privind un nou act penal separat. Februarie 2004. El a participat în mod regulat la serviciile religioase ale Martorilor lui Iehova în Rusia, unde a locuit anterior, și la Ganja, după ce s-a mutat în Azerbaidjan cu familia sa. La 3 iulie 2007, al doilea reclamant a refuzat să se supună ordinului de a raporta pentru serviciu militar de la Comisia Militară din districtul Goranboy. La o dată neespecificată, Procurorul din districtul Goranboy a instituit o procedură penală împotriva celui de-al doilea reclamant în temeiul articolului 321.1 din Codul Penal (refuzând să efectueze serviciu militar). La 4 octombrie 2007, Tribunalul din districtul Goranboy a constatat că cel de-al doilea reclamant a fost vinovat și l-a condamnat la 10 luni de închisoare. La o dată neespecificată, al doilea reclamant a depus un recurs. În special, în baza Constituției, reclamantul a susținut că, ca obiector de conștiință, a avut motive legitime de a refuza să efectueze serviciu militar și că acțiunile sale nu constituie un act penal. La 1 mai 2008, Curtea de Apel a respins recursul și a susținut hotărârea instanței de primă instanță. Curtea de apel a observat că Constituția a definit serviciul militar ca o obligație pentru toți cetățenii și s-a bazat pe jurisprudența Curții în concluzia că dispozițiile articolului 9 din Convenție nu garantează dreptul de a fi scuzit de normele aplicabile populației generale. Curtea a observat, de asemenea, că reclamantul nu a prezentat dovezi pentru a dovedi că serviciul militar este împotriva convingerilor religioase ale Martorilor lui Iehova. La 16 iulie 2008, al doilea reclamant a depus un recurs de casă împotriva hotărârii instanței de apel. La 2 decembrie 2008, Curtea Supremă a respins recursul de casă și a susținut hotărârea din 1 mai 2008. Reclamanții se plâng că condamnarea lor penală pentru refuzul de a servi în armată constituie o încălcare a articolului 9 din Convenție. Primul reclamant se plânge, de asemenea, fără să se bazeze pe niciun articol al Convenției, că a doua condamnare penală pentru refuzul său de a servi în armată constituie o încălcare a dreptului său de a nu fi judecat și pedepsit de două ori pentru aceeași infracțiune. Reclamanții se plâng în continuare în temeiul articolului 14 din Convenția luată coroborat cu art. 9 din Convenție pe care au fost discriminate pe baza convingerii lor religioase. A existat vreo interferență cu libertatea de gândire, de conștiință sau de religie a reclamanților, în sensul articolului 9 § 1 din Convenție, din cauza condamnării penale a reclamanților pentru refuzul de a-și îndeplini serviciul militar? În cazul în care a fost aceasta interferența prevăzută de lege și necesară în temeiul articolului 9 § 2? Primul reclamant a fost condamnat de două ori pentru aceeași infracțiune pe teritoriul statului contestat, în conformitate cu art. 4 § 1 din Protocolul nr. 7?
Communicated on 29 November 2016
Application no. 14604/08
Mushfig Faig Oglu MAMMADOV and Samir HUSEYNOV
against Azerbaijan
lodged on 7 March 2008
The applicants, Mr Mushfig Mammadov (the first applicant) and Mr
Samir Huseynov (the second applicant), are Azerbaijani nationals who were born in 1983 and 1984 respectively and live in Baku. They are represented before the Court by Mr R. Cook, Ms I. Revazishvilli and Mr
R.
Kohlhofer, lawyers practising in London, Gardabani (Georgia) and Vienna respectively.
The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.
A.
The first applicant
The first applicant was baptised as a Jehovah’s Witness on 12
August
2007.He had regularly attended the weekly religious services of Jehovah’s Witnesses in Baku and frequently participated in the public ministry for which Jehovah’s Witnesses are well known.
On 12 July 2005, while studying at university and being temporarily exempted from military service for the period of his studies, the first applicant wrote to the Military Commissioner to request alternative civilian service and exemption from military service on the grounds of conscience and religious beliefs.
In spring 2006 the first applicant received an order to report for military service from the Sabail District Military Commission.
On an unspecified date, the Sabail District Prosecutor’s Office instituted criminal proceedings against the first applicant under Article 321.1 of the Criminal Code (refusal to perform military service).
On 21 July 2006 the Sabail District Court found the first applicant guilty and gave him a six-month suspended prison sentence.
On 15 August 2006 the first applicant lodged an appeal against that judgment. In particular, relying on the Constitution, the applicant submitted that as a conscientious objector he had legitimate grounds to refuse to perform military service and that his actions had not constituted a criminal act.
On 25 September 2006 the Court of Appeal dismissed the appeal and upheld the judgment of the first-instance court.
On 1 December 2006 the first applicant lodged a cassation appeal against the appellate court’s decision.
On 3 April 2007 the Supreme Court upheld the Court of Appeal’s judgment of 25 September 2006.
On 3 September 2007 the first applicant sent a letter to the Chairman of the Supreme Court requesting a copy of the Supreme Court’s decision.
On 16 January 2008 the Supreme Court sent a letter to the first applicant with a copy of the judgment of 3 April 2007. The letter stated that two similar letters had been sent to the applicant previously, particularly on 12
September 2007 and 17 September 2007, and had contained copies of the judgment.
On 7 March 2008 the first applicant submitted his complaint to the Court.
On 5 June 2008 the Sabail District Prosecutor’s Office again instituted criminal proceedings against the first applicant under Article 321.1 of the Criminal Code.
On 20 August 2009 the first applicant was arrested and brought before the Sabail District Court, which ordered his detention for two months.
On 16 October 2009 the Sabail District Court found the first applicant guilty and fined him 250 Azerbaijani manats (approximately 230 euros at the time). The applicant was released in the courtroom.
On 5 November 2009 the first applicant lodged an appeal against that judgment. In particular, he complained that he had already been punished for the imputed criminal act by the previous judgment delivered in his case. Relying on the Constitution, the Convention, the Court’s case-law and several other international instruments, the applicant argued that he had legitimate grounds to refuse to do military service and that his actions had not constituted a criminal act.
On 9 December 2009 the Court of Appeal dismissed the appeal and upheld the lower court’s judgment. The appellate court made no mention of the applicant’s specific arguments.
On 15 September 2010 the first applicant lodged a cassation appeal, reiterating his previous complaints. The applicant further relied on decisions by the domestic court and the prosecutor’s office on discontinuing criminal proceedings against two people of Russian origin with similar beliefs.
On 29 December 2010 the Supreme Court dismissed the cassation appeal and upheld the decision of 9 December 2009. The Supreme Court held,
inter alia,
that the provisions of the Constitution providing an alternative service were not mandatory or set out in relevant legislation, which had not yet been passed. The Convention also did not guarantee the right to refuse military service because of religious beliefs. The court further held that the decision referred to in the applicant’s complaint about the prosecutor’s office discontinuing criminal proceedings had related to a person who had in fact been the head of a Jehovah’s Witnesses’ local community, while the applicant, however, had failed to submit evidence to prove he was a “clergyman”. The Supreme Court also held that the applicant’s previous conviction had followed the particular criminal act of illegally refusing to carry out military service, while his second conviction had been based on an indictment concerning a new, separate criminal act.
B.
The second applicant
The second applicant was baptised as a Jehovah’s Witness on 15
February 2004. He had regularly attended the religious services of Jehovah’s Witnesses in Russia, where he had previously lived, and in Ganja after moving to Azerbaijan with his family.
On 3 July 2007 the second applicant refused to obey an order to report for military service from the Goranboy District Military Commission.
On an unspecified date, the Goranboy District Prosecutor’s Office instituted criminal proceedings against the second applicant under Article 321.1 of the Criminal Code (refusal to perform military service).
On 4 October 2007 the Goranboy District Court found the second applicant guilty and sentenced him to ten months’ imprisonment. The second applicant was immediately arrested in the courtroom.
On an unspecified date, the second applicant lodged an appeal. In particular, relying on the Constitution, the applicant submitted that as a conscientious objector he had legitimate grounds to refuse to carry out military service and that his actions had not constituted a criminal act.
On 1 May 2008 the Court of Appeal dismissed the appeal and upheld the judgment of the first-instance court. The appellate court observed that the Constitution defined military service as an obligation on all citizens and relied on the Court’s case-law in concluding that the provisions of Article 9 of the Convention did not guarantee the right to be excused from rules applicable to the general population. The court also observed that the applicant had failed to submit evidence to prove that military service was against the religious beliefs of Jehovah’s Witnesses.
On 16 July 2008 the second applicant lodged a cassation appeal against the appellate court’s judgment.
On 2 December 2008 the Supreme Court dismissed the cassation appeal and upheld the judgment of 1 May 2008.
The applicants complain that their criminal conviction for refusing to serve in the army constituted a violation of Article 9 of the Convention.
The first applicant also complains, without relying on any Convention Article, that his second criminal conviction for his refusal to serve in the army amounted to a violation of his right not to be tried and punished twice for the same offence.
The applicants further complain under Article 14 of the Convention taken in conjunction with Article 9 of the Convention that they were discriminated against on the ground of their religious belief.
1.
Has there been an interference with the applicants’ freedom of thought, conscience, or religion, within the meaning of Article 9 § 1 of the Convention on account of the applicants’ criminal conviction for refusing to perform their military service? If so, was that interference prescribed by law and necessary in terms of Article 9 § 2?
2.
Has the first applicant been convicted twice for the same offence on the territory of the respondent State, as prohibited by Article 4 § 1 of Protocol No. 7?