CtEDO 29.11.2016 Auto

MAMMADOV AND HUSEYNOV v. AZERBAIJAN

RESPONDENT
AZE
HOTĂRÂRE
29.11.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MAMMADOV AND HUSEYNOV v. AZERBAIJAN (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Comunicat la 29 noiembrie 2016 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 14604/08 Mushfig Faig Oglu MAMMADOV și Samir HUSEYNOV împotriva Azerbaidjanului depusă la 7 martie 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dl Mushfig Mammadov (primul reclamant) și dl Samir Huseynov (al doilea reclamant), sunt resortisanți azerbaezi născuți în 1983 și, respectiv, 1984 și trăiesc în Baku. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl R. Cook, dna I. Revazishvilli și dl Kohlhofer, avocați care practică la Londra, Gardabani (Georgia) și, respectiv, Viena. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Primul reclamant a fost botezat ca Martor al lui Iehova la 12 august 2007. El a participat cu regularitate la serviciile religioase săptămânale ale Martorilor lui Iehova din Baku și a participat frecvent la ministerul public pentru care Martorii lui Iehova sunt bine cunoscuti. La 12 iulie 2005, în timp ce studiază la universitate și fiind temporar scutită de serviciu militar pentru perioada studiilor sale, primul reclamant a scris comisarului militar să solicite serviciul civil alternativ și scutirea de serviciu militar pe baza conștiinței și convingerilor religioase. În primăvara anului 2006, primul reclamant a primit ordinul de a raporta pentru serviciu militar de la Comisia Militară din districtul Sabail. La o dată neespecificată, Procurorul din districtul Sabail a instituit o procedură penală împotriva primului reclamant în temeiul articolului 321.1 din Codul Penal (refuzând efectuarea serviciului militar). La 21 iulie 2006, Tribunalul districtului Sabail a constatat că primul reclamant a fost vinovat și i-a dat o condamnare de șase luni de închisoare suspendată. La 15 august 2006, primul reclamant a depus un recurs împotriva acestei hotărâri. În special, în baza Constituției, reclamantul a susținut că, ca obiector de conștientizare, a avut motive legitime de a refuza să efectueze serviciu militar și că acțiunile sale nu constituie un act penal. La 25 septembrie 2006, Curtea de Apel a respins recursul și a susținut hotărârea instanței de primă instanță. La 1 decembrie 2006, primul reclamant a depus un recurs de casă împotriva hotărârii instanței de apel. La 3 aprilie 2007, Curtea Supremă a susținut hotărârea Curții de Apel din 25 septembrie 2006. La 3 septembrie 2007, primul reclamant a trimis o scrisoare președintelui Curții Supreme ce solicită o copie a hotărârii Curții Supreme. La 16 ianuarie 2008, Curtea Supremă a trimis o scrisoare primului reclamant cu o copie a hotărârii din 3 aprilie 2007. La 7 martie 2008, primul reclamant și-a prezentat plângerea Curții. La 5 iunie 2008, Procurorul districtului Sabail a instituit din nou o procedură penală împotriva primului reclamant în temeiul articolului 321.1 din Codul penal. La 20 august 2009, primul reclamant a fost arestat și a fost adus în fața Curții de district Sabail, care a ordonat detenția sa timp de două luni. La 16 octombrie 2009, Tribunalul de district Sabail a constatat că primul reclamant a fost vinovat și i-a amendat 250 de manați azerbaezi (aproximativ 230 euro la momentul respectiv). Reclamantul a fost eliberat în sala de judecată. La 5 noiembrie 2009, primul reclamant a depus un recurs împotriva acestei hotărâri. În special, s-a plâns că a fost deja pedepsit pentru actul penal imputat prin hotărârea anterioară pronunțată în cazul său. În baza Constituției, a Convenției, a jurisprudenței Curții și a altor instrumente internaționale, reclamantul a susținut că are motive legitime să refuze serviciul militar și că acțiunile sale nu au constituit un act penal. La 9 decembrie 2009, Curtea de Apel a respins recursul și a susținut hotărârea instanței inferioare. Curtea de Apel nu a menținut argumentele specifice ale reclamantului. La 15 septembrie 2010, primul reclamant a depus un recurs de casă, reprezentând plângerile sale anterioare. Reclamantul s-a bazat în continuare pe hotărârile instanței interne și biroul procurorului cu privire la discontinuarea procedurilor penale împotriva doi persoane de origine rusă cu convingeri similare. La 29 decembrie 2010, Curtea Supremă a respins recursul de cassare și a susținut decizia din 9 decembrie 2009. Curtea Supremă a reținut, printre altele, că dispozițiile Constituției care furnizează un serviciu alternativ nu sunt obligatorii sau stabilite în legislația relevantă, care nu au fost încă adoptate. De asemenea, Convenția nu a garantat dreptul de a refuza serviciul militar din cauza convingerilor religioase. Curtea a susținut, de asemenea, că decizia menționată în plângerea reclamantului privind biroul procurorului care a interzis procedurile penale a avut legătură cu o persoană care, de fapt, a fost șeful unei comunități locale a Martorilor lui Iehova, în timp ce reclamantul, totuși, nu a prezentat dovezi pentru a dovedi că este un „clergian”. Curtea Supremă a susținut, de asemenea, că condamnarea anterioară a reclamantului a urmat actul penal specific al refuzului ilegal de a efectua serviciul militar, în timp ce a doua condamnare a fost bazată pe un acuzație privind un nou act penal separat. Februarie 2004. El a participat în mod regulat la serviciile religioase ale Martorilor lui Iehova în Rusia, unde a locuit anterior, și la Ganja, după ce s-a mutat în Azerbaidjan cu familia sa. La 3 iulie 2007, al doilea reclamant a refuzat să se supună ordinului de a raporta pentru serviciu militar de la Comisia Militară din districtul Goranboy. La o dată neespecificată, Procurorul din districtul Goranboy a instituit o procedură penală împotriva celui de-al doilea reclamant în temeiul articolului 321.1 din Codul Penal (refuzând să efectueze serviciu militar). La 4 octombrie 2007, Tribunalul din districtul Goranboy a constatat că cel de-al doilea reclamant a fost vinovat și l-a condamnat la 10 luni de închisoare. La o dată neespecificată, al doilea reclamant a depus un recurs. În special, în baza Constituției, reclamantul a susținut că, ca obiector de conștiință, a avut motive legitime de a refuza să efectueze serviciu militar și că acțiunile sale nu constituie un act penal. La 1 mai 2008, Curtea de Apel a respins recursul și a susținut hotărârea instanței de primă instanță. Curtea de apel a observat că Constituția a definit serviciul militar ca o obligație pentru toți cetățenii și s-a bazat pe jurisprudența Curții în concluzia că dispozițiile articolului 9 din Convenție nu garantează dreptul de a fi scuzit de normele aplicabile populației generale. Curtea a observat, de asemenea, că reclamantul nu a prezentat dovezi pentru a dovedi că serviciul militar este împotriva convingerilor religioase ale Martorilor lui Iehova. La 16 iulie 2008, al doilea reclamant a depus un recurs de casă împotriva hotărârii instanței de apel. La 2 decembrie 2008, Curtea Supremă a respins recursul de casă și a susținut hotărârea din 1 mai 2008. Reclamanții se plâng că condamnarea lor penală pentru refuzul de a servi în armată constituie o încălcare a articolului 9 din Convenție. Primul reclamant se plânge, de asemenea, fără să se bazeze pe niciun articol al Convenției, că a doua condamnare penală pentru refuzul său de a servi în armată constituie o încălcare a dreptului său de a nu fi judecat și pedepsit de două ori pentru aceeași infracțiune. Reclamanții se plâng în continuare în temeiul articolului 14 din Convenția luată coroborat cu art. 9 din Convenție pe care au fost discriminate pe baza convingerii lor religioase. A existat vreo interferență cu libertatea de gândire, de conștiință sau de religie a reclamanților, în sensul articolului 9 § 1 din Convenție, din cauza condamnării penale a reclamanților pentru refuzul de a-și îndeplini serviciul militar? În cazul în care a fost aceasta interferența prevăzută de lege și necesară în temeiul articolului 9 § 2? Primul reclamant a fost condamnat de două ori pentru aceeași infracțiune pe teritoriul statului contestat, în conformitate cu art. 4 § 1 din Protocolul nr. 7?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă